Clarviziune

Alaturi de mentalitate, clarviziunea este ceea ce lipseste, de cele mai multe ori, in fiecare dintre momentele decisive in care facem alegeri cu impact pe termen mediu si lung. Nu poti realiza o schimbare in bine sau o imbunatatire, cu o minte incetosata de pacla “miopiei colerice” sau bazandu-te mai mult pe intuitie.

Mersul impiedicat al cuvintelor si al faptelor care nu urmeaza un drum bine determinat ne face sa ne pierdem in amununte inutile carora, in loc sa le deslusim rostul, pentru a putea intelege mai exact ce se intampla si pentru a putea face previziuni cat mai exacte, noi le dam sensuri gresite si interpretari mult prea subiective si patimase.

Putini sunt oamenii care au forta – nativa sau educata -, de a vedea in profunzime adevaratul substrat si mizele reale ale desfasurarii unor evenimente. Acuitatea mintii fiecaruia este suspusa la grele cazne, iar cei mai multi clacheaza sau se pierd in acel perfid “no man’s land” al tesaturilor de intrigi construite cu migala spre a-i deturna.

Perspicacitatea necesara descifrarii subtilitatilor pe care oamenii le primesc receptand, cu sau fara voia lor, stimuli din exterior, nu se gaseste chiar pe toate drumurile. Astfel stand lucrurile, acest neajuns a fost speculat de cand lumea si va fi si in continuare, de catre cei care stiu si pot sa transforme slabiciunile celor multi, in avantaje pentru atingerea propriilor interese sau a intereselor unor grupuri restranse.

Bombardamentul cu rumegus informational si tinerea ocupata, aproape in permanenta, a mintii oamenilor, face ca mult jinduita clarviziune sa devina o pasare din ce in ce mai rara; a vedea corect in timp si spatiu, a-i vedea pe oamenii din jur si faptele lor cat mai aproape de adevarata lor insemnatate, a avea capacitatea de a interpreta cu cat mai putine erori ceea ce vezi, a descifra un context mai amplu, o situatie de ansamblu, la scara mare, este extrem de dificil; pentru un om normal, indraznesc sa spun ca este imposibil sa realizeze toate lucrurile enumerate mai inainte.

Si atunci ce ramane de facut? Erori de judecata si apreciere vom face mereu, e important sa invatam, cu timpul, sa nu le mai facem in punctele de inflexiune ale existentei si sa le limitam efectele nocive. Mai mult  decat atat, ar fi  bine sa profitam de acele momente/perioade de clarviziune inalta, care ni se vor ivi cu siguranta pe parcurs; reusind sa facem asta, sa identificam acele momente si sa le exploatam in favoarea noastra, ne asiguram un antrenament care, in timp, isi va demonstra utilitatea.

Altfel, eu as fi destul de prevazator cand se pune problema ascultarii/urmarii clarviziunii sclipitoare a unui singur om sau a unei singure tabere; sa exclud ipoteze si optiuni, este un risc pe care nu vreau sa mi-l asum.

Keep your eyes open and your mind awake! 😉

 

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.