Dragos Sorin Nicula

Politicienii români, fraţi la nesimţire

“A fi politician înseamnă să fii capabil să spui dinainte ce-o să se întâmple mâine, săptămâna viitoare, luna viitoare, anul viitor. Iar apoi să poţi explica de ce nimic din toate astea nu s-a întâmplat.” (Winston Churchill)

Cand incerci sa te apropii prea mult de “bucataria” politicii romanesti, te loveste instantaneu in nas un “parfum” de pisoar insalubru dintr’o gara a unui orasel obscur de provincie.

Asa se intampla mai mereu prin politica din Romania, probabil singura tara din lume unde politicienii se afla permanent in campanie electorala.

“Preafericitii” nostri alesi uninominal stau de dimineata pana seara prin studiourile de televiziune, prin vacante, pe la tot felul de chindii cu pretentii de reuniuni mondene cu staif, de aproape ca ajungi sa te intrebi admirativ : “Ba frate, da’ cum dracu reusesc?” ( Sigur, n’or fi chiar toti o apa si’un pamant, dar majoritatea astia sunt si asta fac ! )

Ma uit uneori stupefiat la emisiunile politice de la tv, vad aceiasi oameni, aceleasi masti, alte roluri si pe marii analisti de profil; cu totii debitand tot felul de fraze inteligente, formuland ipoteze, tragand concluzii, anuntand verdicte, spunandu’si punctul de vedere, punandu’si intrebari, inventand scenarii, dand sentinte, facand pronosticuri, analizand doctrine si miscari tactice ale politicienilor, demascand strategii si mai ales strategeme, propunand solutii…; ce mai, dandu’si cu parerea si incercand sa gaseasca argumente pentru cele mai imbecile si mai fara noima gesturi ale politicienilor.

Ba, va pierdeti vremea ! ( ne pierdem vremea, ca sa fiu mai corect )

P’astia ii doare’n co(n)t de voi, de noi, de aia care’i voteaza, de aia care nu’i voteaza, de aia care’i injura, de aia care’i pupa’n fund, de aia care’i privesc sau de aia care’i asculta cu speranta, asteptand de la ei solutii miraculoase pentru problemele lor de fiecare zi! In general, ii doare’n cot de toata lumea !

Politica este domeniul in care regasim cele mai ridicate valori ale indicilor nesimtirii; daca ar fi cuantificabila, nesimtirea ar inregistra in Romania cote ametitoare; pe holurile si prin birourile cladirilor care gazduiesc institutii ale statului roman, indicatorul care masoara densitatea nesimtitilor ( si a nesimtitelor, sa nu facem discriminare tocmai aici! ) pe metru patrat ar inregistra, foarte probabil, cele mai ridicate valori de pe planeta.

Nesimtirea este trasatura definitorie a politicianului roman ! Sigur, ar mai fi cateva caracteristici, pe care politicianul roman le’a dezvoltat  in timp, la fel ca si poporul din care se trage: politicianul roman e necinstit, e hot, e superficial, detesta cuvantul “organizare”, e mai nerealist si decat Eminescu, e total iresponsabil, nu isi tine NICIODATA promisiunile ( asta deja e axioma ! ), e arogant si prost in acelasi timp, e nerabdator si ia intotdeauna decizii hazardate. ( daca mai aveti si altele, puteti sa completati, lista ramane deschisa! )

Politicianul roman traieste pentru 3 lucruri:

1)      pentru a fi ales si, mai ales, pentru a fi reales !

2)      pentru a avea acces la putere si pentru a avea controlul asupra unor parghii cu ajutorul carora poate sa fure linistit; ( fie de la stat, fie prin afaceri dubioase cu privatii)

3)      pentru a face extrem de rapid foarte multi bani si , ulterior, pentru a’i inmulti, cel putin la fel de repede.

Cei mai multi dintre noi nu’i cunoastem decat pe astia “mai spalati” de la centru, pe astia care ajung la Bucuresti, fie pe post de trompete de partid, fie din postura de sponsor cu mana larga; daca astia sunt asa cum ii vedem zilele astea ca sunt, imaginati’va cum sunt aia din teritoriu, aia pe care nu’i stim , dar care “duc greul” prin organizatii, taind si spanzurand pentru bunul mers al partidului.

Greii marilor partide sunt din ce in ce mai mult ( sau mai des) la mana oamenilor cu bani si a oamenilor influenti care conduc organizatiile din judete; acestia sunt / devin din ce in ce mai importanti pentru partid, mai ales acum, cand toata lumea a inceput cursa inarmarilor pentru marele razboi din toamna.

Nu mai e pentru nimeni vreun secret, faptul ca in tara, fiecare judet are stapan si ca stapanul “are grija” ca totul sa mearga ca pe roate la el pe mosie, pentru a scoate rezultate cat mai bune, cu care sa se poata lauda si ulterior, cu care sa poata si el pretinde ceva, in fata alora mai mari de la Bucuresti. Cam asa functioneaza politica romaneasca acolo jos, printre oameni, atunci cand prin preajma nu se afla nici camera de filmat si nici microfon deschis.

Cand te duci intr’un sat oarecare din Romania, oamenii nu sunt prea entuziasmati de astia pe care ii vedem si noi si ei pe la televizor; si nu sunt entuziasmati pentru ca ei stiu cine e jupanul acolo la ei in judet, cine e prefect, cine conduce consiliul judetean, cine e primar, cine e consilier local si cine e vice-primar; pentru ei, astia sunt oamenii importanti, la astia se uita ei “ca la Dumnezeu” sau ii injura de toti Dumnezeii, dupa caz !

Exista o tendinta din ce in ce mai clara de radicalizare a puterii in teritoriu; din ce in ce mai multe judete tind sa devina monocolore din punct de vedere politic si acest lucru, eu cel putin, nu cred ca e deloc in regula ! Lupta politica in mediul rural se duce pe mize aparent mici, dar cu mijloace care pe mine ma sperie: de pilda, daca primarul este de alta culoare politica decat consiliul judetean, sau chiar decat consilierii locali, el nici nu vede banutu’, nici nu poate sa demareze vreun proiect personal.

Campania electorala la sate se tine zilnic, cu caravane care impart diverse lucruri si din care rasuna muzica pupulara, cu marsuri, cu oameni care merg si discuta cu alegatorii din casa in casa, cu urne mobile care se deplaseaza pe te miri unde, cu masini ale partidelor care transporta oamenii la vot, cu amenintari directe de a trece la partidul care trebuie, cu prezentarea voalata a riscurilor daca esti neascultator, cu gratare si bautura gratuite si chiar cu modeste recompense materiale! ( se pare ca 100 = 1 vot )

Cam asta traieste Romania din punct de vedere politic la fiecare scrutin, lucruri care ajung foarte rar sau deloc in media centrala, dar despre care oamenii de acolo vorbesc pe la colturi, stiind bine ce se petrece !

Spilcuitii care apar la televizor si ne vorbesc noua savant despre programe si masuri, despre cum au fost ei legitimati de votul popular, despre proiectele lor si  despre totul felul de prostii din astea, nu vor recunoaste niciodata dedesubturile acestor realitati, dar asta nu inseamna ca ele nu exista si ca trebuie ignorate la nesfarsit !

Acestea sunt mijloacele cu care se lupta de atat amar de timp prin transeele politicii autohtone ! Ele nu se vor schimba peste noapte, nici n’ar avea cum si nici nu exista interes ca ele sa se schimbe, ceea ce insemna ca si la urmatoarele alegeri –  cele prezidentiale –  se vor intampla aceleasi lucruri, se va actiona la fel, se va merge pe aceleasi poteci bine stiute si batatorite, se vor folosi aceleasi instrumente, aceeasi manipulare grosolana, aceeasi smecherie, aceleasi promisiuni desantate de care vom uita cu totii a doua zi dupa inchiderea urnelor.

Cam despre asta e vorba, asa arata politica romaneasca atunci cand se trezeste somnoroasa dimineata fara pic de machiaj… vorba ceea…, “din spate liceu, din fata muzeu !”

Politicienii romani sunt niste nesimtiti, fie si numai daca ii judecam dupa tonele de promisiuni neonorate din campaniile electorale! Au comportamentul tipic al unui cocalar , care si’a agatat la gat un lant de neam prost, si’a luat o punga de bomboane agricole (seminte) s’o bere la pet si a iesit sa joace table in fata blocului ca sa se uite dupa gagici si sa atraga atentia. (Legatura dintre politica si jocul de table este data de materialul din care se spune in gluma ca sint facute zarurile!)

Uite de’asta nu i’am votat eu pe niciunul, niciodata !


P.S. “Democraţia este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum.” (Winston Churchill)

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

5 thoughts on “Politicienii români, fraţi la nesimţire

  1. mirko

    bine c-ai revenit! nu comm. decit ca se incarca al dreaq de greu blogu’ lu’ matale!fa ceva !keep in touch

  2. neinfectat de comunism

    nu se poate sa cream o societate fara politicieni?

    daca aveti chef, la mine pe blog: Ilici Iliescu – Casanova sau Kasanovici

  3. che guevara

    Totul are o limita. Nu si iresponsabilitatea clasei politice

    Toate guvernarile au furat pe rupte, impartind Romania in felii de interese, ca pe un cascaval. Toti sunt amestecati pana peste cap in matrapazlacuri, in hotii nerusinate, in devalizarea bugetelor unei tari asa-zis europene. De aceea, detectarea adevarului, sanctionarea celor vinovati, se lovesc de imunitate, de refuzul colegilor de a lasa Justitia sa isi faca treaba.

    De altfel, un hot cu imunitate nu are dreptul moral sa ancheteze un alt hot cu imunitate. Aici lucrurile devin clare, iar revolta unuia sau altuia dintre cei care se prezinta drept victime politice are, pana la urma, o aparenta justificare. Prezidentialele nu vor schimba nimic. Certurile de dinaintea scrutinului se vor amplifica dupa… Cand se va pune bazele unei noi Coalitii, cu tot tacamul de rigoare. Totusi, pana la sfarsitul anului, situatia economica a tarii se va agrava. Tot mai mult. Nemultumirile sociale sunt iminente, pe fondul unui buget ce va fi incapabil sa mai raspunda necesitatilor populatiei.

    De pe fundul gropii in care se afla Romania, se aud doar tipetele infundate ale unor politicieni care sunt incapabili sa inteleaga ca dezastrul bate la usa…

    http://gandeste.org/politica/totul-are-o-limita-nu-si-iresponsabilitatea-clasei-politice/4787/

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.