Dragos Sorin Nicula

Aproape de inima vijelioasă a lumii

aproape de inima vijelioasa a lumii“Simtea inauntrul ei un animal perfect, plin de neastampar, de egoism si de vitalitate.”

“- Ce obtii cand esti fericit?
Vocea ei era o sageata clara si fina. Profesoara s-a uitat Joana.
-Repeta intrebarea…
Tacere. Profesoara a zambit in timp ce punea in ordine cartile.
-Pune intrebarea din nou, Joana, nu te-am auzit.
-Voiam sa stiu ce se intampla dupa ce esti fericit. Ce se petrece dupa aceea? a repetat fetita cu incapatanare.
Profesoara avea o expresie surprinsa.
-Ce idee! Nu inteleg ce vrei sa spui, ce mai idee! Pune intrebarea cu alte cuvinte, sa vedem…
-Cineva e fericit ca sa obtina ceva?
Profesoara s-a imbujorat – niciodata nu se stia de ce se imbujoreaza. A vazut ca toata clasa asteapta raspunsul ei si i-a trimis pe copii in recreatie.
Portarul a venit sa-i spuna fetitei sa se duca la biroul profesoarei. Profesoara era inauntru.
-Stai jos… Te-ai jucat?
-Putin…
-Ce vrei sa faci cand o sa fii mare?
-Nu stiu.
-Bine. Uite, am si eu o idee, a spus ea si s-a imbujorat. Ia o foaie de hartie si scrie intrebarea pe care mi-ai pus-o azi si pastreaz-o mult timp. Cand o sa fii mare, citeste-o din nou. Cine stie? Poate ca intr-o zi o sa poti sa-ti raspunzi intr-un fel sau altul tu insati…”

“Inauntrul ei simtea ca parca nu exista moarte, parca iubirea putea s-o topeasca, parca eternitatea era reinnoirea.”

Vorbim despre un roman de debut, putin peste 170 de pagini, compact; un debut la 23 de ani. Ceea ce face cu atat mai jenante gherlele numeroaselor doamne, care se chinuie ca toti dracii sa produca, pe te miri unde, niste texte mai ieftine ca braga; si ceea ce face cu atat mai miraculoase si mai de aplaudat, acele putine condeie feminine spectaculoase, care dau literaturii stralucire si vraja.

Acest roman este dovada faptului ca nu intotdeauna e nevoie ca o femeie sa scrie precum un barbat, pentru ca vocea ei sa se auda apasat, inteligent; stiinta de a-ti pune personalitatea in paginile scrise, nu cunoaste reguli stricte, nu tine cont de limite, nu se cauta prin mijloace savante.

Un scris intens, dar care nu oboseste, ci deschide ferestre; sunt ferestre deschise catre nord, cu amandoua bratele, dar ferestre prin care trece aerul pretentios al sudului.

 

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.