Polirom

“Cand era extrem de tanar, Stoner credea ca iubirea e stare absoluta a fiintei la care, daca ai noroc, poti accede; la maturitate, ajunsese la concluzia ca iubirea e paradisul unei religii mincinoase, spre care omul ar trebui sa priveasca cu neincredere amuzata, cu dispretul bland al celui care a incercat-o pe pielea lui si cu nostalgie jenata. Ajuns la mijlocul vietii, a inceput sa inteleaga ca nu e o stare absoluta, dar nici o iluzie; o vedea ca pe o devenire cat se poate de omeneasca, o stare inventata si modificata clipa de clipa si zi de zi prin vointa, prin inteligenta si cu inima.” (Stoner)