Lauda abecedarului şi detestarea aritmeticii

I
Laud abecedarul pentru ca este cea mai cutremuratoare de constiinta carte.
Ideea ca orice cuvant e compus din litere mi se pare de natura divina.
Litera, calitate absoluta, alaturata literei, niciodata nu naste cantitate, ci numai vis, ci numai sens. Unicitatea alaturata unicitatii naste unicitate.
Laud abecedarul pentru ca, taindu-ti geamatul primordial si smulgandu-ti limba nedegustatoare, nu te lasa, ah, slut de ele.
Semnul nu distruge obiectul semnificat.
Memoria nu repeta, ci adauga.
Memoria e o inflorire a ramurii.
Memoria poarta si numele de Timp.
Taurii intelesului sunt singurii care impung.
Numai calitatea poate fi distrusa pentru ca numai ea poate fi traita.
Numai cuvantul are litere fara sa aiba posesiune.
Partea e o posesiune a intregului.
Litera de litera nu creeaza un intreg, ci un cuvant, adica un sens.


II
Detest aritmetica invatata de mine pentru ca ea isi propune un adevar. Adevarul adevarat imi pare a fi de natura calitativa, adica unic, adica pasionant.
1 + 1 = 2 nu este un adevar, ci este o posesiune, o gelozie. Jegul cantitativ al lui 3 si al lui 4 reprezinta in mintea mea ideea inca si mai salbatica, mai barbara, a competitiei.
1 + 1 = 1 + 1 e onestitatea calitatii. Un steag + un vultur = un steag + un vultur. 1 nu are fericirea trista a literei. Are calitatea dublata de posesiunea calitatii, adica de cantitate.
Tabla inmultirii mai bine s-ar numi tabla barbarizarii. Eroarea de inceput a postulatului duce la amoralitatea finala a teoremelor.
Adunare si scadere, inmultire si impartire, iata erorile cardinale, proliferate de cantitate, aflatoare numai in cantitate, acte ale geloziei abisale fata de unicul neposedabil.
A-l avea pe A, a fi cu neputinta este.
Intrebati-i pe morti!

(1982)

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Follow on Feedly
%d bloggers like this: