Dragos Sorin Nicula

Despre caracter, pe bâjbâite

caracter “In lucrurile cele mai mici, unde omul nu are timp sa se prefaca, se arata caracterul lui.” (A.S)

Asta-i subiectul, caracterul. Cu precizarea ca sunt doar cateva idei ale unui om care poate sa aiba dreptate in acceasi masura in care se poate insela si ca acest text nu-si propune sa reinventeze roata, hai sa vedem.

Definitia de la dictionar cred  c-o stim toti, nu-I nicio inginerie. Pe scurt, ca s-o lamurim rapid, caracterul e, daca ma-ntrebati pe mine, o suma intre creier, inima, gura si maini; caracterul e ce gandesti, ce simti, ce spui(transmiti) si ce faci(realizezi).( e o abordare din interior spre exterior, nu vreo ierarhizare-n functie de importanta).

Sau, asa cum citisem mai demult undeva, sunt cateva lucruri care arata caracterul unui om: cartile din biblioteca, cadourile pe care le daruiesc, prietenii de care se inconjoara si copiii pe care ii cresc. Nu prea ai cum sa te-nseli, decat extrem-extrem de rar.

Cartile- spre deosebire de cele de la masa de poker, cartile citite raman in ochii oamenilor. Cadourile- poate diamantele sunt cele mai bune prietene ale femeilor, dar ce de femei nefericite… Prietenii- Iuda avea tovarasi impecabili, vor spune unii; da, dar si Iisus, iar asta-i relevant. Copiii- cand au disparut prajiturile de casa, au aparut etnobotanicele.

Poate unii o sa-mi spuneti deja ca sunt suficient, superficial si ca am prea multe certitudini… Nici vorba; am putine, dar tin la ele; imi asum riscul de a ma face de ras exprimandu-ma cu privire la un subiect deloc simplu de abordat. Va asigur ca am si dubii, probabil ca oricine are; dincolo de ele, am cateva lucruri in care cred si pe care am ales sa le scriu aici.

Nimeni nu le stie pe toate, cautam, descoperim, invatam din mers, din ceea ce ni se intampla si din ceea ce aflam; ascultam, cautam sa intelegem, acumulam si impartasim atata cat consideram ca putem imparti cu ceilalti, crezand ca daca facem asta vom ajuta cumva, candva pe cineva care citeste ceea ce scriem noi.

Asadar, cand m-am hotarit sa scriu, am cautat si din fericire am si gasit rapid un punct de pornire: recunosc ca atunci cand vine vorba de oameni, gasesc ca-i mai potrivit si mai sigur sa ma raportez mai des la ceea ce traiesc decat la ceea ce citesc sau la ce-mi spun altii. (poate voi aveti alte optiuni, a mea e asta) De aceea punctul de plecare ales este acesta: oamenii, prin natura lor, sunt egoisti, nu generosi! (argumentati-mi contrariul fara sa fiti ridicoli!)

Ne intereseaza mult prea mult binele personal, ca sa ne pese sau sa ne impiedice ceva in demersul nostru aproape permanent de a ne urmari si obtine un nivel superior de bunastare si confort. Nu spun ca nu este normal sa facem asta, as fi ipocrit, nimeni nu-si doreste raul pentru el si mai mult sau mai putin constient, ne punem pe noi pe primul loc in cel putin 8 cazuri de 10; spun ca in momentul in care egoismul nostru nativ NU mai tine cont de valori si de reguli, sugruma orice farama de adevar, solidaritate, altruism, generozitate si corectitudine, transformandu-ne in oameni fara scrupule si fara Dumnezeu, ar trebui sa se aprinda niste beculete pe undeva… Pentru ca atunci se termina discutia despre caracter si incepe aceea despre lipsa de caracter sau firea mirositor-mocirloasa.

Realist vorbind, ca sa nu spun cinic, desi poate ar fi mai corect asa, despre lipsa de caracter se poate vorbi cu mult mai multa dezinvoltura decat suntem dispusi sa recunoastem; e omeneste. Eu am ales sa pun totul intr-un paragraf, constient ca nu voi cuprinde nicidecum totul, dar cautand sa surprind esentialul: in lumea in care traim azi, omul e lup pentru om, iar cinstitii sunt priviti ca fiind inadaptatii societatii; dupa parerea mea, lipsa de caracter se explica pe scurt asa: bani, frustrare, frica, lene, nestiinta, uitare si ipocrizie. (mai sunt multe altele, eu le vad pe aceastea ca jucand un rol decisiv in caracterul omului contemporan)

Bani- cei mai multi oameni au un pret; unii oameni sunt dispusi sa li-l plateasca. Frustrare- eu, de ce nu?… Frica- dupa religie, e al doilea cel mai eficient mijloc de stapani si manipula oamenii. Lene- munca e pentru tractoare, dar astea nu merg singure. Nestiinta- va reamintesc respectuos ca e treaba noastra sa nu murim prosti. Uitare- inainte de orice, adu-ti aminte ca am copilarit impreuna. Ipocrizie- a, vai, dar eu nu…; zi tu zau!

Cu greu pot gasi un om cu o fire si un comportament mizerabile, care sa nu “sufere” macar de 2-3 din cele sapte enumerate mai sus. Pana la urma, pentru un numar mare de oameni, este cu mult mai usor sa faca dovada lipsei de caracter comportandu-se execrabil; cand acest lucru devine si convenabil material pentru ei, si confortabil mental, nimic nu-i va mai opri, nu vor avea nici cea mai mica apasare in a-si manifesta fara inhibitii felul de a fi.

As spune, in final, ca-i bine sa retinem macar cateva idei: caracterul inseamna frumusetea sau uratenia sufletului si a mintii, felul in care ne raportam la evenimentele, la valorile si la oamenii care conteaza;el se dezvolta cel mai bine in timp de pace si se dezvaluie cel mai bine in timp de razboi. Caracterul depinde intr-o masura covarsitoare de ceea ce faci tu cu libertatea ta de a alege. 

(Aceasta a fost doar o abordare, una pe care eu am considerat-o valida si demna de a fi expusa; sunt insa atatea perspective din care se poate privi si discuta pe marginea subiectului, incat tot ce ati citit mai sus e doar un strop intr-un ocean.)

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Tagged on:

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.