Dragos Sorin Nicula

Neagu Djuvara, un om din altă lume, vorbindu-le românilor despre cinste

Cine l-a ascultat aseara pe Neagu Djuvara? Ma tem ca exact aceia care ar fi trebuit si ar fi avut mai mare nevoie sa o faca, nu! (Erau in cluburi, in baruri, aveau alte lucruri mai bune de facut…) Cati au inteles? Nu toti! Cati au fost capabili sa extraga din vorbele sale acele afirmatii care meritau atentie ? Din nou, as zice ca nu foarte multi!

L-am ascultat si recunosc ca nu sunt de acord decat cu o parte din cele afirmate de el aseara; dar acele enunturi pe care eu le-am considerat ca fiind de o luciditate si de o tinuta exceptionale, ei bine, acelea consider ca ar trebui ascultate cu mare atentie; iara daca nu sunt intelese, ele trebuie explicate de cineva, daca s-o gasi acel cineva.

Pe acest om l-am ascultat vorbind liber anul trecu la un targ de carte si am vazut cateva sute de oameni stransi in jurul sau, apoi cam tot atatia dornici sa obtina un autograf de la el si sa sa schimbe doua-trei cuvinte. Am stat la mai putin de un metru de el incercand sa ii observ miscarile si reactiile; in ciuda varstei, va pot spune ca emana mai multa prestanta, forta, detasare, siguranta de sine si eleganta decat oricare dintre politicienii pe care ii avem astazi.

Reputatia acestui om, care, la fel ca noi toti, are plusuri si minusuri, ii determina pe multi sa il priveasca si sa ii soarba cuvintele altfel, starea mentala pe care o are acesta, calmul sau si felul in care stie, datorita experientei, educatiei si inteligentei, sa accentueze cuvintele care conteaza dintr-o fraza, il transforma intr-un personaj captivant, pe care iti place sa il auzi vorbind; si place pentru ca e autentic, iar vorbele sale, unele bune, altele mai putin, au substantasi au ceva aparte, au mirosul altor vremuri; nu lasa senzatia nicio clipa ca vorbeste asa…, ca sa vorbeasca.

Il ascultam aseara vorbind de spre cinste, despre educatie, despre punctualitate, despre incredere si neincredere, despre onorabilitate, despre energiile acestui neam, despre importanta si pastrare cuvantului dat si respectarea promisiunilor, despre speranta, despre mentalul pervertit al romanului de rand, despre caracterul oamenilor si schimbarea dramatica pe care comunismul a produs-o in acest sens, omorand practic spiritul, acel spirit adevarat, puternic, care avea radacini.

Putini mai au capacitatea si taria morala sa vorbeasca astazi in Romania despre aceste lucruri, de o asemenea maniera si sa se faca auzit. Multi il vor considera desuet, dar vai , ce greseala vor face; exact acest tip de discurs ii lipseste astazi Romaniei si noua, tuturor.

Romania are oameni debusolati, apasati de probleme curente, cei mai multi de conditie modesta si car fac greseli mari, pentru care ulterior platesc preturi enorme. Romania nu stie sa recunoasca si sa aprecieze valorice autentice, nu stie sa se puna in valoare, scoate in prim plan simboluri false, fara prea mare valoare, cauta sa fie placuta si sa atraga din vorbe, ori acest lucru este fundamental gresit, cata vreme, in spatele vorbelor nu este nimic care sa le sustina.

El insusi a vorbit despre reputatie, despre reputatia tarii si a oamnilor care o conduc, iar acest lucru , pentru mine, e sun semn ca acest om,  – in ciuda afirmatiilor blande la adresa lui Traian Basescu si Emil Boc, pe care nu stiu din ce motive ii cruta – ,  este o persoana extrem de bine infipta in realitatile vremurior pe care le traim azi. A trecut de 90 de ani, dar judeca si vede lumea de astazi, cu ochii si mintea unui om cu un backgraund solid in marketing; asta spune enorm despre calitatea acestui personaj, dincolo de scaparile sale de ordin politic imediat.

A vorbit despre cinste, despre formarea si cultivarea onestitatii urmatoarelor generatii de la varste fragede, lucru impresionant, pe care multi il vor lua in deradere, dar a carui importanta este una covarsitoare. Si a mai vorbit despre aspiratii, despre stirile care anunta evenimente cu adevarat mari, demne de a fi mentionate, despre lucrurile importante care ar trebui scoase in prim-planul vietii publice de la noi, despre informatiile relevante care trebuie livrate marelui public pentru a-l educa, pentru a-ai arata care sunt acele lucruri care conteaza si catre care trebuie sa tinda.

Nu-i impartasesc pesimismul conform caruia mai avem de asteptat 60 de ani pentru a se schimba ceva, dar sunt de acord cu faptul ca exista si astazi prea multi “cretini normali” printre noi, iar numarul lor trebuie sa scada mai repede, nu putem astepta doua generatii pentru a se intampla asta, ar putea fi prea tarziu atunci!

Imi plac insa aceste doua constatari mai vechi ale lui Neagu Djuvara, pentru ca ele sintetizeaza perfect cauza problemelor cu care ne confruntam azi si a haosului general in care ne tot zbatem; in afara de prostie si hotie, mai e ceva!

„S-a stricat ceva în creierul acestui popor.(…) E ceva în creierul nostru care ne face ostili organizării.”

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

5 thoughts on “Neagu Djuvara, un om din altă lume, vorbindu-le românilor despre cinste

  1. Roxana Iordache

    Foarte frumos, dar chiar şi el exemplifică o categorie din ceea ce denunţă. Chiar şi un om lucid ca el s-a lăsat prostit de Băsescu. Şi apropo de stricăciunea la creier – idealizează, aşa au fost românii mereu, cu excepţia unei foarte scurte perioade, în care promiteau să devină un popor vertical şi cu o ţară prosperă. Ai ghicit, perioada a fost a monarhiei. În rest, 60 de ani e optimism utopic.

    1. [D][S][N]

      Si eu cred ca ca Romania a avut o scurta perioada monarhista, nu toata, in care s-a aflat pe un drum bun. Tocmai pentru ca nu a avut in frunte un roman sau pe cineva injectat cu “romanism de proasta factura”, cred eu.

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.