Dragos Sorin Nicula

Munți și peșteri

“Un batran bautor de bourbon mi-a spus ca viata omului nu e facuta decat din munti si pesteri – muntii trebuie sa-i urcam, in pesteri ne ascundem cand nu le facem fata muntilor nostri.” (J.R. Moehringer)

Dulcele barPe la 30 de ani, am citit un volum de memorii pe care as fi vrut sa-l fi parcurs, cand aveam cel mult 20. Vorbesc despre “Dulcele bar” – vreo 500 si ceva de pagini, semnate de J.R. Moehringer (gasiti cartea la editura Publica, in colectia Narator), din care am ales trei fragmente simpatice mie, pe care am vrut sa le stiti si voi, ca poate… cine stie; sunt despre identitate si curaj, despre responsabilitate si scris, despre forta si sensibilitate: un om, un bar si-o poveste; o poveste scrisa bine.

*

“- Unchiule Charlie? am spus. De ce a dat Steve barului numele Dickens?

– Pentru ca Dickens a fost un  mare scriitor. Probabil ca lui Steve ii plac scriitorii.

– De ce e asa mare?

– A scris despre oameni.

– Nu scrie toata lumea despre oameni?

– Dickens a scris despre oameni excentrici.

– Ce inseamna excentric?

– Unic. Cum nu e altul.

– Nu toata lumea e unica?

– Doamne, nu, pustiule! Asta e toata afurisita de problema.

S-a intors din nou spre mine. S-a uitat fix la mine.

– Cati ani ai?

– Unsprezece.

– Pui multe intrebari pentru cineva de unsprezece ani.”

**

“- Stiti o multime de lucruri despre carti, parinte.

– Am stat mult timp singur cand eram copil.

– Parca aveati o familie mare.

– A fi singur nu are nicio legatura cu numarul oamenilor din jurul tau. Insa despre altceva vorbeam. A, da. In al doilea rand, o sa fii scriitor. O sa-mi placa sa-ti caut articolele in ziar. O sa scrii despre oameni adevarati si despre lucrurile pe care le fac pe aceasta stea zadarnica.

– Nu stiu. Uneori incerc sa spun ce gandesc si ce iese suna ca si cum as fi mancat un dictionar si cac paginile. Scuze.

– Imi dai voie sa-ti spun ceva? a intrebat preotul. Stii de ce i-a inventat Dumnezeu pe scriitori? Pentru ca ii plac povestile bune. Si nu da doi bani pe cuvinte. Cuvintele sunt acoperamantul pe care l-am pus intre El si sinele nostru adanc. Incearca sa nu te gandesti la cuvinte. Nu te stradui sa faci propozitia perfecta. Nu exista asa ceva. Scrisul e intuitie. Fiecare propozitie e o intuitie cultivata, a cititorului si a ta in aceeasi masura.”

***

“- De ce-l iubesti asa de mult pe Sinatra? m-a intrebat.

Nimeni nu-m mai pusese aceasta intrebare. Am incercat sa-i explic. Vocea lui Sinatra, am spus, e vocea pe care cei mai multi barbati o aud in cap. E paradigma masculinitatii. Are forta dupa care nazuiesc barbatii, si increderea. Si totusi, cand Sinatra e ranit, ravasit, vocea i se schimba. Nu dispare increderea, dar chiar in spatele increderii simti o nesiguranta si auzi cum cele doua impulsuri se lupta pentru sufletul lui si auzi toata increderea si nesiguranta in fiecare nota, pentru ca Sinatra te lasa sa le auzi, se dezvaluie, ceea ce barbatii nu fac decat rar.”

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: