Cât mai costă o dictatură? Mai scump decât ne putem permite!

Traian Basescu

Zic sa ne punem intrebarea asta periodic, pentru a nu risca sa fim luati prin surprindere candva, in viitorul nu foarte indepartat.

Nu-mi place sa citez prea des din “clasici de pe Facebook” aici, dar uneori mai fac si exceptii, mai ales ca perspectivele nu sunt cele mai voioase: “Poporul ăsta de râme e predestinat dictaturii. Micile episoade democratice din existenţa lui au fost doar nişte excepţii regretabile”(un jurnalist). Dincolo de sarcasmul impins la extrem si formularea colturoasa, afirmatia asta datatoare de frisoane – pentru cine intelege ceea ce se intampla cu adevarat astazi la varful statului roman -, nu ar trebui trecuta la “si altele”, fie si pentru simplu fapt ca, actuala putere actioneaza cu multa pricepere in directia asta. (Sau nu mai aveti ochi sa vedeti niciunul ce se face in spatele perdelelor si draperiilor de fum?)

Si da, democratia si o oarecare libertate, sunt scumpe; dar dictatura costa enorm; pe langa acest aspect, de ordin strict financiar si care tine de evolutia si prosperitatea unei societati, mai exista si factorul uman; pentru acesta, eventualul esec al unei democratii poate avea urmari grave, dureroase, dar acela al trairii si prabusirii unei dictaturi, inseamna un faliment tragic pentru fiecare om in parte. 

Ar fi dramatic pentru Romania ca, pe fondul apelor tulburi in care ne scaldam, atat la nivel global, cat mai ales pe plan intern, sa faca greseala de a aluneca sau de a se lasa dusa catre un regim de mana forte, cu accente autoritare, care sa justifice orice abuz si incalcare a legilor, pentru ca pasul urmator va fi unul pe care nu cred ca vrem cu adevarat sa-l mai experimentam vreodata.

Atunci cand un om sau un grup restrans de persoane apropiate lui ajung sa-si impuna vointa personala si politica, afectand grav bunastarea si viitorul pe termen imediat, mediu si lung al poporului  – care i-a desemnat sa ii reprezinte si sa ii apere interesele, nu sa il stapaneasca si sa-i faca bine cu forta, indiferent de consecinte -, cand acest om decide discretionar ce trebuie sa se fac si ce nu, substituiindu-se flagrant celorlalte institutii ale unui stat care se vrea modern si democratic, functionarea Romaniei la parametri normali este doar o utopie.

Afirmatiile facute de Traian Basescu aseara la TVR sunt grave, daca stam sa le privim atent si daca avem si disponibilitatea de a le mai lua in serios pe unele dintre ele; cu toate astea, nimeni nu pare sa mai aiba forta si diponibilitatea psihica de a se lua la tranta cu el, nici macar la nivel declarativ.

Si aici este dezamagirea mea si o oarecare preocupare pentru ceea ce ar putea urma. Va dau numai trei exemple, care mie mi se par edificatoare pentru ceea ce traim in aceste zile: cel mai important partid de opozitie se iroseste in lupte interne absurde, in loc sa-si rezolve transant si fara zgomot, eventualele probleme de bucatarie interna; principalul favorit in cursa electorala pentru prezidentialele din 2014 ramane in continuare un personaj comod, inca insuficient de combativ si de prezent in viata politica a tarii, dar care se autodeclara viitor presedinte pe retelele de socializare; una dintre vocile importante din presa romaneasca – Cristian Tudor Popescu -, apare la ora de maxima audienta pe o televiziune care este lider de piata pe acel interval orar, pe segmentul stiri, si ce face?… Afirma obsesiv ca este prea batran pentru a se mai lupta cu Traian Basescu – atunci stai acasa, ca poate ii incurci pe altii! -,  dar gaseste totusi oportun sa apere onoarea nereperata a unor institutii ca DNA, in contextul in care acelasi presedinte  Basescu, anunta nonsalant ( cu ce drept, ma, baieti?!) ca vor mai fi arestari in Romania! Cam nasol, zic.

Grija mare cu baiatul asta si gasca din jurul sau, pentru ca nici nu stiti ce pierdeti ( intentionat am zis-o asa…), daca ii tolerati pe acesti indivizi la infinit; gandirea lor retrograda si actiunile lipsite de viziune ne vor lasa fara aer pe toti. O tara nu creste prin  politici si masuri restrictive, prin control habotnic, prin taieri si disponibilizari, fara ca acestea sa fie obligatoriu insotite de politici proactive.

Tara este intr-un impas teribil, in ciuda cifrelor – si acelea ridicole- , care ne arata o crestere economica de anvergura premierului care a obtinut-o. Avem vreun motiv serios sa credem ca acest 2-4% crestere economica este meritul vreunei masuri constructive luate de guvernul roman? Daca avem, sa mi-l spuneti si mie!.. Sa va mai amintesc ca acelasi Traian Basescu nu a ratat ocazia de a-l mai ridica putin in slavi pe Emil Boc – vorbind cu nerusinare de Doamne-Doamne de la guvern -, si ca din 2014 Romania va trebui sa inceapa returnarea imprumutului de la FMI, conform spuselor aceluiasi om?

De ce am adus in discutie asta? Ce-ati zice daca  cineva din “padurea tutelara creditoare” va ajunge la concluzia ca cea mai buna garantie pentru ca ei sa-si primeasca banii inapoi, este ca Romania sa fie condusa multa vreme de aici inainte de aceiasi oameni cu care au batut initial palma?! E, ce-ati zice?!…

Da, stiu, teoria conspiratiei…, prostii…, cai verzi pe pereti, etc. Bine ma, si daca nu sunt prostii?!… Suntem dispusi sa riscam?! Nu de alta, dar atunci cand nu invatam nimic din istorie, asta are prostul obicei sa se repete.

Altfel, hai cu divide et impera, hai sa organizam noi niste alegeri la pachet, sa mai reducem numarul de parlamentari, sa crestem bugetele insitutiilor de forta ale statului si sa-l reducem la invatamant, sa scadem nivelul de trai al populatiei prin politici economice ineficiente, sa ucidem spiritul oricarui om care nu baga capul in pamant ( va mai amintiti ce regim a procedat asa cand s-a instalat abuziv in Romania? Ala de l-a condamnat din gura Basescu…) si sa mai vedem noi ce mai facem, ca sa (ne) fie bine… Ca “sa traiti bine!”, vreau sa zic…

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Follow on Feedly