Pupatul papucului la români

De la transpiratia Ebei, la crucea Robertei, cu Andreea Paul Vass,  consilier pe probleme financiare, al primului ministru

Pe doamna Vass am ascultat-o in urma cu cateva luni, la o lansare de carte, la Bookfest; intamplator, subiectul cartii pe care o lansa acolo si implicit al discursului sau, viza conditia femeii in politica autohtona. Ca un necunoscator ce ma aflu, va spun ca momentele in care a glasuit, au captat atentia gloatei, fiind cu cateva clase peste Roberta Anastase si Corina Dragotescu, prezente si ele la eveniment. Singura care ar fi putut s-o eclipseze, cred ca ar fi fost Monica Tatoiu, insa invitata insistent sa spuna cateva cuvinte, aceasta, stupoare, a refuzat, motivand ca vorbeste deja suficient la televizor. 😉

Dar, sa revenim la doamna Vass, o prezenta agreabila altfel, care a starnit admiratie la acel moment si care, la nivelul perceptiei publice, parea un picut de alt nivel decat cel cu care ne obisnuise fauna democrat liberala. Pe masura ce zilele trec, doamna Vass se transforma mai ceva ca Jana din songu’ lu’ Margineanu si incepe sa iubeasca pasional zicala… “vorba dulce, mult aduce”. Asa ca, ce s-a gandit ea, ia sa le ridic eu putin in slavi pe Elena Basescu si Roberta Anastase…

Zis si facut… Aici intervine insa un pic lipsa de exercitiu la doamna Voss, chiar si de imaginatie as spune eu – vezi osanalele ridicate de colegi, doamnei Udrea – , caci modul in care a ales ea sa le mangaie verbal pe crestet pe cele doua dudui, e de rasul curcilor; si-o imagineaza cineva pe Eba, cu broboane de sudoare pe frunte, muncind de-i sar capacele sa razbeasca si ea, mititica, in jungla politica romaneasca? Sau pe Anastase, o vedeti vreunul vreo plapanda si neajutorata, batandu-se cu morile de vant, sa supravietuiasca surghinului la care o supun rigorile vietii de sef al deputatilor? Ma gandesc ca nu.

Si atunci, cum se poate mai, draga doamna Vass, sa te afisezi cu un discurs atat de jenant si sa ai un comportament de o slugarnicie desantata, cand toata lumea stie bine, care-s marile adevaruri rusinoase din carierele celor doua tinere, pe care ai ales sa le slujesti cu atata patos?

Dar nu cele trei sunt problema aici…; stim deja, demult, cum functioneaza aceste mecanisme ale politicii; problema este cutuma paguboasa. E vorba de obiceiul nenorocit al pupatului; si aici avem cateva categorii distincte: pupatul poalei, pupatul cizmei, pupatul mainii si pupatul in cur.

De cand lumea, romanii exerseaza aceste pupaturi, respectand cu sfintenie obiceiul strabun, acela de a se ploconi si de a se umili in fata purtatorului de caftan, pentru a le fi bine. Cei care spun ca ni se trage de la comunisti, de la festivismul lor tampit si cultul personalitatii, vorbesc prostii; nici vorba, ei doar au gasit terenul propice si oamenii care se pliau obedient pe ceea ce doreau ei;  asta e de fapt obiceiul locului; de mici, suntem educati si crescuti cu asta… : “capul plecat, sabia nu-l taie”; iar cand vorba asta este impinsa la extrem, atunci sa te mai tii… Nu-l taie, ba, da’ toata viata te chinuie nenorocitul de torticolis…

Cum apare un papuc de pupat, romanul se repede sa-i dea luciu, gandind el ca asa ii va fi bine; ii va fi pe dracu… Experienta de cateva mii de ani ne tot arata si ne tot arata ca e un obicei nesanatos, dar lumea nimic… Scuza perfecta: toti avem vicii si de ce sa ne fie rau, cand poa’ sa ne fie bine, ce te doare gura sa zici ca x e frumos si destept, iar in gandul tau sa-l injuri de mama si de toti Dumnezeii?… Nu te doare… Mai conteaza ca e urat si dupa a nspea baterie de vin, si ca e prost, ingamfat si nesimtit, daca odata ce i-ai spus cu martori ca e minunat, ai pus bazele unei vieti linistite pentru tine?…

Si linsul asta scabros te-ai astepta sa-l practice oameni de o anumita conditie; ei bine, nu! Il practica fara jena, de la al cu sapa, pan’ la al cu mapa; si cand il practica al cu mapa, atunci e lucru’ dracului, ca ala il face perfect constient si gestul lui are urmari la nivelul mentalului colectiv. Suna pompos?… Poate, dar tot experientele trecute ne arata ca atunci cand ti-l sui in cap pe unul, nu conteaza cine, acesta nu uita niciodata sa-si inchipuie ca el e porumbelul, iar tu esti statuia.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Follow on Feedly
%d bloggers like this: