Andra Pavel, sarutul mortii

Andra Pavel

Andra Pavel

La inceputul week-end-ului trecut, mai precis vineri, Andra Pavel si  Oana Stoica Mujea au lansat la Pitesti romanul “Sarutul mortii” o carte fluviu, de peste 400 de pagini. Ceea ce veti putea sa cititi in continuare sunt gandurile Andrei Pavel, o tanara talentata din Curtea de Arges, care la 17 ani isi face astfel debutul in viata literara.

 

Asadar, cum zicea domnisoara, urmeaza “tortura de dupa lansare”… 😉

 

Debut literar la 17 ani; cum te simti ? Ai visat vreodata la asta?

Stai 5 minute, o mica interventie telefonica. ( si iata cum apar, inca din start, primele semne pe care le da orice vedeta in devenire…, te pune sa astepti… 🙂 )

 

Sincer, până acum un an, nici nu îmi imaginam că aș putea scrie. Cel puțin, nu romane. Mă simt uneori copleșită de felicitări și aprecieri – niciodată n-am lăsat lucrurile bune să mi se urce la cap. Sunt zile în care mă tem că voi rămâne fără idei, dar realizez că lumea e prea mare ca asta să se întâmple acum.

 

Cartea cu care debutezi –  Sarutul mortii- , este un gen mai neprietenos thriller-politist, cum te- ai adaptat lui ?

Am lucrat înainte la un manuscris, tot polițist. Apoi, „Parfumul văduvei negre” l-am citit de trei ori.  A fost destul de dificil, dar faptul că am scris pentru Anastassia și Iolanda pe facebook și pe blog, a ajutat.

 

Ce ai scris inainte de asta, ce gen iti place sa scrii?

Scrieri mai consistente, fantasy si politist, insa am incercat si povesti de dragoste, si thriller, si combinatii.

 

Nu-i prima ta carte, spune-ne cate ceva despre cele dinaintea ei.

Prima încercare de roman a fost un fantasy; trei dragoni, vreo cinci vrăjitori, o Piatră filozofală și o muritoare îndrăgostită și vrăjită. Sună atât de mult „twilight”, cel puțin la început, încât nici nu știu dacă o voi termina vreodată sau dacă o voi da spre publicare; nu are titlu încă, pentru că obișnuiesc să numesc ceea ce scriu abia la final.

Cealaltă carte e un roman polițist – „Desculță în ploaie”. Mult mai dinamic, scris după ceva experiențe literare și creative, cu personaje mai bine desenate, zic eu, cât de obiectiv pot.

 

De unde pasiune pentru scris, cand a inceput totul, cu ce, ce-ti mai amintesti ?

Dintotdeauna profii au văzut că scriu puțin diferit; știu că prima care m-a stresat a fost profa de română din generală, și bine a făcut; apoi, prin iarna lui 2009, când o colegă de-a mea voia să-și transforme jurnalul în roman, am decis că aș putea – sau ar trebui, așa cum mă ambiționam – să încerc și eu.

 

Cine a citit primul tau text si cum a reactionat ?

De când m-am apucat să scriu „serios”? Un bun prieten, care m-a și împins de la spate să-mi fac blog, să scriu, să cunosc pe X, pe Y… A fost uimit. Ne știam de o lună și comportamentul meu, retras și rezervat, contrastau cu ceea ce era scris.

 

Cum priveste familia ta, cei apropiati,  ceea ce faci?

Tata, care e în străinătate, tocmai a aflat și a început să plângă. Deci cred că e bine. Toti mă susțin și îmi acceptă toanele si perioadele în care mă închid în cameră. Sora mai mica e încântată și vrea să fie ca mine. Poate și puțin invidioasă, dar e mică și, probabil, în locul ei, aș fi racționat la fel la început.

 

Tot suntem la invidia incipienta… o esti eleva, cum te privesc colegii la scoala? Ei cu ale varstei, tu mai mult cu scrisul si cu expunere ceva mai mare in comparatie cu ei.

Cei mai mulți nu știu încă. Majoritatea celor care știu mă felicită și se interesează cum se desfășoară lucrurile. Dacă sunt cu adevărat interesați sau nu, nu știu și nici nu sunt foarte interesată; prietenii mei sunt acolo și sper ca ceea ce va urma în viața mea să nu schimbe relațiile dintre noi. Cat despre „ale vârstei”, niciodată nu am fost în ton cu restul, ceea ce s-a dovedit a nu fi rău.

 

Marea ta pasiune in afara scrisului este ?

Nu am o altă mare pasiune. Îmi place mult să citesc, să fac fotografii. Mi-ar plăcea să călătoresc și să știu să cânt la pian sau vioară. A, mai și cânt, dar nu vrei să mă auzi.

 

Scrii pe un blog, asta cum s-a intamplat si ce fel de postari sunt acolo ? Ce va fi in continuare acolo ?

Blogul e tot vina prietenului de care spuneam mai sus. Am început pentru că aveam câteva texte și voiam să văd cum reacționază niște necunoscuți la ceea ce scriu. Acum e jurnal online și culegere de texte. E un blog pe care încerc să-l păstrez personal și refuz propuneri de reclame sau alte postări care nu se potrivesc. În continuare, va rămâne așa – blog de literatură, recenzii de cărți și filme, jurnal online și promovare de cărți și lansări, lucruri care mă preocupă.

 

Au fost multe persoane care au postat pe blogurile lor fotografii si impresii de la lansarea voastra, care dintre postari ti-a placut cel mai mult?

Hm, toate au fost interesante în modul lor. În unele m-am regăsit, în altele s-a făcut o prezentare mai..formală, să-i zic. Nu pot alege niciuna.

 

Zi despre frumosul evenimentul? Cum l-ai asteptat ? Cum au fost primele minute pentru tine?

O, l-am așteptat cu multe emoții și pregătiri. Primele minute au fost fooarte dificile – mulți știu că am torturat un pix până l-am făcut bucățele . Emoțiile au trecut pe parcurs și a fost frumos. Cum am spus tuturor, ziua de vineri a fost o rețetă : emoții+interviuri+fotografii+mărturisiri+zâmbete+flori+autografe, toate sub privirile mamei, care m-au calmat constant.

 

Emotii mari, priviri in jos, joaca cu parul, glas incet… Ce le-ai spus pana la urma celor prezenti ? Si ce anume ai fi vrut sa mai spui dar ai uitat?

M-am gândit că nu toți cei care vin la lansare sunt la curent cu discuțiile online, asa ca am spus cine e Iolanda și ce se întâmplă cu ea, cum intervine Anastassia, o prezentare școlărească, așa cum mi-au reproșat mulți apoi. Aș fi vrut să spun că mi-a plăcut enorm – deși a fost dificil de scris – schimbarea perspectivelor. Nu un narator detașat, nu un singur personaj cu rolul de observator, ci mai multe. Asta oferă cititorului mai multe fațete ale aceleiași idei și îl ajută pe el să facă piesele unui puzzle. Nu știu dacă am uitat cu adevărat, sau am evitat, doar pentru că sună a comentariu școlar.

 

Cartea – 2 vorbe despre titlu, subiect, ce-ti place la ea, 2 vorbe despre Oana Mujea, cea cu care imparti coperta

Titlul nu e neapărat o metaforă, chiar este un sărut care prevestește moartea. E o carte așa complicată, n-aș ști cu ce să încep. Lala intră în bucluc și intervine Ana, dar pentru a încurca și mai mult lucrurile. Nu e doar un roman polițist, nici un thriller, nici un roman de dragoste și nici fantasy, ci puțin din toate, pentru toți. Îmi place Anastassia. Pentru că, deși asasin plătit, e asa umana. Sau să fie doar impresia mea de scriitor?

Oana e, contrar unor aparente, o persoana serioasa si rabdatoare – cel putin cu mine. Nu știe mai mult de o lună care-i sunt parolele de mail sau unele aniversari, dar să mă țină la curent cu ce se întâmplă n-a uitat niciodată. Mie mi-e dragă, și nu doar pentru că suntem „colege de copertă”, cum spunea Bogdan Hrib la lansarea din Pitești.

 

Despre ceillati scriitori prezenti, o impresie generala si un amanunt picant de la eveniment.

În afară de domnul George Arion, pe toți ceilalți îi cunoscusem deja, în diferite împrejurări. Monica Ramirez îmi e cea mai aproape de inimă, ca să spun așa, dar toți sunt oameni inteligenți, cu simțul umorului, dornici să-și promoveze și ajute colegii, deși mi-a luat ceva să ajung la concluziile astea.

Amanuntul picant…  prin intervenția unui invitat – care a dorit să rămână anonim, cel puțin ca nume și funcție -, am aflat că la editură au ajuns diferite manuscrise.  Un bărbat a ajuns cu teancurile de foi scrise de mână, pretinzând publicarea lor într-o trilogie. Iar un altul a trimis un manuscris fără diacritice, pretinzând ca acesta să fie editat și corectat în întregime de editură. Am rămas puțin surprinsă de cât de ușor consideră unii că se scoate o carte… Desigur, Bogdan Hrib ne-a delectat doar cu două exemple dintre numeroasele care i-au trecut prin cutia de.. e-mail.

 

Care a fost cel mai frumos compliment primit de tine cu prilejul lansarii?

Cel mai frumos compliment a fost făcut de Bogdan, care susține că nu a reușit să deosebească ce am scris eu și ce a scris Oana. Faptul că m-aș putea ridica la nivelul romanelor ei este un adevărat compliment și o reușită pentru mine.

 

Care-i e cea mai frumoasa amintire a ta, personal, legata de scrisul la aceasta carte?

Scrierea ultimului capitol a fost un deliciu. Nu pentru că asteptam să termin , ci pentru că personajele erau iar în siguranță – bine, nu toate -, că vechile atracții redeveniseră evidente și că am reșit să fac unul dintre personaje să zâmbească. Am recitit pasajul ieri si am zambit la randul meu. Ma atasasem de ele.

 

Care-i cea mai importanta lectie pe care ainvatat-o scriind aceasta carte si scriind, in general ?

Scriind acească carte am învățat că uneori e bine să nu ți se dea idei și să îți bați tu capul, încercând să legi indiciile. Uneori îi trimiteam mail Oanei, neînțelegând de ce un personaj a făcut un lucru, iar ea nu-mi răspundea, ceea ce mă obliga pe mine să fac legăturile; in general, scrisul m-a convins că niciun lucru nu e de fapt făcut fără un scop – asta incercând să înteleg psihologia personajelor; apoi, faptul că un roman, un personaj, chiar si un dialog, necesita multa munca si capacitatea de a deveni fiecare dintre personaje, pentru a le face credibile.

 

Care e stilul tau, prin ce te diferentiezei, ce crezi tu ca e alt tau, ca mod de a scrie? Ce ar putea sa fascineze pe cineva la felul in care scrii tu ?

Eu sunt indecisă, iar asta se vede in personaje. Sau nu neapărat indecisă, ci niciodată nu fac lucrurile, stiind sigur că asta trebuie sa fac; daca in „Sărutul mortii”, lucrul acesta se vede mai putin, căci psihologic, personajele erau deja formate, in celelalte scrieri e cat de cat evident; pun accent pe detalii, mai ales pe cele interioare. Imi trec personajele prin procese de constiinta, macar interioare, daca la exterior, „mediul” ne obliga sa fim reci si nemilosi.

 

Ai cerut vreodata un sfat cuiva cu privire la felul in care scrii ? Daca da, care a fost acela si cui ?

Sunt prea orgolioasa ca sa urmez sfaturi,  dar pareri am cerut multe, pe diferite texte. Dirigintei și unui profesor, colegilor – să văd cum vede generația mea ceea ce scriu; apoi Oanei, Ivonei Boitan și Luciei Verona. In functie de ele mi-am format diferite „sfaturi”.

 

Care-i personajul tau favorit din carte si de ce acela si nu altul ?

Of, asta cu personajele e grea. Imaginează-ți că sunt atașată de toate, mai puțin de un singur personaj „negativ”, deși binele nu e niciodată doar bine, cum nici răul nu rămâne rău întreg, ca în basme. Spuneam mai sus că îmi place Ana. Mi-a fost însă aproapiată Latoya, o puștoaică pe jumătate ruptă din cărțile fantasy, dar pe care am reușit să o înțeleg cel mai bine.

 

Te vezi in in stare sa intri in pielea vreunuia dintre ele?

Nu, pentru că peste tot ce se întâmplă e un pic de mister, un pic de fantastic. În Blid, cel rămas mereu cu jumătate din informație, m-am regăsit de câteva ori și am constat cu amuzament că aș putea să îl conving să fie puțin mai curios.

 

Iti plac personajele care se inscriu in anumite tipologii sau cele cu care poti jongla ? Care-i cel mai nebunesc lucru pe care l-ai pune pe un personaj de al tau sa-l faca?

Cele tipice sunt usor de scris, dar le prefer pe cele indecise, imprevizibile, maleabile – din punctul de vedere al unui scriitor.  Mi-am pus câte un personaj să devina persoana de contact pentru traficanti, sau să își permită să iubească cu tot sufletul – si trupul – la 16 ani . personajele mele sunt aproape toate indiferente de cei din jur si independente. nu imi vine nimic nebunesc in minte acum; toate sunt nebune in anume momente.

 

Ce personaj crezi ca nu poti contura suficient de bine, ce tip?

Mi-e greu sa fac personaje sau situatii care necesita experienta de viata – a mea si a personajului; desi o inteleg destul de bine, e dificil sa redau sentimente pe care nu le-am incercat niciodata; nu imposibil, dar complicat si necesita informare si „sondaje de opinie”.

 

Carte preferata pe care ai fi vrut s-o fi scris tu , care este? Ce scriitori romani si straini iti plac? Cate 3 din fiecare cu titluri.

Nu am gândit niciodată așa. Sunt multe cărți în care mi-ar fi plăcut să pot interveni, dar nu-mi vine un nume acum.

Nu am ajuns încă să găsesc un autor preferat. Mi-a plăcut tot ce am citit, altfel am renunțat la lectură, indiferent că era sau nu impusă. „Patul lui Procust” – Camil Petrescu, „Adam și Eva” – Liviu Rebreanu, „Negru de fum” – Ivona Boitan. Seria „Jocurile foamei” – Suzanne Collins, „Legiunea blestemaților” – Sven Hassel, „Hotel Transilvania” – Chelsea Quinn Yarbro. Dacă mă întrebi zilele viitoare, sigur vor fi alte titluri, dar acum, astea  mi-au rămas în minte, ca mesaj, personaje sau felul în care au fost scrise.

 

Concurs pierdut la CrimeScene; cum te-ai simtit? Ce ai schimba la acea carte? Mai crezi in ea?

Oh, sună așa tragic! A fost un concurs pierdut. Cumva, nu mă așteptam să câștig. Eram atât de neexperimentată într-ale scrierilor de mari dimensiuni. Dar am învățat câteva lucuri și le sunt recunoscătoare celor care mi-au spus părerea despre manuscris. Da, cred în carte și chiar lucrez la îmbunătățirea ei. Nu am schimbat nimic, dar am adăugat mai multe trăiri.

 

Ultimo noapte de dragoste, Ion, Enigma Otiliei; cum ai descrie intr-un cuvant fiecare carte?

Neprevăzut; realitate; nehotărâre.

 

Adrian Nastase in blogroll, cum asa ? De unde pana unde? Pe cine mai tii acolo si de ce crezi altii te tin pe tine la ei?

Hihi J Năstase e în blogroll-ul meu mai mult de suprafață, recunosc. Într-un timp citeam pe blogul lui, acum nu am timp să citesc aproape niciun blogger din cei pe care îi frecventam. Încerc să țin în listă doar blogurile care îmi plac sau care mi-au atras atenția (aici mă refer la cele de fotografii sau altă formă de artă vizuală). Cred – sau sper – că sunt în blogroll-ul altora pentru că ceea ce au citit la mine le-a plăcut. Am încercat să nu impun niciodată vreun schimb de linkuri și am observant că sunt în listele celor care mă citesc și sunt activi pe blogul meu.

 

Ce ai vrea sa studiezi mai departe?

Litere, Limbi Străine, Jurnalism… Nu am decis încă, dar undeva în această zonă.

 

Despre ce va fi urmatorul tau roman, ce gen, ce subiect; va fi  unul individual, speri la asta ?

Nu pot garanta nimic, dar sper ca următorul roman lansat să fie unul individual, polițist, însă mai „ușor” ca „Sărutul morții”, mai puțin complicat. O jurnalistă – agent secret – încearcă să se salveze de Agenție, după mulți ani în care aceasta a torturat-o psihic…

 

Ce ti-a trecut prin cap cand ai deschis prima carte cu numele tau pe coperta, ce ti-ai spus in clipa aia ?

Am încurcat pe toată lumea :)) Am văzut cartea „pe viu” la lansarea de la Pitești. Editorul încerca să numere exemplarele, iar eu am luat una și, timp de câteva secunde, nu am putut decât să citesc numele, fără vreun gând anume. Apoi am zis: „Uau. Eu sunt acolo…”. A fost foarte emoționant, dar, cum mie îmi tremură doar genunchii, nu prea s-a văzut.

 

Cate autografe ai dat, asa estimativ, la lansare? Te-ai putea obisnui cu asta? Iti place postura? Ce dedicatie ai scrie pe o carte cu autograf pentru mine ?

Autografe, în jur de douăzeci. Voi fi puțin înfumurată și voi spune că da, îmi place să dau autografe, să fiu recunoscută sau/și apreciată ca scriitoare. A fost plăcut, pentru că știam sigur că toți cei cărora le-am dat autograf vor citi sau măcar răsfoi cartea. Asta e cel mai important. Indiferent că le-a plăcut figura mea, sau scrisul meu ilizibil cu mâna stângă, sau vocea și discursul „școlăresc”, dacă munca noastră din cartea aceea e apreciată, sunt pe deplin mulțumită.

Hm, pentru tine… Probabil aș scrie ceva de genul: „Iubirea și ura vin în diferite forme. Mai greu este să le accepți sărutul.” Și dacă sau când vei citit romanul, vei înțelege.

 

Ai vrea sa traiesti din scris, daca s-ar putea? Ai incercat sa scrii poezie, daca da ce a iesit?

Știu că e aproape imposibil, cel puțin la noi. Și, oricum, nu cred că aș face din scris o profesie. Uneori ajung să mă simt obligată, iar lucrurile făcute cu forța nu-mi ies bine, sau așa de bine pe cât aș vrea eu. Am scris și poezie, acum câțiva ani, și a ieșit ceva atât de tipic, cu rimă și ritm simetrice, încât mă mai amuz și acum. Am renunțat. Iubesc poezia, să o citesc și analizez, descopăr că Blaga scrie atât de adânc, dar nu mă văd în postura de poet.

 

Ce carti citesti acum? Ce citesti in afara de carti?

Tocmai am terminat de citit o serie de romane polițiste – Raymond Chandler Seria „Philip Marlowe Mystery”, iar acum m-a prins cartea Monicăi Ramirez – „Kit Black”. Încerc să împart listele de lecturi, între cerințele școlare și preferințele mele. În afară de cărți, articole de specialitate, știință, noutăți, interviuri, bloguri. Cam tot ce e de citit J

 

Personajele imprumuta ceva din felul tau de a fi , din mediul in care traiesti, din caracterul oamenilor pe care ii cunosti? Ce crezi/ simti ca le lipseste uneori ?

Da, toate personajele au ceva din ceea ce sunt eu sau din ceea ce aș vrea să fiu. La fel se întâmplă și cu mediul, deși aici e mai complicat – uneori încerc să fac personajele mele să trăiască altfel decât o fac eu, scrisul fiind colțul meu rupt de realitate. Uneori le lipsește simțul social. Am personaje morocănoase, indiferente sau care nu se interesează decât de sine. Dar nu cred că asta le face neverosimile – mă inspir prea mult din lumea mea ca să nu fie… lumești.

 

Cum scrii, iti trebuie o stare, un mediu anume? Scrii greu? Esti vesela, concentrate, ce dispozitie in induce scrisul?

Scriu când nu am altele pe cap sau când nu sunt distrasă. Scriu dacă am o idee și nu depind de dispoziție. Seara și noaptea mă inspiră, liniștea caldă din dormitorul meu, după ce toți dorm. Atunci sunt doar eu cu gândurile mele. Am ajuns să scriu și prin pauze, mici povești, idei, fragmente. Uneori mă inspiră umbra pe care o face soarele pe asfalt, alteori o frunză care se plimbă prin vânt. Poți să-mi spui romantică, dar asta mă inspiră. Și muzica bună, pian, vioară sau chitară.

 

Cat timp aloci pe zi pentru scris, vorbesc de literatura, asa,  in medie?

În timpul școlii, cam două ore. Dacă am un termen limită și nu am alte priorități (gen teze), scriu și patru ore. În vacanțe, chiar mai mult. Depinde de starea mea, de inspirație și de motivație.

 

Cum ai face tu reclama cartii acesteia?

Aș spune că e o carte, nu doar pentru iubitorii romanelor polițiste, ci și pentru cei care preferă thriller-urile, romanele fantastice sau pe cele de dragoste. De asemenea, nici psihologia nu e absentă. E o carte pentru toți iubitorii de lectură, indiferent de gen.

 

Aproape 1500 de  prieteni pe Facebook? Ce inseamna ei pt. tine? Cum e relatia cu ei? In ce masura incerci sa ii introduci in lumea ta artistica? Cum reactioneaza ei ?

Din păcate, mulți nu înseamnă decât un număr într-o listă. Unii mi-au devenit prieteni, alții s-au îndepărat tocmai datorită a ceea ce spuneam pe Facebook. Eu prezint cărțile citite, filmele văzute, promovez pe evenimente, lansări, expoziții. Răspund întrebărilor lor și încerc să-i conving să citească, nu neapărat o anume carte, dar să încerce un gen pe care ei îl consideră neatrăgător. Până acum, nu am avut prea multe reacții negative, sau au fost doar discreți și au tăcut. Nu știu. Eu spun ceea ce cred într-un mod cât pot de pașnic. Dacă sunt sau nu acceptată, nu mai e problema mea.

 

Zi 3 propozitii despre Ada Pavel, o afirmatie o negatie, o interogatie. Zi-le separate, fara legatura intre ele.

Sunt o visătoare cu picioarele pe pământ.

Nu admir prefăcătoria și complimentele de formă.

Oare de ce mai cred în happy-end-uri?

 

Ce te inspira mai mult, un om vesel sau o intamplare trista? De ce?

Un om vesel. Veselia lui mă face pe mine să am o stare bună și să mă pot concentra pe ceea ce am de făcut. Poveștile triste mă deprimă și îmi pierd inspirația.

 

Iti pui sentimente personale in carti, fara sa iti dai seama, dar pe care le constientizezi ulterior ? Cum reactionezi apoi?

De prea multe ori. Asta dacă e personajul meu și îmi permit să îl modelez cum vreau, ceea ce s-a întâmplat mai puțin la scrierea „Sărutului morții”, de vreme ce Lala era deja un caracter format. Conștientizez însă la timp și uneori le transform, alteori le las așa, dacă sunt importante penru psihologia personajului. Nu sunt încă sigură că vreau viața mea scrisă negru pe alb.

 

Visezi candva la un roman autobiografic, inca de pe acum? Ce titlu i-ai da?

Nu visez, dar uneori mă gândesc dacă peste câțiva ani –mulți ani – îmi voi aminti toate aceste frământări de acum, jocuri de copil, câte zile nebune am în ultima vreme. Titlurile nu le pun niciodată înainte.

 

Cum crezi ca o priveste publicul neutru pe pustoaica scriitoare din oraselul de provincie?

Probabil unii cred că am ajuns pe copertă în totalitate datorită Oanei. De fapt, știu sigur că unii așa cred. Dar eu consider că am muncit atât încât să merit numele pe o copertă și am destul talent încât să fiu considerată scriitoare. Nu e neapărat o laudă, ci o constatare. Orășelul de provincie nu mai e o piedică – grație internetului și căilor virtuale de comunicare. Însă zilele astea mi-a fost dovedit spiritul altruist al orășenilor mei. Încercând să stabilesc o locație pentru lansare, am ajuns în fața directorilor diferitelor insituții, doar ca să fiu privită cu ridicări din sprâncene și ironii voalate. Când au aflat că nu fac lansarea de capul meu, că am o editură care mă susține și care va stabili detaliile, figurile lor s-au schimbat. Uite așa observi câte măști au oamenii.

 

Cum e partenera de coperta Oana, ca si scriitoare, cum o vezi tu, cum se lucreaza cu ea ? Ce te enerveaza la ea? Daca intr-o zi ai fi mai citita decat ea, cum crezi ca te-ar privi, ce ti-ar spune ? Ce i-ai spune tu ei ?

Ca scriitoare, e o parteneră perfectă. Are idei bine construite, știe ce vrea, e informată – ca să dau un exemplu, când mi-a predat lista personajelor, mi-a făcut și o întreagă prezentare a armelor folosite. Mă enerva uneori că nu-mi spunea exact ce să fac cu personajele într-un anume moment în care era necesară intervenția ei, creator fiind al protagoniștilor. Dar lucrul acesta m-a ajutat și acum nu mă deranjează nimic.

Sper și, într-o mare măsură, sunt convinsă că nu va avea resentimente. Dacă a început un proiect cu mine, cu ideea de a mă promova și de a mă ajuta, nu cred că atingerea acelui scop, chiar cu prețul propriei „faime”, o va face să-și schimbe atitudinea. Eu îi sunt veșnic recunoscătoare și, indiferent de numărul de cititori, ea e „profesorul meu”.

 

Esti la un targ de carte;  cineva iti spune c a nu ii plac cartile tale; cum reactionezi? Ce ii psui?

Probabil că în sinea mea aș fi dezamăgită. Aș încerca să aflu motivele acelei convingeri și poate aș reuși să-i schimb părerea, sau măcar să o „îndulcesc”. Sunt însă conștientă că nu e posibil ca toți să admire scriiturile mele și că fiecare are dreptul la opinie, atâta vreme cât e pașnică.

 

Cum sunt cititorii romani, fa-le un portret scurt; cum crezi ca arata cititorul care iti cumpara cartile ?

Cititorii români sunt leneși și prea influențați de valurile internaționale și de aparențe. Au citit sau n-au citit multe cărți, doar pentru că la tv li s-a făcut o anume publicitate. Și iau cazul Twilight, unde multi nu au citit pentru că era o poveste sângeroasă cu vampiri, impresia lăsată de media. Când, de fapt, seria e o poveste de dragoste si o dramă, într-o oarecare măsură, cu sau fără vampiri. Cititorul care îmi cumpără cărțile e frumos 🙂 Are o frumusețe interioară și o cultură pe care vrea să o îmbogățească. E curios și interesat de literatură.

 

Invidia, ambitiie de breasla…, daca vor aparea pe drum, cum crezi ca vei trece peste ele? Crezi in asta, sau mai degraba in sustinerea reciproca intre scriitori ?

Am destulă experiență cu invidiile. Ambitia e bună atâta vreme cât te motivează pe tine să muncești mai mult, nu să-l distrugi pe celălalt. Susținerea reciprocă e importantă, dar dacă va fi cazul unor răutăți care ar putea avea urmări neplăcute, mă voi retrage atât cât voi putea din drumul celuilalt. Sunt însă la fel de importantă ca oricine altcineva și din această cauză nu mă voi lăsa oprită de mici invidii previzibile.

 

Ce vei face cu primii bani obtinut din scris? Daca ai de ales intre a fi cumparata de 100 de oameni care nu citesc cartea si 10 care o citesc, si iti ofera parerea lor, ce ai prefera?

Probabil aș cumpăra câteva cărți. Nu sunt genul care suferă dacă nu are în bibliotecă o anume carte, dar unele merită să fie în bibliotecă, să o poți răsfoi oricând. Prefer cei zece care să mă citească, nu sunt materialistă, numărul de exemplare vândute e doar o statistică.

 

Convinge-ma sa-ti cumpar „Sarutul mortii” fara sa mentionezi ca e cartea ta!

Nu cumva te pasionează romanele polițiste? Ei bine, „Sărutul morții” e mult mai mult decât atât. Dacă vei strâmba din nas, atunci ce zici de un thriller? Nici asta? Bine, dar un fantasy? Oh, trebuie să-ți placă puțin din toate. Îți place să citești, nu? Ai numai de câștigat dacă vei citi „Sărutul morții”. Pe lângă acțiunea trepidantă, vei putea să cunoști mai bine personajele. Sigur te-au intrigat cele două personaje de pe Facebook, Ana și Lala. Ei bine, e singura modalitate prin care le poți înțelege. Vei fi purtat prin Europa, plimbat pe apă, mare și uscat – un sejur complet prin lumea agențiilor secrete ce au prea multe secrete. Uf, am obosit, încă nu te-am convins? 😀

 

Ce ii spui unui copil de varsta ta sau mai  mic, daca iti spune ca vrea sa scrie? Ai rabdare sa il ajuti, sa il incurajezi ?

Îi spun să citească, să încerce, să se gândească, nu doar un stil, nu doar ce vede la desene. Să devină el personaj și să vadă cum ar reacționa. În general, dau sfaturile și aștept să se pună pe treabă. Apoi ajut, dacă sunt lăsată. Dacă nu… mă străduiesc să-l conving că poate mai mult și că lectura și experiența de viață sunt niște factori foarte importanți.

 

Cum ai reactiona daca nu ai mai putea sa scrii, nu conteaza din ce motiv? Cat de afectata ai fi psihic?

Ar fi groaznic. Absolut groaznic. Aș fi foarte afectată pentru că scrisul, fie el chiar și pe blog, e parte din mine. Aș fi deprimată. O alinare însă ar fi să pot citi. Imaginația nu mi-o poate fura nimeni 🙂

 

Daca incepi sa scrii un roman, stii de la inceput fiecare pas pana la final, sau te mai razgandesti pe parcursul povestii?

Încep un roman și știu doar următoarele trei pagini, maximum. Ideile vin pe parcurs, schimb firul poveștii, importanța unor personaje, replici, acțiuni. Îți spuneam pe undeva că sunt nehotărâtă 🙂 Ei bine, de aceea nu dau nici titlu dinainte, pentru că nu pot spune după primele zece pagini că la final personajul X va fi în Chile cu noul iubit. Ca în viață, așteptăm ziua de mâine ca să o putem scrie.

 

Ce temeperament ai ? Cum se impaca firea ta calma, copilaroasa, cu un gen atat de sangeros? Ti-ee teama ca te-ar putea influenta ca si fel de a fi si comportament daca , sa zicem, ai scrie numai asta?

Toți spun că sunt mâța blândă care zgârie rău. Prefer să tac și să fac ceea ce am de făcut sau ceea ce vreau să realizez. Firea calmă și cea brutală sunt părți ale aceluiași „eu”. Nu mă tem că aș putea fi influențată. Din contră. Dacă scriu în ultimul capitol două înjurături, nu le voi mai rosti la nervi în viața cotidiană. Nu voi lăsa ca ceea ce scriu să devină și un mod de viață.

 

Cine te lauda mai mult,  cine te critica ?

Cam aceleași persoane le fac pe amândouă. Mă laudă față de alții și mă critică în particular. Diriginta, mama, colegii, Oana și alți avizați care îmi citesc scrierile. Eu iau criticile ca sfaturi, le combin, le analizez și iau din ele ceea ce cred că aș putea realiza fără să mă schimb, fără să mă pierd.

 

Daca ai gasi undeva un sertar cu manuscrise foarte valoroase, ale cui ai vrea sa fie, ce ai face cu ele, le-ai citi ?

Manuscrisele lui Camil Petrescu. Le-aș citi și probabil le-aș oferi muzeului de literatură, nu înainte de a mă asigura personal că vor fi publicate. Nu mă întreba de ce, pur și simplu pe el aș vrea să-l citesc mai mult, mai bine.

 

Cum s-ar numi o carte despre copilaria ta?

Jurnal de călătorie spațio-temporală, volumul 1. Glumesc :)) Copilăria mea, până la un moment, a fost una cât se poate de normală. Eram o copilă mofturoasă și simandicoasă. Cam până la 9 ani, când am realizat că lucrurile nu sunt așa roz. Apoi, a devenit o copilărie fără copii, o copilărie fără copilării, dacă îmi vei scuza repetițiile de termeni. Viața mea nu a fost niciodată prea ușoară, dar asta nu a făcut decât să mă transforme în cine sunt azi.

 

Cum te-ai simtit omorand atatia oameni? Care e metoda ta preferta de a ucide?

Am recunsocut că mi-a plăcut. Prinsă între personaje, eram tât de furioasă pe unele dintre ele, încât singura variantă era să le elimin din ecuație. Prefer să-mi omor personajele rapid și cât mai puțin dureros. E de ajuns că lumea scapă de el/ei.

 

Cat de sus o vezi ajungand pe scriitoare Andra Pavel ? Ai fi dezamagita daca nu ai reusi sa te impui sau ai continua sa lupti indiferent ce?

Dacă voi considera că scrierile mele vor fi suficient de bune, voi lupta atât cât voi putea. Sper ca scrierile Andrei să ajungă cât mai sus, să fie apreciate, să fie citite. Eu prefer să rămân doar fata din spatele literelor, nu neapărat o figură populară.

 

Cat de legata te simt de locurile natale? Se va vedea asta in ceea ce scrii sau te vei rupe de ele?

Acasă e acasă, dar situațiile se shimbă. Am avut o perioadă de trei luni în care încercam să stau cât mai puțin în casă. Sper ca situația să nu se repete, pentru că mă tem că voi face vreo acțiune pe care poate o voi regreta ulterior. Dacă am compania potrivită sau dacă mă simt bine, mă adaptez repede. Din acest motiv, scrierile mele depind mai mult de cine e prezent în anume locuri, nu de loc în sine.

 

Ce nota ai da tu fanteziei tale ?

Un rotund și buclat opt. trebuie perfecționată și aprofundată 😀

 

Cu ce ar putea sa o cucereasca un baiat pe scriitoarea din tine ?

Cu inteligență, maniere, simț al umorului fin, sinceritate și răbdare :)) Sunt o persoană teribil de complicată. Și, de ce să nu recunosc, și aspectul fizic contează, nu foarte mult, dar nu aș putea spune că nu.

 

Ce anume te motiveaza sa scrii in clipele cand simti sau stii ca ai putea face altceva ?

Prefer să nu scriu dacă nu simt aș putea sau dacă am alte lucrui pe cap. dacă e absolut necesar, încerc să mă relaxez – cu două-trei melodii date la maximum – și mă concentrez. Însă, în general, refuz să scriu dacă nu am inspirație sau nu mă pot concentra – sunt sigură că va ieși ceva superficial.

 

Ce-ti inspira tie o carte veche cu paginile roase, plina de praf ?

Emoții. Deja am simțit un fior. Mă duce cu gândul la cât de mult contează cuvântul scris, dat fiind că rezistă atât.

 

Te incanta sau te sperie ceea ce iti poate rezerva aceasta profesie , de scriitor ?

Mă sperie. Cititorii sunt pentru mine cei mai importanți și încerc să nu-i dezamăgesc. Asta e cea mai mare temere a mea, din punctul acesta de vedere. Mă încântă posibilitatea de a inventa povești noi, personaje care să devină modele.

 

Ce simti ca ti se potriveste mai bine, o carte de povesti sau una de dramaturgie ? Ai vrea sa scrii teatru, scenariu de film ? Ce actor si actrita romanca ti-ar placea sa joace in piesele scrise de tine?

Mi-am propus să încerc și o piesă de teatru. Dată fiind plăcerea mea pentru dialog, sigur voi încerca. Nu prea știu actori români care să-mi fi plăcut în mod special. Cred că pe Maia Morgenstern mi-ar face o deosebită plăcere să o văd interpretând rolul mamei dragonului dintr-unul dintre manuscrisele mele 😀

Ai vrea sa prezinti stirile  sau o emisune pt copii? Motiveaza!

Mi-ar plăcea să prezint știrile. Încerc să devin prezentator la radio-ul local și poate voi reuși vreodată. Motivația – să fac ceva nou, să ofer oamenilor informațiile de care au – sau nu – nevoie. Emisiunea de copii trebuie să fie foarte dificilă. Pentru copii, lucrurile trebuie spuse într-un anume fel.

 

Unde ti-ar placea sa calatoresti si care este locul unde crezi/ iti imaginezi ca ai putea sa scrii cea mai buna carte a ta? Romania sau afara.

Aș vrea să călătoresc peste tot. Orice loc are frumusețile lui, dacă știi să le vezi. Pot scrie oriunde. Probabil într-o casă pe un câmp deschis, fără mașini, clădiri, poluare, zgomot. Să ascult greierii și frunzele, să văd cum zboară păsările și să scriu. 🙂

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

14 thoughts on “Andra Pavel, sarutul mortii

  1. Oana

    Frate, dar mai aveai s-o intrebi ce numar poarta la pantof 😀 Mai, eu sper sa ajunga mai citita ca mine, ca trebuie sa las si eu pe cineva in urma mea care sa le mai aminteasca unora, altora ca am fost si eu. Eu imbatranesc si ma duc, ea abia acum incepe sa zboare.
    Am enervat-o, stiu, ca nu i-am dat detalii. Dar, deh, am lasat-o sa aleaga, mi s-a parut corect asa 😉

    A, da, fur si eu un pasaj sa-l bag in grup. Merci, stiu ca nu te superi 😛

  2. ellena

    1.nu stiu pe cine sa felicit prima data 😆
    pe Andra pt raspunsurile ei sau pe Dragos pt intrebari…
    asa ca Felicitari amandurora 😀
    2.cred ca asta a fost cel mai luuung interviu pe care l-am citit (adica am avut rabdarea sa-l citesc)

  3. Ada Pavel

    😆 ce să zic, m-am învățat. În ultimele două zile numai așa sunt numită. Voiam să știu dacă trebuie să mă pregătesc sufletește 😛

Leave a Reply!