Siluirea cuvintelor, sluțirea poveștilor, sufocarea sufletelor

Deschizi mult prea accesatul Facebook si te lovesc din toate directiile vorbele prapaditilor care posteaza pentru diverse site-uri de stiri: soc, bomba, devastator, teribil, incredibil, uluitor, groaznic, cutremurator, exploziv. Ba, va e rau?! Respirati, incercati sa nu fiti cretini, ganditi un pic, cu riscul sa vi se faca rau, dati-va doua palme, beti o gura de apa, pe urma reveniti in fata tastaturii si vedeti cum ii ziceti, fara mizerii de genul asta. Stirile pot fi anuntate si promovate si altfel; tara asta geme si asa de prostie, nu-i mai amplificati inutil chinurile.

words

Apoi, incerci sa te strecori printre ele si, ce sa vezi, alta belea, dai de cugetarile marilor initiati in ale socializarii cu orice pret si orice ocazie: astia, oameni de o desteptaciune rara si o popularitate fara margini, cum a dat de unu care nu e de acord cu el, cum l-a umplut de toate binefacerile educatiei lui alese, sa se invete minte respectivul, sa mai incerce a stirbi din anvergura nemaipomenita a ilustrului maestru emerit. Nu de alta, da astia sunt oameni ocupati, care tot timpul gasesc un subiect din cale afara de suculent, pe care il dezbat furtunos cu fanii lor, degraba mangaietori de idoli; ei critica cu vehementa si lauda cu abnegatie pe diversi care le vin la mana, cu limba lor harsita in atatea inclestari de fina tinuta intelectuala.

 Treci si de etapa asta si, hop, te izbeste o avalansa de cuvinte stalcite de vreun creativ lipsit sau partial vaduvit de creier, caruia i s-a parut cool sa inventeze nu stiu ce “struto-camila lingvistica”, cu care isi imagineza ca va da gata audieta si publicul tinta care se va repezi la raft sa cumpere produsul pentru care face el sloganul ala smecher rau sau spotul ala destept ca 12 noaptea; alaturi de ei, ii gasim pe inraitii limbajului specific mediului online, chiar si atunci cand nu e nicio nevoie de el, dar si pe cei care vaneaza like-uri , share-uri, unici si vizulizari, si nu mai stiu cum sa se dea cu fundul de scaun pentru ele (a se citi ca o ard pe dragalasenii gratuite si alte giumbuslucuri de discurs inept sau mieros, doar-doar or atrage atentia mustelor).

Pe urma, deschizi un livestream al unei televiziuni de stiri si sa te mai tii acolo distractie si panarama; dat fiind ca au scapat pe tv toti dubiosii pamantului, toti semianalfabetii si securistii, toti pilosii si toti derbedeii care stiu sa se strambe si sa se prostitueze pentru audienta, aici gasesti cea mai larga gama de mizerii si de gogomanii. Se minte, se exagereaza cand voit, cand datorita lipsei de control, cu o frenezie care i-ar face invidiosi pe cei mai veseli pacienti de la spitalul de agitati de la Poroschia.

Te uiti pe urma sa gasesti un film si dai cine stie cum de unul mai recent, autohton; ma, si daca nu ti-o placea ce verb au la ei ai nostri, mai cu seama astia care trebuie musai sa fie bagati in seama si n-au alte mijloace… o fi, n-o fi cazul, te mitraliza cand si cand cu o rafala de mojicii si de injuraturi de trei lei, ca sa vada publicul ce mari artisti sunt ei si cum le zic de bine. Inca nu s-au prins ca trebuie sa ai stil, farmec personal si ceva minte ca sa stii cand sa injuri, cum, pe cine si pe ce ton.

Apoi schimbi pe un canal de muzica, din greseala, si versurile pieselor propuse de cei mai in voga artisti romani care nu pot sa cante 10 minute live ca se sufoca, te baga intr-o depresie din care cu greu iti mai revii, amintindu-ti cat au castigat pentru playback-ul de la cel mai recent revelion.

fuck

Nu mai suporti si cauti sa pui mana pe una din cartile cumparate de curand; ai fost curios sa vezi cum pune problema noul val de condeie si te-ai riscat; nasol; viitorii nostri mari scriitori de fituici, altfel mari promisiuni desarte, umbla cu sula printre paginile textelor caznite si se cred toti Henry Miller sau Anais Nin. Care diletanti, care impostori, incurajati sa mazgaleasca nimicuri ieftine pe 15o de pagini cu valoare artistica zero. Pai, ba, daca nici dupa atatia ani de libertate a cuvantului, nu v-ati dumirit cum e cu mataranga si cu fofoloanca intr-un act artistic, cautati-va ma, meseriasilor, alte precupari, compatibile sau macar apropiate de mosternirea voastra genetica! Nu oricine poate fi credibil in rolul asta; tre’ sa simti ce scrii, sa vina din suflet, sa nu fie nevoie sa citesti fraza cu voce tare, ca sa te hotarasti dac-o lasi sau o stergi.

Avem ministri care ori nu stiu a scrie – vezi pe coana de la turism – , ori nu stiu sa vorbeasca, vezi pe conu de la cultura sau de la interne,  avem oameni aparent normali care in viata de zi cu zi isi vorbesc ca ultimii dobitoci, avem fatuci care nu stiu cum sa se mai pisiceasca si sa fie ele dulcici si lipicios-prefacute, avem barbati, asa zic ei, care se prostesc si chicotesc in jurul unui cur bombat, care scriu cu o moleseala nemiloasa, avem bloguri pe care se foloseste gratuit un stil de balacareala abjecta, avem certuri care pot ajunge la un nivel de o josnice acra, avem extravagante siloase, avem isterii abjecte, avem oameni care se ascund dupa pamflet si nu stiu ce e ala (sunt 3 emisiuni de gen pe tv si niciuna nu e ce trebuie), dar slobozesc niste scarbosenii inimaginabile si niste rautati debile, avem nebuni care se cred dumnezei si se intituleaza maestri sau genii, avem oameni seriosi care arunca prea usor cu vorbe: fabulos, genial, minunat, uitand ca miracolul acestor cuvinte sunt pentru rarele mirari, nu  prentru desele nimicuri.

Si atunci nu pot sa nu zic ca ne batem joc de vorbe, ca iesim din limba romana cu o pasiune oarba si bolnava, ca lucrurile astea ne fac incapabili sa mai dam viata unor povesti care ne fac sa tresarim, ca ne cream din nimic o atmosfera in care respiram greu, pentru ca am uitat sa avem masura. Pentru ca responsabilitatea pentru ceea ce transmitem, indiferent prin ce mijloace, in ce mediu, pe ce suport si carui public, nu a fost parca nicicand mai luata in ras si mai terfelita. Cuvintele noastre ajung tot la oameni si ii ating pe fiecare in alt fel, lasa o urma in ei, chiar daca nici noi si nici ei nu suntem mereu constienti de asta; iar de la ceilalti oameni, ele se intorc la noi intr-o forma si mai agresiva si mai perversa, si mai nerusinata, si mai nociva, si mai rauvoitoare.

Iar cuvintele nu-s ca sa fie manjite povestile cu care sa ne stricam sufletele. Si nici sufletele nu sunt ca sa poarte povara povestilor in care se inghesuie oameni desfigurati si cuvintele lor zalude.

P.S. Un text mai slobod, asumat slobod; pentru ca ar fi fost ridicol sa scriu scrobit despre un subiect trentaros.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!