În România, nu te plictiseşti niciodată

În România, nu te plictiseşti niciodată. Ne’a fost dat sa traim intr’unul dintre putinele locuri de pe Pamant in care tot timpul se intampla cate ceva!

In Romania se intampla ceva chiar si atunci cand avem impresia ca nu se intampla mai nimic!

Iar daca chiar nu se intampla nimic, se gaseste inevitabil un “istet” care se ocupa de problema, avand grija “sa se intample totusi ceva”!

Nu care cumva sa avem timp sa ne linistim sau sa ne treaca prin cam sa ne obisnuim cu o oarecare normalitate, atata cat mai este ea pe la noi.

Cand, pentru o clipa, traim cu iluzia ca lucrurile incep sa se aseze, ca firescul vietii cotidiene nu mai poate fi zguduit de nimic, ca am trecut deja prin toate scandalurile  si lucrurile anormale pe care ni le puteam imagina, apare in prim-planul vietii publice, un eveniment si mai scandalos, si mai mizerabil, si mai dezgustator!

As fi avut atatea subiecte despre care sa scriu astazi, si cu toate astea, am preferat sa nu o fac, scarbit pur si simplu de succesiunea de evenimente fara nicio noima si total scapate de sub control, care ne lovesc din toate directiile. Toate urmarind un scop, o josnicie, un interes, o lovitura sub centura, o marsavie! Nicio idee constructiva, nicio solutie, nicio rezolvare, nicio imbunatatire, nicio propunere serioasa, nimic concret, nimic bun!

Nu am vrut sa scriu nimic despre niciuna din stirile acestei zile, ca un semn de protest fata de ceea ce se intampla in jurul meu, fata de tot ceea ce vad in media, fata de realitatea bolnava a unei societati care pare sa nu se mai faca bine niciodata!

Ni se servesc pe banda rulanta povesti care ne capteaza atentia prin grotescul si grobianul lor, iar oamenii normal la cap, atatia cati mai suntem, tolereaza din ce in ce mai greu nemerniciile din ce in ce mai prezente reflectate pe larg in media si pe oamenii lipsiti de bun’simt si de masura, pe care ii vedem din ce in ce mai dezinvolti, mai nonsalanti, incercand sa ne intimideze si sa lase impresia ca ceea ce fac ei, nici macar nu avem dreptul sa contestam!

Traim o perioada de criza, dar criza economica e doar o joaca de copii pe langa criza morala si criza valorilor, care isi vor arata efectele teribile in curand, cu o forta pe care nu vom putea sa o contracaram cu nimic, pentru ca pur si simplu, nu vom avea cu ce, si nici ce sa punem in loc!

Dificultatile financiare cu care se confrunta omenirea, si inevitabil Romania, vor trece! Cu sacrificii enorme, insa vor trece. Va fi nevoie de 3, poate de 5 ani, dar lucrurile se vor redresa!

Insa degradarea continua a societatii in care traim, mi’e greu sa cred ca o vom putea opri si ca ne vom putea reveni prea curand!

Nu ne vom plictisi in Romania noastra, vom fi prea ocupati sa cautam pe undeva, o farama de normalitate, de care sa ne agatam pentru a mai putea spera!

UPDATE:

Prea prost…

Voltaire si regele la masa.

Monarhului i se face chef sa auda o anecdota si-i cere filosofului sa “presteze”.

“Maria ta, nu pot. Astazi sunt prea prost pentru asta”, ii raspunde Voltaire.

Iritat, regele se rasteste la el:

“Cum adica prea prost? Adica eu am refuzat vreodata sa conduc tara pentru ca sunt prea prost?!”

“Din nefericire, nu”, ii raspunde calm Voltaire.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

6 Comments

  1. Reply

    Câtă dreptate ai, Dragoş! Numai că există milioane de “fărâme de normalitate” care dacă şi-ar găsi solidaritatea şi ar vertebra o societate civilă, nimeni nu şi-ar mai permite asemenea bătaie de joc. Şi poate că serviciile forţează la maximum mascarada politico-judiciară ca să forţeze deparalizarea societăţii româneşti, ca să zic aşa.

    • Dragoş Sorin Nicula

      Reply

      Sincer, ce mi’ar fi placut sa’mi spui ca n’am dreptate!…

  2. Ionut

    Reply

    Sincer mie nu-mi place! Nu ca e lung .. dar e plictisitor si pe la jumate am adormit!

    • Dragoş Sorin Nicula

      Reply

      Pai nu e obligatoriu sa iti placa!
      Dupa ce te trezesti, poti sa citesti si cealalta jumatate…

  3. snake

    Reply

    spui tu aici printre altele” iar oamenii normal la cap, atatia cati mai suntem, tolereaza din ce in ce mai greu nemerniciile din ce in ce mai prezente reflectate pe larg in media”.

    intrebare: crezi ca mai sunt multi din astia? eu incep sa ma indoiesc pe zi ce trece ca si randurile lor scad. citesc cu stupoare in presa cati comentatori admira exact situatiile anormale care, culmea, li se par normale si tot culmea, isi argumenteaza opinia prin aceea ca “iata, domnule, se face si justitie in tarisoara asta!”

    • Dragoş Sorin Nicula

      Reply

      multi nu mai sunt, dar pe ici, pe colo mai gasim…
      pe cei care comenteaza nici eu nu ii inteleg pana la capat; poate ca se justifica anumite puncte de vedere, dar partial; insa ceea ce ma mira este atitudinea multora, de cele mai multe ori iresponsabila.

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.