Despre monarhia română şi nunta de la Londra

Va promisesem o postare avand ca subiect aceasta zi, importanta (uitata) a semnificatiei sale si cateva remarci legate de nunta regala de la Londra; hai sa vedem ce iese…

Poate ca ar trebui sa precizez din start ca, personal, mi-e totuna daca Romania e monarhie sau republica, ma lasa rece; sunt adeptul acelei forme de organizare statala care se potriveste cel mai bine unui stat si unor vremuri, astfel incat acesta si cetatenii sai sa prospere, atat si nimic mai mult; intamplarea face ca Romania sa fi atins niste varfuri la care astazi nici nu indrazneste sa viseze, atunci cand a fost o monarhie constitutionala; sigur, intamplarea face e un mod de a spune, foarte putine lucruri pe lumea asta sunt intamplatoare la un asemenea nivel, mai ales cand e vorba de geopolitica si domenii conexe. 😉

Acestea fiind zise, nu ma feresc sa o spun, astazi, asa cum vad eu lucrurile – bine sau rau -, este a doua zi ca importanta pentru Romania, dupa 1 Decembrie. Pentru foarte multa lume insa, constat ca e o doar o zi, inca o zi… Nu-i vreo tragedie ca se intampla asa, dar, la fel de sigur, nu-i niciun castig pentru Romania si pentru noi.

Imi veti spune ca traditia monarhica a tarii nu este una la nivelul altor state; bine, aveti dreptate, dar nici nu trebuie sa fie; aceasta traditie a noastra atat cat e, nu trebuie insa cu niciun chip inabusita sau uitata, pentru ca, prin prestanta sa, aceasta este unul din elementele care pot reda mandria unei natiuni. Sunt vorbe mari, e nevoie sa explic cum si in ce fel se poate intampla asta? Nu cred ca e nevoie, va puteti da seama singuri.

Ziua asta reprezinta un simbol extraordinar de puternic, imaginea, notorietatea, respectul, toate celelalte atribute pe care regalitatea a reusit sa si le conserve in timp, toate acele valori pe care monarhia reusea sa le impuna in societate si care astazi lipsesc, sunt lucruri de care o tara aflata in situatia Romaniei are nevoie pentru a se regasi, pentru a avea la ce se uita si catre ce tinde.

Sa nu mire pe nimeni ca nunta din urma cu ceva timp de la Londra a suscitat atata interese, nu e intamplator; dincolo de PR sau alte trucuri inerente, dincolo de saruturile din balcon, inelul buclucas, palariile extravagante, rochia miresei si posteriorul domnisoareide onoare, dincolo de scadalurile inerente in care au fost implicati si vor mai fi, membri ai casei regale, v-as invita pe toti sa va ganditi la imaginea cu marea de oameni de pe traseul nuntii, apoi la aceea cu grupurile care se indreptau catre palat si puzderia de lume din curte; rememorati acele secvente si spuneti-mi ca nu au fost impresionante fara sa fiti ipocriti. Ca nu ati vrea sa aveti si voi asa ceva, ca nu ati vrea sa traiti asta sa fi se dea sansa se fiti implicati in ceva asemanator, dar care sa va reprezinte ca romani, in care sa va regasiti ca oameni, indieferent de felul de a fi, de trasaturi de caracter sau de convingeri politice.

Acela este impactul nefabricat pe care un eveniment si niste oameni il pot provoca in randul cetatenilor, in maruntaie unei natiuni care stie sa isi arate aprecierea fata de cineva catre care priveste cu speranta, cu incredere, cu respect, avand certitudinea ca aceia catre care ei isi indreapta privirea le sunt alaturi si ii respecta la randul lor.

Si tot acela a mai fost si un exemplu de civilizatie, de bucurie simpla, de solidaritate, de unitate , de spijin pentru o idee si de identificare cu niste lucruri in care cred, pe care le pretuiesc. La noi, ce oameni, ce intamplare  credeti ca ar putea declansa vreodata un val de entuziasm asemanator, o manifestare care sa curga dupa tiparele celei vazute la Londra? Niciuna, asa-i?

Aici se vede diferenta de clasa, de educatie, de stil, de nivel de trai, se vad multe, dar mai presus de toate se vede ca noi nu mai avem ce sarbatori, nu stim sa facem asta, nu mai avem oamenii/conducatorii care sa ne dea prilejul unor astfel de trairi si nu mai avem nici disponibilitatea mentala pentru a face asta, pentru ca invrajbirea care ne da tarcoale din toate partile ne-a facut sa nu mai credem in nimic si sa nu mai punem mare pret pe foarte multe lucruri imateriale.

Nunta aia mult barfita si discutata la nivel de susa peste tot, speculata in toate felurile, mai putin in felul inc are ne-ar putea ajuta sa invatam cate ceva si pe noi, ar trebui analizata altfel, daca nu de mass-media, care poate nu mai e interesata, de altcineva; sociologic, ar constitui un studiu de caz absolut fabulos, din care s-ar putea trage niste cocluzii ce ne-ar folosi si noua , ca societate, da ma tem ca nimeni nu se va incumeta sa il realizeze si cu atat mai putin sa il prezinte public.

Se pot hrani nu doar spiritul, ci si creierul, constiinta si personalitatea, orgoliul si ambitia unui popor dintr-un asemenea eveniment, cu conditia ca oamnilor sa li se arate si sa li se explice subtilitatile si partile bune pe care ar fi bine sa si le insuseasca si ei, privind la ceea ce altii exerseaza cu succes de secole.

Vedeti voi acum, care-i de fapt anvergura acestei zile de 10 Mai si ce potential are ea, daca o punem fie si numai o secunda in relatie – una deloc fortata-, cu nunta regala de la Londra? Pentru ca dincolo de monden, nunta aia insemna si lucruri de substanta, care poate sa modeleze niste caractere; la fel, monarhia din Romania, dincolo de ceea ce a gresit, a avut meritul ca a pus tara asta acolo unde noi, cei de aici, nu am fi putut s-o asezam niciodata; macar pentru asta, merita mai multa atentie si mai mult respect.


Comments

comments

Powered by Facebook Comments

3 Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Follow on Feedly
%d bloggers like this: