Cand le-am propus doamnelor si domnisoarelor sa scrie pe blog la acest inceput de martie, recunosc, aveam si unele asteptari. Mi-au fost intrecute. Am citit fiecare text, mi-a placut fiecare rand. Am descoperit o mica parte mai mult sau mai putin stiuta a personalitatii lor, am invatat cate ceva din spusele fiecareia, le-am ascultat gandurile, le-am sorbit povestile, le-am observat trairile, le-am vazut si altfel decat le le stiam din fiecare zi din exprimarile lapidare de pe Facebook.  Sunt frumoase – frumoase, nu doar pe afara, ci si prin interior – , inteligente, curajoase, cu personalitati puternice, fara insa ca asta sa le puna vreo clipa in umbra sensibilitatea si au condei!

Palamariu Daniela – “Sunt innebunita sa primesc flori…si alte cadouri…dar, cel mai frumos dar, il primesc atunci cand pot descifra in ochii LUI scanteia iubirii, in gestul lui tandretea…”

Ada Pavel – “Dar orice festivitate e dezolantă. Pentru că… Pentru că nu am simțit nimic primind atâtea simboluri ale primăverii. Pentru că drumul spre casă e tot singuratic, pentru că fulgii îmi acoperă vederea și mi-am tras chipiul mai bine, să văd doar strada. Nicio față veselă, îndrăgostită sau îmbujorată. Pentru că totul a devenit comercial…”

Oana Mujea – “În plus, în martie, tot muncesc, tot calc, tot spăl. Nu e deloc insensibilitate, dar dacă ştii să trăieşti în fiecare zi e Primăvară, nu am nevoie de o zi sau o lună anume.”

Tinita Croitoru –  “Primiti martisoare si purtati-le ! Primiti flori si mirositi-le ! Acceptati cadouri si bucurati-va de ele, maritati-va, insurati-va, faceti copii, sunati-va bunicii si colega de banca din I-IV !!! Impartiti voi iubire si o veti regasi cumva, o veti primi inmiit – trebuie doar sa o acceptati. Si sa acceptati ca nu vine intotdeauna de unde ne-am dori noi, dar asta nu inseamna ca nu vine !!!”

Candice Dragota – “Fortitzia o iubesc cel mai mult si o asociez cu prima emotie adevarata. Iar  cel mai frumos martisor pe care viata mi l-a oferit vreodata este  : iubirea fara de tagada a unui om minunat. Sunt o fericita si o norocoasa! El nu m-a dezamagit niciodata si umplut  cu dragostea lui toate ungherele intunecate si prafuite ale sufleului meu. “

Dorina Ionescu – “Eu, ca imparatul din poveste… Un ochi rade, unul nu prea… In fiecare an, apar ghiocei. Imi place sa ii vad; trist e ca nu are niciun farmec sa mi-i cumpar singura, iar de primit nu am de la cine…”

Silvia Neacsu – “Aştept seara şi întunericul ca pe-o binecuvântare. Primele două zile ale primăverii s-au împletit într-un singur fir, sec şi bolnav, lipsit de speranţă, roşu şi tragic  sângerând chemare. Din lumea mea de cârpe colorate…s-au prins în dans roşu şi alb zile blestemate.”

Mona Ardeleanu – “Emoţiile, care ne cuprind odată cu venirea primăverii, ar trebui să fie o stare permanentă, de normalitate, ar trebui să ne facă să ne simţim debordând de feminitate în fiecare zi, indiferent că suntem acoperite de ploi, omăt sau soare, zbor lin de cocor sau nadir de poveste. Ar trebui să învăţăm bărbaţii de lângă noi să ne facă să trăim într-o permanentă primăvară. Totul este vremelnic, totul trece, lăsând loc pentru altceva. Doar amintirile rămân, nedezrădăcinate şi perene… Indiferent cum am fi noi şi cum le-am păstra pe ele.”

Ivona Boitan – Sincera sa fiu, imi doresc sa traiesc intr-o tara/lume in care e un 8 martie perpetuu. In care mamele, surorile si femeile, fie ele chiar si de serviciu, sunt respectate fiindca duc lumea pe picioare, cel putin noua luni intr-o viata.

Cristina Vintila – “De fiecare data cand primesc un buchet de ghiocei, imi amintesc de ghioceii din rigola cu pamant. Nu stiu daca aceia au fost primii ghiocei pe care i-am vazut, dar cu siguranta au fost primii pe care mi-i amintesc. Era vremea in care sufletul mi-era fara hotare. Pentru mine, toata esenta primaverii a ramas incapsulata in acea rigola cu ghiocei.”

Kariem Manea – “Mi-e spaimă de-o sclipire de căldură. / Si frică mi-e de gerul ce dogoară. / Cu teamă te-aş opri, de mărţisor să-mi spui, /Că-mi dăruieşti un Buletin de primăvară.”

Gabriela Malcinschi – “Sunt, de asemenea, femeia unui singur barbat. Cred cu forta in cuplu, in iubire, in legaturile sufletesti, mentale si trupesti dintre doi oameni. Sunt docila ca iubita. Pe cat de razboinica si ferma par in viata profesionala, in viata personala sunt femeia unui barbat, dedicata trup si suflet lui. Cu cerul si pamantul. Pana la infinit. Si simt o delectare imensa sa il iubesc, sa stau langa el, gata sa-i implinesc dorintele. Gheisa. Si fericita de conditia de gheisa. Ii gatesc. Nu pentru ca trebuie, ci pentru ca il iubesc.  Il sprijin si il sustin. Echipa. Cu notiunile de comunicare mentala foarte puternic intiparite. Si de respect, care este una din valorile mele cele mai puternice.”

Ele sunt cele pe care cu bucurie le-am citit impreuna in aceste prime 12 zile ale lui martie si care pe mine m-au incantat cu felul lor de a fi, cu scrierile lor, cu disponibilitatea de a impartasi cu altii farame  de prin cotloanele mintii si ale sufletului lor.

Va multumesc,  va felicit si va doresc iubire, zambete, bucurie si flori!

Eu despre ele

Buletin de primăvară

Si iarna asta care mi-a intrat in oase…,
Mi-e dor de verdele din gandul de-astă vară,
In minte-mi trec frânturi de zaruri sparte
Si mi-aş dori un Buletin de primăvară.

In jumataţi m-am rupt, cu tine-i una
Ambasadoare ţi-a ramas speranţa ca povară.
Nu plâng că mi-i zăpada peste umeri…,
Dar mi-aş dori un Buletin de primăvară.

Să-mi ţipe-n palmă, firul tău de iarbă
Si ghiocei sa ţipe, in starea-mi solitară
Argila mea nu-ţi cere mari minuni,
Ci să-mi aduci un Buletin de primăvară.

Mi-e spaimă de-o sclipire de căldură.
Si frică mi-e de gerul ce dogoară.
Cu teamă te-aş opri, de mărţisor să-mi spui,
Că-mi dăruieşti un Buletin de primăvară.

Banuitor privesc omătul care cade
Si umbra mi-o zăresc şi-o simt amară.
Şi-n roşu împletit cu alb îmi amintesc
Că la rever ai Buletinul meu de primăvară.

Kariem Manea

Buletin de primăvară

Cand aveam 7 ani ne-am cumparat prima noastra casa. Curtea era mica, pavata cu piatra, iar pe mijloc avea o rigola cu pamant. Acolo cresteau, in fiecare luna a lui martie, cei mai frumosi ghiocei . Pamantul era umed si proaspat, iar albul lor mi se parea cel mai frumos lucru din lume. Nici acum nu stiu cum arata in realitate, inca o percep prin prisma uimirii mele de copil: o pata de viata intr-un tot cenusiu.

De fiecare data cand primesc un buchet de ghiocei, imi amintesc de ghioceii din rigola cu pamant. Nu stiu daca aceia au fost primii ghiocei pe care i-am vazut, dar cu siguranta au fost primii pe care mi-i amintesc. Era vremea in care sufletul mi-era fara hotare. Pentru mine, toata esenta primaverii a ramas incapsulata in acea rigola cu ghiocei.

Anul urmator rigola a fost pavata (ai mei nu i-au gasit nicio utilitate, in fapt nici nu avea), caci nimeni n-a stiut cat mi-era de draga, si viata mea a mers inainte.

Acum sunt mare, asa cum mi-am dorit cu ardoare in copilarie. Sunt putine lucruri care ma leaga nostalgic de copilul din mine. Amintirea rigolei cu ghiocei e cea mai vie, pentru ca o retraiesc in fiecare primavara. Nu regret ca nu mai sunt copil, dar imi doresc sa mai ma uimeasca ceva atat de puternic incat sa nu uit niciodata.

Cristina Elena Vintila

Rigola cu ghiocei

Nu am un ritual aparte pentru 1 sau 8 martie. Doar pentru 6 martie ca atunci e ziua sora-mii.

Dar imi place martisorul. Imi place exact cand e cum e anul acesta. Cu zapada, fiindca atunci martisorul mi se pare ca isi atinge scopul, ca triumf al simbolului asupra materialului. Ce daca afara e zapada? Noi purtam martisoare si stim ca de fapt e primavara! Ninge? Aiurea, sunt doar ghiocei care ne pica din cer ca asa suntem noi femeile smechere si facem mereu tot cum vrem noi.

Cat despre elogiul femeii si respectul fata de ea…, ramane cum am stabilit: cu o floare nu se face primavara. Cand vor disparea bancurile cu femei proaste, a se citit blonde, cand nu vor mai fi remarci in trafic de genul” ce sa te astepti de la o femeie” atunci va fi 8 martie cu adevarat.

Adica avem o zi pe an in care ni se arata ca suntem iubite si apreciate si alte 364 in care nu. Oare cand e “pe bune”? Pina si Mos Craciun, cat e el de “esoteric”, are doua zile, Ajunul si Craciunul.

Sincera sa fiu, imi doresc sa traiesc intr-o tara/lume in care e un 8 martie perpetuu. In care mamele, surorile si femeile, fie ele chiar si de serviciu, sunt respectate fiindca duc lumea pe picioare, cel putin noua luni intr-o viata.

As vrea sa fim iubite fiindca stim sa plingem cand e nevoie. Fiindca stim sa fim cu cei care pling. Fiindca ni se rupe inima pentru un genuchi julit si asa mai departe. Daca vi se pare ca am schimbat registrul e adevarat. Alea au fost doar glumele de la inceput, asa…de incalzire a audientei. Asta pentru ca noi femeile stim ca daca vrem sa ne asculte un barbat trebuie sa apelam la niste artificii.

Si daca vi se pare ca sunt feminista, va inselati. Sunt mama de baieti, n-am cum!

Sa va dea Dumnezeu o primavara vesnica la cap si la inima. Si de fiecare data cand simtiti ca va paste inghetul inima, dati fuguta la o mama, la o sora, la o fiica, pupati-o si va trece sigur. Ca asta-i unul din rostul nostru, domnilor, sa va dezghetam. Unul dintre ele, evident!

Ivona Boitan

Un 8 martie veşnic, vă doresc!

Martie gri

Fulgii de zăpadă …cei dintâi ai acestui martie neîndurător, cad nepăsători pe stradă. Am privirea tulbure de furie şi durere.

Precum un bob stricat de cafea, sufletul meu strâmb  se sfărâmă sub paşii grei ce înaintează prin zăpadă.

În zarva pieţei oameni îmbrăcaţi în haine ponosite se perindă gălăgioşi. Nu-i rază de lumină caldă să străbată plafonul de nori.

Aştept seara şi întunericul ca pe-o binecuvântare.

Primele două zile ale primăverii s-au împletit într-un singur fir, sec şi bolnav, lipsit de speranţă, roşu şi tragic  sângerând chemare.

Din lumea mea de cârpe colorate…s-au prins în dans roşu şi alb zile blestemate.

Theo Neagu

P.S. Habar nu am cine esti, dar in randurile astea apasatoare, e o frumusete rara. Bravo tie! Felicitari!

UPDATE: Got you! 🙂


Martie gri

Citesc azi, 1 Martie, diverse postari si constat, cu oarecare amaraciune, ca ia amploare sindromul « NU zilelor oficiale », sub diferite forme, e drept.

Am intalnit asta de Craciun, de Revelion, de Paste si chiar de zilele de nastere a unor diversi amici, care, dintr-un motiv pe care, sincer, nu il pot intelege, refuza urari, flori, atentii doar pentru ca e o zi speciala. Si se bat cu pumnul in piept ca ei ar fi de mii de ori mai incantati daca toate astea ar veni in zile obisnuite. Toti am reactiona la fel sa ne trezim cu un munte de flori la usa, din senin, poimaine. Dar cat de tristi am fi daca de ziua noastra am fi iubiti si sarbatoriti in tacere, fara un telefon de felicitare, fara o floare sau fara sa primim de la « gasca » esarfa aia pe care stiu ei ca ne-o dorim?!

Dragilor, toti ne dorim, satui de rutina, sa fim « altfel » si pierdem din vedere frumusetea si simplitatea lucrurilor marunte.

Spunem ca nu mai vrem martisorul, vrem sa citim in ochi iubirea… nu mai vrem cadouri, vrem un gand bun (dar sms-ul cu urarea nu e apreciat), nu mai vrem flori, vrem tandrete, nu vrem sa ne mai casatorim, ca e demodat, nu mai facem copii pana la 35 ani, ca doar trebuie sa construim cariere (si sa dezvoltam industria fertilizarii in vitro, etc).

Ei bine, eu cred ca tocmai refuzand toate astea, ne refuzam sansa de a fi iubiti si fericiti.

Sunt momente in viata care trebuie pretuite pentru ceea ce reprezinta ele : sarutul sub vasc, floarea si snurul impletit de martisor, iepurasul …

Sunt de acord ca toate astea trebuie insotite de iubire, sub toate formele si culorile, dar nu cred ca exista cineva care ofera un martisor din pura obligatie, sau cu ura. Daca ai primit martisorul ala, siiigur ai facut ceva sa il meriti! Si nu toti iubim la fel, si nu toti traim aceleasi emotii si tocmai de asta au aparut aceste «zile» cand putem dovedi ca, in felul nostru, si noi incercam sentimente minunate.

Azi am zambit intr-una, cred, chiar exagerat la un moment dat, ori de cate ori vedeam o doamna, o fata, o bunica, cu un snurulet agatat la mana sau in piept. L-am privit ca pe o dovada ca doamna este mult iubita si, la randul ei, iubeste. Si arata asta purtand acel martisor.

Oare cel care l-a oferit stie el cata bucurie mi-a adus mie, o straina care a intalnit doamna lui, intamplator, pe strada???

Dragelor, nu ne impiedica nimic sa primim si sa oferim mult-strigata iubire! Si o putem face si cu martisor, si fara, dar de ce sa uitam de acest frumos obicei ROMANESC peste cativa ani, doar pentru ca ne-am trezit noi sa fim «mai cu mot» si sa diminuam simbolistica lui?

Eu cred ca sunt barbati (si nu ii judec) pentru care a cumpara flori peste an nu este un lucru normal, fie nu au vazut acasa, fie sunt pur si simplu indiferenti. Si mai cred ca viata e un compromis continuu si ca daca nu trecem cu vederea faptul ca au luat o floare pentru ca e 1 martie, sau 8 martie si nu invatam sa ne bucuram de floarea aia, oferita stangaci, noi avem de pierdut – si floarea, pentru ca nu si-a atins scopul; si daca, prin absurd, nu suntem iubite asa cum am vrea, de ce sa nu iubim macar noi?! De ce sa stam permanent cu balanta in mana?!

Ca sa ma apropii si de tema propusa, martie, cu toate ale lui, inseamna renastere, insemna flori si speranta, inseamna verde-crud si reverie. Revarsati-va sentimentele!!! Oferiti-le!

Primiti martisoare si purtati-le! Primiti flori si mirositi-le! Acceptati cadouri si bucurati-va de ele, maritati-va, insurati-va, faceti copii, sunati-va bunicii si colega de banca din I-IV!!! Impartiti voi iubire si o veti regasi cumva, o veti primi inmiit – trebuie doar sa o acceptati. Si sa acceptati ca nu vine intotdeauna de unde ne-am dori noi, dar asta nu inseamna ca nu vine!!!

Tinita Croitoru

Sindromul «NU zilelor oficiale»

Zic sa facem o exceptie astazi si sa prezentam doua  texte. Au aparut impreuna pe coperta aceleeasi carti, de ce nu ar aparea si aici? 😉 De maine, revenim la o singura autoare intr-o zi.

Mai intai, domnisoara talentata care, pe viitor, merita toata atentia voastra! Hai ca ma stiti…, nu arunc cu laudele in stanga si-n dreapta, in fiecare zi, deci… 🙂

“Mintea mea gândește în roșu și alb. Am schimbat atâtea mărțișoare azi, încât mi se pare că orice are alb pe aproape e roșu.

Dar orice festivitate e dezolantă. Pentru că… Pentru că nu am simțit nimic primind atâtea simboluri ale primăverii. Pentru că drumul spre casă e tot singuratic, pentru că fulgii îmi acoperă vederea și mi-am tras chipiul mai bine, să văd doar strada. Nicio față veselă, îndrăgostită sau îmbujorată. Pentru că totul a devenit comercial…

Ajung acasă și scap de povara hainelor de iarnă – cât de nesuferite îmi sunt! După ce îmi revin din frigul care a provocat starea mea, mă așez în mijlocul patului, cu cărțile în jur. Un manual, caietul, două cărți, carnețelul de citate. Asta mă ajută să mă relaxez, să uit de tot, să mai pot scrie ceva.(…)

1 martie din nou. Mărțișoare, ninsoare, ghiocei la geam. O altă lună, o altă primăvară întârziată. La fel ca sufletul meu. Rătăcit pe drumul de întoarcere spre Acasă…”

Textul integral il gasiti pe blogul ei, stiti ce aveti de facut! Cititi-o!

Cel de-a doua scriitura a zilei, apartine Oanei. Cum adica care Oana? Oana care fiind o diva,  e mult prea celebra si mult prea ocupata zilele astea, dar in marinimia ei nemarginita, a spus totusi succint ce si cum. Daca n-ar scrie carti, as banui-o ca nu poate mai mult, dar asa, ii multumesc frumos ca a onorat propunerea mea. 😉 Data viitoare sper sa o conving prin mijloace specifice sa va zica mai multe…

“Luna martie? Da, ar trebui să vină Primăvara. Uneori vine, alteori nu.

Nu, nu e o lună specială. Nu văd de ce trebuie să primesc flori doar în martie. De ce Primăvara e asociată cu Femeia. Şi Bărbatul poate fi Primăvară.

În plus, în martie, tot muncesc, tot calc, tot spăl. Nu e deloc insensibilitate, dar dacă ştii să trăieşti în fiecare zi e Primăvară, nu am nevoie de o zi sau o lună anume.”


Mintea mea gândește în roșu și alb

Ce inseamna 1 si 8 Martie?

Daca respectam traditia si regulile…, martisoarele si cadourile oferite domnisoarelor si doamnelor! Daca e sa-mi expun parerea…, inseamna alte zile din viata mea in care mi se demonstreaza ca sunt iubita!

Nimic nu este suficient, nici cadourile, nici eforturile barbatilor pentru femei daca acestea nu se simt si iubite sincer!

Eu, asa sunt! Imi place sa ma simt iubita, dorita si nu intr-o zi anume, atunci cand toata lumea face uz de respectarea unor traditii si reguli, ci in fiecare clipa a vietii…

Nu sunt egoista tot timpul… (hmmm…ce marturisire!…), ofer si eu… si de cele mai multe ori nu primesc nimic…,dar nu pentru aceasta ofer…,ci pentru sufletul meu, inima mea…, pentru liniste si din dorinta de a nu lasa sa moara in mine unicul si inegalabilul sentiment de iubire!

Sunt innebunita sa primesc flori…si alte cadouri…dar, cel mai frumos dar, il primesc atunci cand pot descifra in ochii LUI scanteia iubirii, in gestul lui tandretea…

Nu sunt pretentioasa! Orice femeie merita sa fie iubita, orice femeie trebuie sa fie iubita, orice femeie insa, trebuie sa si ofere!

Sa fiti iubite doamnelor si sa iubiti la fel!

P.S. Autoarea? Daniela Palamariu.

Ce inseamna 1 si 8 Martie?

Stati usor, ca nu si-a semnat Basescu demisia, nu s-a descoperit “regina” spagii de la vami, nu s-au impacat Columbenii, n-a fost condamnat definitiv Bercea Mondial, n-a mai scris nimic Udrea de sexgate-uri pe blog, Romania inca n-a iesit din criza. Nu, nimic din toate astea!

Pai si-atunci, ce-ti veni, ba nene?… imi veti spune voi. Pai, m-am gandit eu ca daca tot vine martie si-o sa tot tina el asa, mult si bine, de poimaine incolo, blogul –  care si asa a cam lenevit grav in ultima vreme -, sa se puna la dispozitia dumneavoastra doamnelor si sa va primeasca cu interes scriitura acelora dintre voi care se vor arata indeajuns de curajoase si de interesate de acest experiment din colectia “primavara inzapezita… ” 🙂

La sfarsitul lunii, promit sa  scriu si un text in care se vor regasi opiniile mele.

Mai jos, puteti citi ceea ce au primit deja o parte din persoanele vizate din lista de pe Facebook, pentru a vedea ce se doreste de la voi! Invitatia se adreseaza insa tuturor cititoarelor, nu numai lor; asa ca, daca credeti ca aveti ceva de spus, indrazniti; indiferent care este punctul vostru de vedere cu privire la subiect, oricat de controversat va fi el sau de banal, este binevenit.

“Cum ar fi daca voi, domnisoarele si doamnele care imi faceti bucuria de a va citi aproape zilnic postarile de pe Facebook, v-ati gasi timp si, vreme de 2-3 paragrafe, ati scrie cate un text, asa cum simtiti voi – ceva ce ati gandit, dar nu ati exprimat niciodata pana acum – , despre aceasta frumoasa si capricioasa luna a lui martie si semnificatiile ei, intr-o maniera “extrem de personala”. ( sunteti libere sa scrieti in ce nota vreti voi, abordarea subiectului va apartine in totalitate)
Gandurile voastre vor aparea pe intreg parcursul lunii martie, pe blogul “care este” [D][S][N] si , zic eu, se va dovedi a fi o incercare simpatica si reusita, de a vedea cum priveste fiecare trebusoara asta cu 1 martie, 8 martie si toate cele, care este acea idee care va caracterizeaza pe fiecare dintre voi si va diferentiaza.
Daca gasiti interesant demersul si sunteti curioase sa vedeti ce iese, va rog sa imi comunicati aici; eu va astept textele cu interes, acelora dintre voi care vor avea placerea sa marseze la aceasta idee. Sper sa fiti cat mai multe si cat mai surprinzatoare.
P.S. Daca ideea vi se pare ridicola sau daca v-a deranjat indrazneala mea, imi cer anticipat scuze si accept eventualele proteste (exprimate in particular) fara sa cracnesc. 😉 🙂

Va multumesc.”

Adresa la care puteti expedia textele voastre este niculadragos@yahoo.com

“Efortul” va va fi rasplatit cu muzica. Veche, de calitate, gata de download si numai buna pentru playlist-ul personal! 😉

Condei usor!

Breaking News sau News Alert?! Cum doriți?