Dragos Sorin Nicula

Guestpost

Eu despre ele

Cand le-am propus doamnelor si domnisoarelor sa scrie pe blog la acest inceput de martie, recunosc, aveam si unele asteptari. Mi-au fost intrecute. Am citit fiecare text, mi-a placut fiecare rand. Am descoperit o mica parte mai mult sau mai putin stiuta a personalitatii lor, am invatat cate ceva din spusele fiecareia, le-am ascultat gandurile, le-am sorbit povestile, le-am observat trairile, le-am vazut si altfel decat le le stiam din fiecare zi din exprimarile lapidare de pe Facebook. Sunt frumoase – frumoase, nu doar pe afara, ci si prin interior – , inteligente, curajoase, cu personalitati puternice, fara insa ca asta sa le puna vreo clipa in umbra sensibilitatea si au condei!

Un 8 martie veşnic, vă doresc!

Dar imi place martisorul. Imi place exact cand e cum e anul acesta. Cu zapada, fiindca atunci martisorul mi se pare ca isi atinge scopul, ca triumf al simbolului asupra materialului. Ce daca afara e zapada? Noi purtam martisoare si stim ca de fapt e primavara! Ninge? Aiurea, sunt doar ghiocei care ne pica din cer ca asa suntem noi femeile smechere si facem mereu tot cum vrem noi.

Sindromul «NU zilelor oficiale»

Dragilor, toti ne dorim, satui de rutina, sa fim « altfel » si pierdem din vedere frumusetea si simplitatea lucrurilor marunte.

Spunem ca nu mai vrem martisorul, vrem sa citim in ochi iubirea… nu mai vrem cadouri, vrem un gand bun (dar sms-ul cu urarea nu e apreciat), nu mai vrem flori, vrem tandrete, nu vrem sa ne mai casatorim, ca e demodat, nu mai facem copii pana la 35 ani, ca doar trebuie sa construim cariere (si sa dezvoltam industria fertilizarii in vitro, etc