Insolentele gânduri ale toamnei literare

Texte fara pagini, pagini fara coperti, coperti fara titluri, titluri fara carti, carti fara oameni, oameni fara oameni, nimic.

“E noiembrie, ploua incert si pricinos; lumea – putina, batrana si apatica -, a iesit de la biserica; fustele se duc acasa, pantalonii raman la carciuma.

Tot la bautura vine si ala micu al lu’ Titica; mahmur, cu o barba de cel putin 2 saptamani, un pic incruntat fara motiv, privirea sasie.

De la masa din fata barului, o voce fumata, de femeie strasnica, isi face loc usor, printre bolboroselile celorlalti:

– Jacksone (de la Michael Jackson, ati ghicit), hai ma, fratioare, mai repede! Hai, Jacksone, ca zau daca nu, cu tine moare pizda nefututa, ma baiatule!

Fara reactie, omu’ inainteaza in ritmul sau, se apropie, priveste incurcat catre lumea din jur, apoi saluta cu prea putina convingere si incearca un zambet larg catre tiganca tunsa scurt, care tocmai il strigase.

Patronul birtului, un fost militar iesit la pensie, cu o tinuta mai degraba neingrijita, sesizandu-i privirile, se grabi sa-l intoarca cumva de la cracii tigancii, altfel placuti:

– Ce e, ba, Jacksone, ce razi ca pizda la chilotii negri?

Tanarul se facu ca nu-l aude si fara sa-si dezlipeasca ochii de la “rascolitoarea priveliste ciocolatie”, care statea de vorba cu tipa de la bar, le arunca cu obida, de niciunde, un adanc:

– Ia mai dati-va fa-n pula mea!

– Ce e ba, Jacksone, te suparasi? incerca sa intervina romanca, cu o relaxare tupeista-n glas.

– Pai, tu de ce pula mea te bagi fa-n seama, ca proasta, e treaba ta?

– Auzi ba, Jacksone, stii ceva?!…

– Ce sa stiu, fa?

– Uite…, manca-mi-ai pizda la toate, ca sa zic asa! Ca ma faci sa vorbesc si prostii, de fata cu toata lumea asta, in sfanta zi de duminica.

– Bine, da’ hai, du-te si-adu-mi o lamaie si niste sare!”

(fragment din romanul “Pizduminicale rurale”, semnat de Meserica Dabuleanu)

O astfel de “proza” ar putea deveni intr-o zi, inclusiv vedeta unui targ de carte… N-ar putea?! Eee, cum sa nu poata, da’ de ce sa nu poata? O sa ia niste chestii de putut, si tot o sa poata, daca e ceva… 

Pana atunci insa, gasim cateva carti de simtit la degete si la aceasta editie de Gaudeamus: la Polirom, lasand la o parte reeditarile prilejuite de Nobel, din care retinem “Ramasitele zilei” si “Sa nu ma parasesti”, ar mai fi “Nerabdarea inimii”, “Sfarsitul singuratatii” si “Conteaza pe mine”; la Humanitas, “Ruta subterana”, “Muza”, “Trei etaje” si “O mie de femei albe”; la Pandora M, “Suflete in noapte” si “Ultimul dintre noi”; la Art, “Murind cand vine primavara”, la Univers, “Detectivii salbatici”, iar la Publica, “Juniper”, “De neoprit” si “Freedom Inc.” Se poate sa mai fie si altele; dar, mai intai, sa vedem ce facem cu astea.

 

Read books, not trash!

 

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Follow on Feedly
%d bloggers like this: