Ii vedem de ani de zile; ii ascultam, comentam, ne miram, ne revoltam, injuram! A doua zi, a treia zi, a n-a zi, o luam de la capat; noi suntem aceiasi, ei , in mare parte, sunt aceiasi. Ei sunt modesti, banali, fara valoare, fara inteligenta, nu se evidentiaza prin nimic ( prin nimic bun); noi…, noi ii toleram!

In timp ce noi ii cunoastem si nu ii taxam pentru defectele lor, ei ne cunosc la fel de bine si ne exploateaza punctele slabe cu o indarjire feroce; ei stiu ca orice ai face, mai ales cand faci rau sau cand nu faci nimic, cum se intampla in majoritatea cazurilor,  trebuie sa fii autentic, sa pari credibil in ochii maselor, sa poti sa-i prostesti, iar masele te vor binecuvanta cu bunavointa lor nemasurata. Odata ce te-au castigat, ce te-au facut sa te obisnuiesti cu ei, asa cum sunt, cu defectele si mojiciile lor, ba chiar ai inceput sa ii indragesti un pic pentru anumite nimicuri care ti se par amuzante, ei sunt linistiti ca te-au dus din nou cu vrajeala.

Poti sa ai tot felul de imperfectiuni, atata timp cat stii sa te faci simpatic, pentru alegatorul din Romania este suficient; ei stiu ca noi nu suntem pretentiosi, ca nu ii punem la munca pentru a ne castiga increderea, aprecierea sau respectul; fond, nici amacar nu ii intereseaza asta. E de ajuns sa stapaneasca cat de cat arta de a specula si sa aiba un pic de lipici la public – nativ sau studiat – , si toate se rezolva ca prin farmec pentru ei. Nimic nu e greu pentru acesti insi, tocmai penru ca noi le admitem aproape orice; la nivelul societatii, ca si in gena acestui popor, nu exista se pare, spiritul acela critic, transant, de revolta adevarata impotriva a ceea ce este incorect sau nedrept, de impotrivire, de lupta impotriva a ceea ce ne afecteaza direct, de taxare a greselilor si pedepsire a vinovatilor, de respectare a regulilor.Nu!

Pentru o mare parte a romanilor, – mai ales aceia care nu beneficiaza de o educatie decenta -, e suficient ca politicianul sa aiba fie si numai o sclipire fortuita in toata cariera sa politica; pentru aceea, oamenii il vor placea, pentru simplul fapt ca li s-a parut lor ca e simpatic. Vorbele si actiunile lor anterioare si ulterioare acelui moment, vor pali atunci cand acesti oameni vor trebui sa ii judece pe acei lideri. Uitati-va la Ceausescu, la Iliescu, la Basescu!

Totul se reduce la un singur lucru, pe cat de simplu, pe atat de greu de realizat si de periculos, in momentul in care devine greu de controlat: daca ai carisma, seduci! Seduci pe cei mai multi si intr-o masura suficient de mare, incat sa-i faci sclavii propriilor tale interese pentru o o perioada de timp suficient de lunga, cat sa iti epuizezi intregul potential de a le face lor rau si de a-ti face tie bine.

Prea multi romani sunt atrasi de oamenii care sunt sau macar vor sa  para smecheri, care fac ce vor, care au tot ce isi doresc, care vorbesc si le zic bine, mestesugit si  caroara nu le pasa de cei din jurul lor ori de consecintele faptelor lor; le place de cei pe care nu-i afecteaza nimic, care isi urmaresc propriul interes si care reusesc, indiferent de mijloace sa isi atinga scopul, care obtin totul, calcand in picioare orice regula si impunandu-si propria vointa, oricat de gresita ar fi si oricata lume li s-ar impotrivi.

Lipsidindu-le valorile si modelele adevarate, oamenii nu au aspiratii si nici motivatia pentru a se autodepasi, se complac in ceea ce au, multi au ajuns sa gaseasca un oarecare grad de normal in toata aceasta baltire si apasare nefireasca si total ineficinta. Putini mai sunt cei carora li se pare neproductiva aceasta stare de spirit si acest conformism pagubos. S-au obisnuit asa! Nu reusesc sa identifice prea multe lucruri care sa-i mai motiveze, iar cei care o fac se fac tot mai greu auziti.

Iar atunci ca nu e motivatie, nu e nici competitie adevarata; iar fara competitie adevarata, nu te poti astepta niciodata la progres sau la o dezvoltare sanatoasa, indiferent in ce domeniu. Prea multi continua sa creada ca merge si asa, ca nu conteaza, ca ma descurc, ca suport , ca mai vedem noi ce-o sa fie, ca e rau dar nu am ce face, ca trebuie sa invat sa ma adaptez la rau pentru a supravietui, ca vor veni si vremuri mai bune,  ca astept si timpul le rezolva pe toate; ei bine, daca nu actionezi intr-o anumita directie, ghiciti ce, timpul nu rezolva absolut nimic! Boala lunga, moarte sigura!

Avem creier si zic sa-l folosim, daca tot e in dotarea standard… Sa cautam tot timpul sa descoperim ceva nou, sa facem ceva nou, sa fim originali, sa invatam, sa ne perfectionam!

Sa fim noi primii ca ne dam noua insine motive sa fim mandri de noi, sa ne simtim impliniti, multumiti cu ceea ce facem si cu ce reusim. Sa fim siguri pe noi, sa ne placa, sa cunoastem si sa credem in ceea ce facem! ( O auzeam pe Aneta Bogdan spunand cat de important e sa crezi in ceea ce faci, pentru ca lucrurile sa se intample si nu doar sa se intample asa, oricum, ci sa permita si sa asigure evolutia si dezvoltarea continua.)

Pentru toate astea, ne trebuie insa o schimbare drastica de mentalitate, una care sa ne ajute sa intelegem ce inseamna responsabilitatea; schimbarea asta nu se poate produce peste noapte, vor mai trebui vreo 10 – 15 ani, presupunand ca ne vom hotari ca incepand de acum sa ne educam pe noi si pe cei mai tineri in acest sens.

Exista insa un lucru pe care il putem face mai repede si care ne-ar putea ajuta in demersul nostru: sa invatam sa ne alegem liderii! L-am vazut si pe Andrei Marga mentionand la un moment dat, zilele trecute, ca un popor nu trebuie sa isi aleaga conducatorii din randul oamenilor de rand, ci din randul elitelor sale.

Liderii politici sunt mediocri, iar noi le tolerăm mediocritatea

Ma uit la aceasta incercare impiedicata a partidelor din opozitie de a incropi o alianta sanatoasa si, inevitabil, nu pot sa nu ma gandesc la cei doi oameni responsabili de savarsirea “minunii”… Nu-i niciun secret ca Victor Ponta nu-mi inspira inca prea multa incredere, ca ma deranjeaza lipsa de implicare a lui Crin Antonescu sau ca il consider pe Traian Basescu primul responsabil pentru ceea ce traim azi.


Recunosc, de asemenea, ca sunt printre cei care vad rostul unei aliante PNL – PSD si printre ultimii care inteleg demersul liberalilor de a forma , in prealabil, o alianta cu PC. Sigur, e foarte posibil sa imi scape mie anumite subtilitati, insa tot ce s-a reusit cu asta a fost sa dea apa la moara micilor latrai de curte, si pe buna dreptate; pentru ca PNL nici nu castiga, nici nu pierde nimic din aceasta incuscreala. Poate ca va capata un pic mai multa autoritate in negocierile cu PSD, poate…, dar pe de alta parte, va pierde la nivel de imagine si perceptie publica. Mi s-ar fi parut mai inteligent din partea lor daca nu ar fi dat ocazia acestei discutii, fix inaintea inceperii unei colaborari serioase si de anvergura cu PSD, care se anunta si ea destul de complicata, in ciuda optimismului afisat de catre cei doi presedinti.

Ca veni vorba de cei doi lideri, si de rezultatele sondajelor de opinie, principalul obiectiv, dupa ce alianta dintre liberali si social-democrati se va face – pentru ca e de asteptat ca se va face! – , ar trebui a fie acela de a conserva si consolida procentele pe care stau in acest moment! Asta va fi marea miza, pentru ca, sa fim seriosi, cine isi imagineaza ca odata facuta alianta, aceasta se va lafai la un 60% intentie de vot, e un naiv. Asadar, mentinerea acestei cote, care nu trebuie sa scada sub nicio forma sub 48%, va cere munca si experienta, unitate si coordonare, abilitate si disciplina.

Atat Ponta, cat si Antonescu, vor primii responsabili de felul in care vor actiona partidele lor; pentru ei, va fi un joc de totul sau nimic! Daca le iese, nu va fi o mare victorie, ci o izbanda normala; daca nu, va fi un insucces care va insemna sfarsitul carierei lor politice, dar, si mai grav, va fi in mare masura, si esecul nostru ca popor. E mult spus? Nu cred. Daca ne vom arata, inca o data, incapabili sa reactionam pe masura, cand suntem  constant umiliti, fara remuscari, de un pumn de oameni de mana a doua, inseamna ca nu e chiar nimic de capul nostru, ca nu am inteles nimic, ca meritam asta si chiar mai rau de atat.

Un alt aspect pe care cei doi trebuie sa il aiba in vedere este credibilitatea constructiei politice pe care o vor propune! Si aici este vorba de cel putin patru sau cinci directii: in primul rand trebuie sa fie credibili pentru ei insisi, in interiorul partidelor lor – apropo, pe priceputa doamna Saftoiu, as exclude-o fara sa clipesc din partid la urmatoarea iesire nervoasa; apoi, trebuie sa fie credibili, mai corect spus, sa aiba incredere unii in altii, orice mic derapaj putand fi fatal; abia in al treilea rand, trebuie sa fie credibili in ochii electoratului –  poate ce mai dificil lucru de facut, avand in vedere “distantele” dintre publicul fiecarui partid; apoi, mai trebuie sa fii credibil si in ochii adversarului, caci daca acesta te va simti slab, poti avea surprize de proportii; nu in ultimul rand, trebuie sa fii credibil in ochii partenerilor externi ai Romaniei si in ochii oamenilor capabili sa le asigure sustinerea materiala si logistica.

Sunt capabili Antonescu si Ponta de asta? Deocamdata nu stiu, dar face bine sa fie! Atata vreme cat ii vad straduindu-se in acest sens, personal, in ciuda defectelor fiecaruia, nu am inca motive sa cred ca nu vor reusi. Totul este sa nu se grabeasca si sa nu caute lovitura decisiva prea rapid, pentru ca nu asta e solutia.

Nu mai e loc pentru frenezie si incercari, ci pentru rabdare, echilibru si actiune ferma la momentul favorabil. Pentru ca cele doua partide, au mai avut un moment favorabil, pe care nu au stiut sa il speculeze si l-au ratat “glorios” in iarna lui 2009! Imi place sa cred ca am invatat ce era de invatat si ca, de data asta, vom fi mai priceputi, si ei, si noi.

P.S. Daca Miruna Munteanu are dreptate aici, iar Crin Antonescu vorbeste serios aici, ma tem ca cele doua partide si-au fixat obiective gresite si ca se irosesc in lupte inutile; Romania trebuie si poate fi guvernata fara UDMR, si nu acum, ci dupa alegerile parlametare din 2012!

Antonescu e boem, Ponta e imatur, dar Băsescu e diabolic!

Esti roman, ai o parere catastrofala despre Emil Boc si una diametral opusa despre Angela Merkel ? Nimic mai simplu… Esti o rama proasta si rea!

Se vede treaba ca in 20 de ani, tot ce am reusit noi a fost sa crestem in ochii conducatorilor nostri, de la statutul de viermi, la cel de rama. Evolutia ar fi fost cu atat mai spectaculoasa, daca nu am fi ramas cel putin la fel de prosti si poate chiar mai rai decat am fost odinioara. Pentru ca, ghiciti ce, am demonstrat ca suntem rame, ca suntem cel putin la fel de prosti si chiar mai rai decat am fost odinioara. Dar nu din motivele pe care, in nemarginita-i nesimtire si ticalosie, le evoca zilele trecute Traian Basescu, nu, ci pentru ca am lasat oameni ca el sa ajunga in postura de a ne vorbi de o asemenea maniera si de a ne batjocori, fara teama ca vor plati vreodata pentru actiunile lor.

Ce avem de facut, in primul rand pentru noi, iar in al doilea rand, pentru a-l face pe baiatu’ asta sa-si inghita vorbele, este sa-l scurtam de mandat cu 2 ani. Cum? Punandu-i dinainte, anul viitor, rezultatele unor alegeri parlamentare care-l vor obliga sa desemneze un premier, nu un boc; din acel moment, va fi nevoit sa se joace doar cu jucariile lui, pana la sfarsitul mandatului. Si ce tristete iremediabila il va cuprinde atunci pe acest om, obisnuit sa se hraneasca din scandaluri si instabilitate, cand nu va mai avea posibilitatea sa fie el peste tot si in toate.

Va muri de plictiseala si de ciuda, ne va uri si ne va dispretui mai tare, va constata stupefiat ca prostii din urma cu cativa ani au inteles intr-un tarziu ce li se intampla si au reactionat, fie si in al doisprezecelea ceas, si tot ce-i va ramane de facut va fi sa-si ia un animal de companie, cu care sa-si omoare timpul la birou: o rama proasta si rea, un megascolex enormis, pe care, in meschinaria lui revansarda, o va numi cu siguranta fie Angela Merkel, fie Carla Bruni.Cand se va plictisi de ea, isi va lua poate si un sarpe, pe care-l va boteza Elena…

Incerc sa imi amintesc ce alt reprezentant al unei natiuni europene a mai facut referire la cetatenii tarii sale in acesti termeni incalificabili, ce conducator si-a mai jignit intr-o asemenea masura poporul din randurile caruia se trage si ale carui interese ar trebui sa le apere, ce presedinte modern si-a mai facut de rusine tara intr-un asemenea hal si ce om ajuns intr-o demnitate publica de asemenea rang, a mai fost desconsiderat intr-o maniera atat de vizibila de omologii sai.

Nu stiu de ce , dar singurul nume care “se califica” este al omului care si-a permis sa ne spuna ca suntem prosti si rai daca nu vedem cat de competent este Emil Boc, ca suntem rame daca avem bunul simt sa recunoastem ca suntem singurii responsabili de felul in care ne trateaza azi Europa.

Avem mai bine de un an la dispozitie in care, zilnic, fiecare dintre noi va privi macar odata in oglinda… Aceia carora le va fi din ce in ce mai greu sa respire, sa stie ca cineva le fura in fiecare zi, aerul. Si ca aceia care o fac, trebuie pedepsiti.

Cand nu mai au aer, ramele mor; sa nu credeti ca daca ne lasam asfixiati lent, vom avea alta sorta! Ne trezim si noi un pic?!…

P.S. Duduia de la TVR, stiti voi, acel TVR…, care ii asculta spasita aberatiile lui Traian Basescu, ar putea candida cu succes la titlul de “cea mai rama proasta”! Nu neaparat pentru ca nu a schitat nimic in timp ce asta abera crunt, ci dintr-un alt motiv… Pentru ca nu a avut decenta si curajul sa il intrebe pe “bulibasa”, ce a inteles presedintele Romaniei, din gestul fara precedent al colegului ei, Adrian Sobaru. Cat de slugarnici pot fi unii oameni, daca gasesc in interiorul lor, suficiente resurse pentru a ignora un astfel de eveniment, de dragul de a nu-l deranja pe sefu’?! Ei bine, atat de slugarnici.

 


Oameni şi râme

“O zi ca un almanah”, scrie Mana! 1 Decembrie subiectiv, zic eu.


Am citit textul de trei ori si am simtit nevoia sa comentez asa: Uite, de data asta, imi dai ocazia sa spun, fara suparare, sper, ca nu sunt de acord si ca, dupa parerea mea, ideile nu sunt in regula in proportie de peste 90%; iar abordarea, desi trece ca realista, cu tot dragul, mi se pare paguboasa. Astept sa argumentezi, imi spune ea; replica la care, sigur ca ma asteptam; deh, intuitia asta…

Titlul acesta, o zi ca un almanah, hmmm…, ce-o fi cu el? E corect? E!

Da, 1 decembrie este o zi de o diversitate uluitoare. Diversitatea inseamna automat kitsch? Mana spune ca da, eu spun ca nu! Nu intodeauna si, mai ales, nu pentru toti! Depinde ce vrem sa vedem si, mai ales, cum vrem sa vedem acest “amestec”. Daca as privi aceasta zi strict cu ochii unuia care mai stie ceva marketing, as fi tentat sa-i dau dreptate Manei. Dar nu o fac, tocmai pentru ca sunt roman, nu german, nu italian, nu suedez; sunt roman, iar asta ma face sa privesc aceasta zi si cu sufletul, nu doar cu mintea. Exista emotie ( nu discutam cata mai exista) in oameni? Tind sa cred ca, cine spune ca nu, minte si se minte singur. Exista constiinta? La majoritatea oamenilor, s-a demonstrat demult, ca exista. Ei bine, daca acestea doua se manifesta la nivelul fiecarui individ, ele vor cantari decisiv, de fiecare data, in felul in care percepem ziua nationala.Nu doar noi, romanii, ci fiecare natiune in parte. Uneori, chiar si fiecare etnie; uitati-va la basci, la flamazi, la corsicani, la catalani.

Eu insumi sunt adeptul ideei ca, in majoritatea deciziilor din viata de zi cu zi, mintea si nu sufletul trebuie sa  joace decisiv; exista insa cateva momente in existenta noastra in care, ce ironie, daca sufletul nu ar prima, am fi nimic, nu am exista. Ma rog, fizic, am exista, dar nu am depasi statutul de leguma. Pe langa acele momente, care tin de viata personala, exista si acesta, al sarbatoririi  sentimentului de apartenenta la un popor, oricare ar fi el.

Dar sa revin la felul in care percepem, intelegem, traim diversitatea zilei de astazi, 1 Decembrie. Ca marketer obiectiv, recunosc, Mana are dreptate. Arata oribil, de un prost gust desavarsit si, ceea ce e mai important, ar fi un eveniment foarte dificil de impachetat pentru un specialist care se respecta. Banuiesc ca majoritatea ati citit cate ceva despre marketingul de eveniment; ei bine, da, 1 Decembrie ar fi o grea provocare pentru oricine. Prea mult haos, prea crunta betia asta de idei, prea e facut totul din adunatura; da, e un ghiveci 1 Decembrie, te deranjeaza si te oboseste aceasta multitudine de elemente  multe fara legatura intre ele, puse toate la un loc, daca obiectivul tau este acela de a face din aceata zi un produs exclusivist sau macar de un anumit nivel.

Ca om insa, subiectiv pana la Dumnezeu, ca asa suntem construiti cu totii, eu nu ma pot extrage pe mine din acesta zi cu totul; cine spune ca reuseste sa faca asta si sa se acopere de un scut impenetrabil, ii reamintesc ca perfectiunea nu exista si ca acel calcai al lui Achile, il avem fiecare. Asadar, desi vad si eu ca ne furam caciula in anumite privinte si in anumite proportii, nu pot sa spun ca ziua nationala,asa cum arata ea azi, e de rahat si ca trebuie aruncata la gunoi, pentru ca nu-mi place cum arata. Nu asta e solutia. Daca suntem de acord ca a fost pervertita in ultimul hal, ca valorile ei si-au pierdut in timp semnificatiile, ca nu e ceea ce trebuie sa fie, nu facem nimic spunand cat e de nasoala si dand exemple de carton, care nu stau in picioare, nici macar in fata traditiei. In schimb, facem ceva incercand sa indentificam radacinile acestor rele, sa pastram ceea ce e bun, sa eliminam grotescul si sa redam acestei zile, nu stralucirea, pentru ca noi ca natie, nu am stralucit niciodata, nu am fost imensi niciodata; sa-i redam identitatea si demnitatea. Astea le-am avut si noi ca natie, le-a avut si ziua de 1 Decembrie. (Sigur, pana cand ne-am descoperit vocatia de curve si de tradatori, caci de acolo ni se trag multe). Asta o putem face fiecare; e greu, pentru ca mizeria in care ne zbatem de atata vreme si calitatea oamenilor a scazut dramatic, dar se poate face.

Ce m-a deranjat cel mai mult la textul Manei, au fost  unele argumente de carton, cum imi place mie sa le numesc, dar si faptul ca printr-o astfel de abordare,  nu facem decat sa ne scufundam si mai mult, nicidecum sa ne revenim. Ce rezolvam prinr-un astfel de text, servit, de exemplu, pe nemestecate, generatiei care acum are , sa spunem, 14 ani ? Nimic bun! Ei sunt deja fani Bianca, Bote, Gigi, Moni; iar noi venim si peste aceasta realitate inspaimantatoare, le povestim despre cat de praf e ziua nationala, despre cat de urat e totul, despre  efuziuni fortate de patriotism. Dar de unde stim noi care sunt fortate si care nu?  Nu ar fi mai bine sa le povestim atat neajunsurile acestei zile, cat si plusurile ei? Eu cred ca da. Nu gasiti niciun plus? Nu se poate! Mai sapati, cu siguranta veti gasi!

Am spus ca ideile nu sunt in regula… Hai sa vedem despre ce e vorba? Mana este la cel putin al doilea text, in care se arata nedumerita cu privire la oportunitatea paradei militare de 1 Decemebrie. Explicatie: armata este unul din simbolurile statalitatii. Punct. Orice tara, macar la nivel de cutuma, daca nu chiar mai mult, are drept unul dintre elementele sale de identificare, aceasta institutie, a hainei militare, pe care o afiseaza, nu cu prost gust, ci cu mandrie, ca semn al identitatii ei. Ziua nationala este cu siguranta prima si cea mai importanta oportunitate pentru a face o astfel de demonstratie. Nu e nimic gresit in acest demers; festivismul, cata vreme nu este deplasat, nu trebuie inteles prost, trebuie trait solemn, in functie de capacitatea fiecaruia dintre noi de a simti si de a intelege.

Ne aratam muschii in oglinda, nu e profitabil, consumam aiurea resurse… Viziune de contabil! Atata spun. (Mana, din cate stiu eu, contabilii sunt cei mai mari dusmani ai marketerilor! 😉 )

Biserica! Ce cauta ea aici printre mirosul de cantina ambulanta? Pai, Biserica e la locul ei, fasolea cu ciolan nu e! Biserica, ale carei bube imense au ajuns sa ne ingrozeasca, Biserica, cea care face afaceri mai ceva ca un SRL, care se complace intr-o habotnice prost inteleasa, care trebuie sa-si fac o curatenie strasnica prin debarale, daca nu vrea sa devina un dinozaur printre zgarie-nori, ei bine, Biserica asta isi are locul ei in ziua asta de 1 Decembrie. Problema nu e ce cauta, ci cum!!! Cum apare ea in acest tablou. Cine stie ceva istorie ( cine nu stie, sa citeasca) isi cam da seama de ce Bisericile – pentru ca nu e una singura – , raman in prim-planul acestei zile. ( stiu, religia si credintele sunt cele mai eficiente cai de stapaniere a popoarelor lumii,  au facut rele imense, cunoastem, dar pentru romani, Biserica are semnificatii mai degraba pozitive; fie si numai asta ar indreptati prezenta ei azi; pacat ca Biserica nu stie sa-si castige respectul oamenilor instruiti!)

Mancarea impartita oamenilor pe strada… De acord, e un gest care nu are ce cauta; aceasta pomana eterna, de care nu ne mai lepadam odata; nu prezenta haleului de 1 Decembrie e problema, problema e conditia modesta a oamenilor; oamenii care sunt pusi in postura umilitoare de a primi acea pomana, din cauze care, de cele mai multe ori, nu tin numai de ei. Daca lumea care iese pe strada sa fie prezenta la evenimetele prilejite de ziua natioanla, ar avea bani sa isi cumpere ce mancare vrea, nu conteaza la ce pret, dar sa isi cumpere ce vrea fiecare, nu sa se calce in picioare pentru a primi gratis, atunci ar fi in regula. Nu am fi cu nimic mai rai decat americanii care infuleca hamburgeri, decat nemtii care se omoara la carnati…; sigur, nu ar fi staiful si  imaginea “de frisca si capsuni” de la Wimbledon, dar nici nu trebuie sa fie, pentru ca specificul nostru este altul.

Ce gesturi nu-si mai au rostul ? Pai nu-si au rostul coroanele de flori, manifestarile sportive fortate ( statul roman a omorat sportul si a dat bani pentru PC-uri, intru dezvoltarea “sanatoasa” a natiei , ori avize ilegale de constructie…), fanfarele, cadelnitele si cravatele de pionier. In privinta muzicii populare, eu nu stiu sa fie vreo rusine, ba dimpotriva!

Cat despre politicieni, da, oricat de satui am fi de ei, e dreptul si rostul lor sa fie acolo. Daca ne place sa-i injuram de mama, si avem dreptul sa facem asta, pentru ca sunt alesi sa ne reprezinte in interesul nostru, sa nu fim ipocriti si sa ne aratam indignati de prezenta lor la festivitati.

Sa ne aratam insa indignati de ce s-a intamplat azi si sa o spunem raspicat, cat mai multi! Presedintele statului este plecat din tara, sfidand si jignind poporul roman , prin faptul ca nu este prezent la festivitatile  de 1 Decembrie, iar premierul roman isi aroga cu nesimtire si slugarnicie, merite necuvenite, acceptand sa i se prezite onorul, desi presedintele Senatului, era prezent. Asta sa spunem!

Ne laudam noi cu ce am fost? Cand? Unde? Macar de-am sti sa facem asta, dar nici macar atata nu suntem in stare. Sigur ca nu am fost buricul pamantului niciodata, probabil nici nu vom fi, dar au fost perioade, mai lungi sau mai scurte, in care nu am fost o rusine de popor, ci acel popor catre care Europa privea cu interes, pe alocuri chiar cu respect. De ce o facea? Dumnezeu stie… Poate pentru ca eram originali, in sensul bun al cuvantului, poate si pentru altele.

Da, e o prostie sa credem ca maturam noi pe jos cu turcii, ca Unirea asta s-a facut ca am fost noi destepti, nu ca asa au dictat interesele de moment, ca independenta s-a obtinut exclusiv datorita vitejiilor noastre; dar dincolo de aceste circumstate istorice, Romania are meritul ei ca exista azi, asa cum are vina ei ca exista in forma in care se afla azi.

Nu trebuie sa ne laudam cu ce am fost, trebuie sa stim exact ce am fost, dar mai ales cine suntem; dupa ce ne va fi foarte clar asta, aflam care-s cauzele pentru care-am ajuns  la ce-am ajuns si incercam sa punem ceva bun, in locul tumorilor extirpate, in niciun caz nu spunem de pe  margine, uite ce tumoare urata, la ce bun c-a fost candva sanatos, daca acum are sanse mari sa moara?

“Sa ne veselim dara…” zice Mana, ironic, cum  imi place mie… De data asta, cu completari… Sa ne punem in pozitia de a ne veseli sincer, curat! Exista si varianta asta, dar noi n-o stim, am uitat-o! S-o reinvatam! Sau, unde e cazul, s-o invatam!

Cine a facut ca ziua asta sa-si piarda substanta pana la dezintegrare? Ore nu am contribuit si noi decisisv, cu atitudinea noastra? O, ba da! Din plin. E asta atitudinea buna? Ma tem ca nu, ca trebuie sa o schimbam; dar sa o schimbam noi si s-o facem in mod real nu de fatada, caci nimeni altcineva nu poate face asta pentru noi, daca noi nu vrem.

P.S. Intrebare de 1 ieuro de la Tonomat… De ce trebuie sa fiu mandru ca-s roman ? De ce e asa de “ieftina intrebarea?” Pentru ca este gresita. E ca si cum eu te-as intreba de ce trebuie sa-mi fie jena ca sunt roman?…

Cum sa iti spuna altcineva, Victore, ce ar trebui sa simti fata de un anumit eveniment/lucru/individ, sau de ce trebuie sa ai un anumit sentiment ? Fiecare om are valorile lui, sentimentele, gandurile lui; nimeni in afara de tine nu e stapan pe ele, cum nici tu nu esi stapan pe ale altuia. Deci, daca nu ti se ofera argumente, asta e motivul! Pentru ca nu se pot oferi. Nici eu nu pot sa-ti spun de ce sa fii mandru, nici tu nu-mi poti spune de ce sa-mi fie rusine. Esti sau nu esti! Simti sau nu simti. E simplu. Faptul ca tu nu esti, faptul ca multi, la fel ca tine, nu sunt, prea putin conteaza. Nu asta e problema. Nu-i nici rau, dar nici bine, ca nu esti. Niciun sentiment nu e  nici obligatoriu, nici permanent, nici nemuritor.

 


1 Decembrie subiectiv

Mai tineti minte cand facea Roberta pe placintareasa neamului ?… Intre timp, Udrea se dovedeste si ea o pofticioasa de anvergura, mare fana a stiuletelui de porumb… ( nu va ganditi, ba nenorocitilor, la prostii, e vorba de popcornul cu care nu se sfieste sa se indoape public din belsug.. ! )


Ei bine, in perioada asta, divele din Modrogan “bucataresc” si glasuiesc ceva de speriat… ( as fi zis … “cotcodacesc”, dar nu am vrut sa se simte nimeni vizat, in mod special… 😉 )

Udrea: Boc a fost indulgent cu “vocile critice”. PDL are nevoie de disciplină. Sulfina Barbu acuză conducerea PDL că este “spectator” la prăbuşirea formaţiunii în sondaje; si tot ea,  ar fi o greşeală ca PDL să-i piardă pe Voinescu, Macovei şi Preda. Anastase: Nu e cazul să ascundem că sunt probleme în PDL.

Femei de toata isprava, cele trei au inceput sa macane la camere, ca deh, tre’ s-o faca si p-asta cineva… Nu poti sa-i lasi numai pe Hoara si pe Igas, ca iese nasol…

Da’ ce-o fi cu clampanitoarele de serviciu de au devenit asa ciripitoare ?… Pai, eu stiu ?… Vreo sugestie din “padurea tutelara” ?… Emile, ce zici ma, ti se pregateste ceva ?!…

Ca sa intelegeti mai bine statutul si anvergura lui Emil Boc in propriul partid, nu vreau sa fac decat o remarca… In timp ce divele au vorbit public si transant despre persoana sa, umilul premier si presedinte de partid, a declarat asa: “Aceste lucruri le discutăm în partid şi nu în afara partidului”.

Foarte – foarte misto acest Emil Boc…, abia daca mai reuseste sa miaune ceva ( domnu Voinescu, nu va simtiti dom’le vizat, ca nu e cazu’… Dumneata esti baiat dastept si ai remarcat ca oamenii sunt unici si irepetabili, ca alt Basescu nu mai exista si ca va trebuie altceva… Sunt si eu curios sa vad ce veti pune in loc… :)) )

Pana una-alta, abia astept sa vad care-i urmatorul ( sau urmatorii) pe care ii sacrifica matelotul pe catargul propasirii materiale a partidului… Si mai e si pardalnica asta de guvernare, care -i buna, nu zic nu, banutu…banut, mancarica…mancarica…, jupanica…, jupanica…, dar mai rau e cand vine scadenta, ca de venit, tot vine odata si-odata!

Oricat de prosti si mamaligari or fi romanii astai, si s-a demonstrat ca sunt, eu nu vad pe unde-ar mai putea scoate camasa ( sau iile, ca tot vorbim de partea feminina ), aceasta adunatura pestrita de portocalii, care au facut din plin dovada nepriceperii lor, a nepotismului, a pungasiei si a incapacitatii lor de a guverna in  interesul public.

Oamenii sunt deprimati , resemnati, dar sunt sanse ca la un un moment dat, frustrarea lor sa se transforme in furie , iar dorinta de razbunare si ura, sunt sentimente foarte puternice. Iar daca mamaliga nu explodeaza fizic, o poate face ( si eu cred ca o va face) la nivel mental si sentimental !

Amazoana popcornului, plăcintăreasa și sulfina sunt foarte vocale

( … asta ca sa nu spun ca mictioneaza verbal pe noi, cu presiune!… )

“Doamnă, orice român poate să aspire la funcţia de preşedinte” (Traian Basescu)


Traian Basescu nu ne mai suporta si pace ! Cu niciun chip, sub nicio forma! Nu vrea sa sa ne mai vada pe niciunul; sa nu ne mai auda ca ne plangem, ca-l criticam, ca vorbim, ca raspiram pe aici;  sa disparem! Nu ne-nghite, pur si simplu ii stam in gat. Printre multele golanii pe care-a considerat necesar sa ni le spuna miecuri, se numara si asta… ” Ba, stiti ce, cui nu-i convine, sa plece ! ”


Pana aici ajuns obraznicia acestui ins, pe care mai toate mijloacele de informare in masa din aceasta tara, il numesc invariabil, dar pe nedrept, presedintele Romaniei. Discutia ar fi daca, de vreme ce el nu ne vrea si ne indeamna sa plecam pe capete, daca nu ne place aici, unde-om vedea fiecare cu ochii, de ce noi inca mai simtim nevoia sa spunem “presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu”. Ce-a facut sau ce face individul asta, in calitatea sa de cel mai important functionar al statului roman, pentru a merita ca cetatenii acestei tari si mass-media in ansamblu, sa se mai refere la persoana sa, ca fiind presedintele Romaniei ? Nimic ! Ba dimpotriva, as zice ca a facut deja destule si va mai face, fiti fara grija, pentru nu mai merita sa i spuna nici macar “domnul Traian Basescu”, cu atat mai putin “domnul presedinte al Romaniei” !

Si atunci, de ce ne incapatanam sa-l mai numim noi presedinte, pe unul care nu face altceva decat sa dezonoreze aceasta functie publica de prim rang in orice stat democratic modern ? Pentru ce? Pentru ca asa o impun normele de poltitete si de adresare in public ? Pentru ca asa o cere deontologia profesionala a jurnalistului ? Pentru ca o impune CNA-ul? Pentru ca astea sunt cutumele ? De ce? Pentru a face noi dovada ca suntem educati si ca nu ne coboram in troaca in care se scalda el cu entuziasm si frenezie oarba ? Pentru asta ar trebui sa-l numim in continuare pe Traian Basescu, presedinte al Romaniei ? Oare nu e prea putin ?!…

Omul asta, unic in felul sau de a fi, de a intelege realitatea vremurilor in care traieste, de a conduce si de a se pune in slujba propriului popor, a reusit inegalabila performanta de a le sugera fatis conationalilor sai, sa-si ia bocceluta si sa plece in lume, pentru ca el, din pozitia in care se afla, nu poate sa faca mai mult pentru a le asigura un trai decent in tara lor. Si a mai reusit o performanta demna de invidiat… aceea de a cobori functia prezidentiala pana in fundul haznalei publice; si a facut asta cu o dezinvoltura si cu o naturalete ca ar trebui sa dea frisoane oricarui om sanatos la cap.

Traian Basescu arunca in derizoriu importanta institutiei prezidentiale, cu fiecare ocazie care i se iveste, cu fiecare gest public, cu fiecare interventie  televizata si cu fiecare fraza pe care o rosteste; Traian Basescu afirma fara nicio jena un lucru care ar putea sa fie considerat expresia libertatii depline , a democratiei absolute si a respectarii drepturilor omului, cu conditia ca acesta sa nu fie rosti de unul ca el, care si-a adus din plin contributia la degradarea fara precedent a statutului de presedinte de stat; orice roman poate sa aspire la functia de presedinte, ii spune Basescu Rodicai Culcer, cea care in slugarnicia ei nedisimulata, abia daca schiteaza un gest firav de impotrivire la aceasta afirmatie mustind de populism si iresponsabilitate, chiar daca ea era rostita intr-un anumit context.

Oare asa sa fie ? E normal ca oricare dintre cetatenii tarii asteia, indiferent de educatie, instruire, experienta, profesie, aptitudini personale etc, sa aspire la cea mai inalta demnitate a statului roman ? ( a aspira – a tinde, a nazui, a tinti , a ravni, a viza, a ochi, a pretinde ) Unde, in ce tara si ce om sanatos la minte, poate sa afirme o asemenea enormitate ? Tare mi-e teama ca nicaieri altundeva decat in tara care l-a ales pe unul ca Traian Basescu sa-i fie presedinte, in ciuda unei experiente anterioare total nefericite si nefaste pentru evolutia ei.

Nu vi se pare ca ar fi chiar periculos , daca fiecare dintre noi am trai cu senzatia ca avem tot ce ne trebuie pentru a pretinde fara ezitare ca putem fi lejer, fara mari batai de cap, presedintele statului roman ?  Daca Basescu vine si ne spune raspicat, facand o trimitere nefericita la o afirmatie napoleoniana altfel corecta intr-un anumit context istoric si militar, ca orice roman are calitatile necesare pentru a fi un lider adevarat si deci, dreptul de neviolat, de a se vedea pe scaunul de presedinte, eu consider ca ne aflam intr-un moment de o gravitate pe care s-ar putea sa nu-l percepem inca la adevaratu-i potential de a ne distruge ca natie.

Iresponsabilitatea lui Traian Basescu, caci despre asta vorbim –  care ne spune indirect ca orice ospatar, mecanic, tinichigiu, filosof ratat, sau de ce nu, orice tampit pe care l-a produs la un moment dat sistemul de educatie din Romania , poate sa ajunga si este indreptatit sa ajunga oricand, presedintele statului roman -, nu cunoaste bariere ! Excelenta Sa – o alta sintagma care nu are ce cauta langa numele lu Basescu, dar pe care lingaii, in nemarginita lor promiscuitate, nu se feresc sa o utilizeze la scara larga -, ne-a anuntat pe toti, astia care ne incapatanam sa nu ne luam talpasita si sa-l enervam grav, spunandu-i constant ca se comporta ca un netrebnic, nu ca un presedinte, sa nu ne miram daca Alina Plugaru, Florin Salam, Bomba sexy, Piticu porno, Adi Mutu sau Blonda lu’ Printu ( ex a lu Bote), vor simti la un moment dat chemarea destinului lor “karmatic”( Eba detine drepturile de autor) si se vor hotari sa ne conduca intru propasire morala si mai ales materiala a neamului.

Astfel stand lucrurile cu omul care ocupa fotoliul prezidential, revin cu o propunere exprimata inca de ieri:  daca Excelenta Sa nu ne mai vrea prin incinta gradinei, ce-ar fi ca pana la sfarsitul mandatului eminentei sale, in semn de protest, niciun mijloc mass-media sa nu mai foloseasca titulatura “Presedintele Romaniei” atunci cand se face referire la persoana lui Traian Basescu ???!!!…

P.S. Daca Basescu ne da afara din gradina Carpatilor, in timp ce Udrea ii invita pe chinezi in gradina, la fete frumoase si ieftine, asta inseamna ca Romania se pregateste ca, in cativa ani, sa devina un fel de Tibet, cu marinarul chefliu in rol de Dalai Lama si curvacios Nutzi  in ipostaza vacii hinduse ?! :)) 😉


Polojenie! Ia-o ca tare !


Președintele “care este” ne dă afară în șuturi din “grădina Carpaților”

Dezmăţ televizat cu Traian Băsescu şi Rodica Culcer la TVR 

Maine seara, de la 21.00, se anunta pe TVR difuzarea unui film porno de senzatie… Gangbang politic, drinks, blowjob jurnalistic,  gerontofilie, necrofilie, pupaturi si lins in fund, “UE “din belsug la tot poporu’ belitoriu de ocular si tot tacamul… Subiectul… Cat mai poate Emil Boc sa suga de la tata lu’ Jeffrey Franks?… In rolurile principale, doi clasici ai genului…, actori cu o vasta experienta si cu un background profesional care ii recomanda… Rodica Culcer si Traian Basescu ! Va urez de pe acum vizionare placuta!… Don’t forget the popcorn ! 😉

P.S. Nu inchideti aparatele si fiti pe faza !…  Telenovela erotico-financiara are potential, fratilor ! Sa speram ca data viitoare ii vedem in studio, alaturi de cei doi, si pe Sebastian Vladescu, Jeffrey Franks, Andreea Pora si Emil Hurezeanu !… Ar fi de senzatie! Poate n-ar strica nici prezentele lui Dan Diaconescu si Aliodor Manolea… 😉

Polojenie (adica pamflet) ! Luati-o ca atare !

Update: Cineva a solicitat drepturi de autor pentru sintagma “telenovela financiara”… Persoana in cauza, fiind o deontoloaga in devenire, inca mai crede in povesti cu Mos Craciun!… Baga-ti, mai fata, mintile in cap !… 😉


Dezmăţ televizat cu Traian Băsescu şi Rodica Culcer la TVR

Asta-i titlul romanului de satira politica pe care ma voi stradui “sa-l pun pe picioare ” in perioada urmatoare si pe care-l vad incheindu-se, cel mai devreme,  odata cu cea din urma zi de presedintie a lui Traian Basescu ! Stiu, o carte de doi bani, vor spune unii… Tot ce se poate, voi raspunde eu… Rabdare domnilor si, la sfarsit, o sa vedem cat face !… 😉

In principiu, cei ce vor popula paginile cartii sunt deja stabiliti, insa e de asteptat ca pe parcursul urmatorilor ani sa mai apara la cadru cateva figuri imposibil de ignorat… Iar intr-un peisaj dominat perpetuu de “baseala” si stapanit  de o “boceala” perpetua, multe se vor mai intampla si-n urmatorii patru ani de aci inainte, si putine lucruri bune, veti vedea.

Pentru inceput, ne vom baza pe urmatorii… Tulburel Balamuc aka Moroi Chioru , Mita Balamuc, Jeana Balamuc, Puiutz Balamuc, Leanta Versace, Emilindic Bondoc, Dinel Pricopsitu, Basil Fiorosu, Ducu Potecuta, Cristache Reformistu, Miss Placintica, Pisi Manglitoru, Deiuta Frumuselu, Nasuc Limbafina, Gabone Mafiotu, Todorita Rose, Sebi Parai, Aiurel Adascalitei, Miky Somaj, Teo Sucitu, Jean Scribalau, Sile Pubela, Danut Senzationalu,  Marcelica Tupeu, Lae Talent, Fane Mezel, Femeila Camataru, Johnny Moscovitu, Flacarel Natafletu, Marinus Goagal, Victorila Pontanacu, Adita Atamarei, Medelin Lautaru, Mazinho Carnaval, Rozaliu Violet, Adi Miracol, Floricel Vorbamulta, Menestrel Organ, Calinus Citroeanu, Alinutza Smile,  Miaunel Mogulescu,  Sorel Vijelie, Dinica Rusinica, Sorinache Tristu, Cornelus Patriotu, Gigisor Iluminatu, Ospatarel Limbriceanu, Misu Calau, Gandurica Hamangia, Mirciulica Mosieru, Valerica Faial, Smardoila Salajan, Vorbulet Greuleanu si Preafericitu’, dar lista ramane, bineinteles, deschisa.

P.S. Oamenii sunt relativ usor de identificat, asta-i motivul pentru care n-am simtit nevoia unor precizari suplimentare… 😉


Isprăvile cârmaciului abţiguit

Saptamana trecuta, stapanul acestui blog a crezut de cuviinta ca ar fi o surpriza frumoasa pentru cititoarele sale, cu ocazia zilei de 1 martie, un interviu cu Mana, sotia lui Victor Ciutacu. Desi putin cam previzibila, ideea mea de a face un interviu cu el o saptamana mai tarziu, sper sa fie o surpriza frumoasa pentru cei interesati sau curiosi.

Mentionez faptul ca nu este un interviu conform rigorilor, ci mai degraba o dialog virtual, eu nefiind inca o jurnalista profesionista, iar Victor Ciutacu fiind el insusi, pe persoana fizica, nu ziaristul, nu moderatorul de televiziune. Astfel, rugam scuzati derapajele si tineti seama de faptul ca fiecare presta in paralel, la momentul respectiv, pentru mogularia furnizoare de venituri.


Simona: Lasam departe introducerile biografice, cred ca a mai ramas putina lume prin tarisoara care sa nu stie cine esti. Intotdeauna vorbesti foarte frumos despre sotia ta, referindu-te la ea ca fiind mult mai desteapta ca tine. Crezi ca poti sa iubesti pe cineva pe care nu-l stimezi ?

Victor:N-ai cum sa iubesti pe cineva pe care nici macar nu-l stimezi. Da, e mai desteapta, mai echilibrata si mult mai discreta decat mine.

Simona: In ce masura te-a influentat ea in ascensiunea si in schimbarile din cariera ta? Daca nu ea, atunci cine altcineva?

Victor:Intr-o covarsitoare masura. Daca ea n- ar fi stat in spatele meu, daca nu si-ar fi sacrificat deopotriva cariera, daca n-ar fi tinut ea casa si familia unita, probabil ca ori nu mai eram impreuna, ori nu eram eu azi vedeta lu’ peste.Nu cred ca- i voi putea multumi vreodata pentru asta.

Simona:Cum ajunge un om care a fost elevul faimosului antrenor Constantin Teasca sa faca o facultate de profil technic si sa ajunga ziarist?

Victor: 🙂 In ciuda parerii lu’ nea Titi Teasca, Dumnezeu sa-l aiba-n paza!, n-am avut onoarea sa lucram decat conjunctural impreuna, iar el n- a banuit niciodata ca tiganu’ are suficient creier cat sa intre la facultate.La Politehnica am ajuns dintr- o obisnuinta de familie, combinata cu o oarecare aplecare catre materiile care inglobeaza rigoare.Ziarist am ajuns, culmea, prin concurs. E meseria pe care mi-am dorit-o, dar pe care n-as fi putut s-o practic daca nu l-ar fi impuscat unii pe Ceausescu.

Simona:Ca tot ai adus vorba de cel mai fierbinte si frematator subiect din societatea romaneasca…ai participat in vreun fel la revolutie altfel decat ca spectator?

Victor:Am fost un soi de spectator- jucator. Am ajuns la Sinaia pe 22 decembrie. Am iesit si eu, ca toata lumea, in centrul oraselului, dar, dupa ce m- am lamurit ce golani au pus pasul in balconul primariei si ca n- avem cu cine ne cafti, am esuat prin carciumi.

Acolo, pentru rigoare, nu se mai servea alcool, ca daduse proaspata putere decret anti- bautura.

Simona: Nu crezi ca preamarirea acestui eveniment din istoria noastra recenta, cu tot respectul pentru victimele sale, devine un cliseu,prin prisma faptului ca este invocat si asumat, in majoritate,de ipocriti?

Victor: Ba da! Si ma deranjeaza ca-si asuma, la nivel moral, povestea asta si elucidarea asa-ziselor mistere niste baieti care, in decembrie ’89, ori nu erau in localitate (unii nici in tara), ori se ascundeau pe sub paturi.A fost un eveniment in istorie, hai sa respectam durerea familiilor indoliate si gata!

Simona:…Si care calca pe cadavrele eroilor, impropriu spus, facandu-si titluri de glorie de carton…

Victor:Total de acord cu tine.Apropo de revolutie, mi se pare o trivializare acordarea de venituri pe viata revolutionarilor , fie ei eroici au ba. Da, pensiile de urmas pentru familiile victimelor sunt ok, dar nu- mi amintesc din cartea de istorie ca, spre exemplu, razesii lu’ Stefan cel Mare si sfant sa fi avut prime de joc sau de obiectiv.

Simona:Intr- adevar,e o chestiune aberanta,dar specifica popurului roman,mereu avid de ¨tras de pe urma¨unui unchi,unei matusi,oricui care prin disparitia sa,ar putea sa lase ceva de haleala si la astia mici sa nu fie nevoiti sa se chinuie si sa munceasca.

Victor:Exact.

Simona: Nu crezi ca neclaritatile astea in ceea ce priveste anumite evenimente din istoria recenta,nu mai zic de cea veche, se datoreaza lipsei de educatie crasa a poporului nostru? Nu vreau sa jignesc, dar pt. Dumnezeu, traim intr- un colt de lume unde subiect pe ordinea de zi e Bianca lui Bote si chilotii ei ei de firma.

Victor:Nu jignesti deloc, suntem un popor aproximativ si mediocru. Am avut cateva varfuri in istorie si punct. Cum e poporu’ asa- i si liga lu’ nea Mitica si tot asa e si parlamentul.

Simona: Nu ar trebui oamenii sa fie mai logici, mai interesati, decat sa ia de bun ce zicea nenea de la tv,pt ca e destept,caci altfel nu ajungea la tv?

Victor:Ar fi ideal, dar noi traim in viata reala, deci cererea dumneavoastra a primit aviz negativ.

Simona :Azi e 8 martie,stiu ca nu esti adeptul cliseelor,totusi, exista vreunu caruia i te-ai adaptat?

Victor: Flori pentru cucoane. Si, in avans, am fost la birt cu niste familii de amici,chiar in localul unde s- a aratat Zeus in geam catre muritori cu o saptamana inainte.

Simona:Mai sa fie, se pare ca aveti o afinitate pentru anumite locuri…

Victor:Nu, amandoi il cunoastem pe patron.

Simona: Iti dai seama ce ar spune adeptii teoriei conspiratiei?

Victor:Dar nu de-aia am ajuns acolo. Au facut amicii rezervare si ne-au anuntat. Se mananca bine.

Simona: Ciutacu ori e blat cu Basescu,ori e intr- atat de obsedat de el! (aici o sa spun ca Ciutacu s-a prapadit de ras,efectiv).

Ciutacu:Iar eu o sa adaug ca, ingrijorator pentru Basescu, nici macar nu ma mai enerveaza personajul. S- a banalizat, ma plictiseste.

Simona:Iti dai seama ca asta va fi cu adevarat sfasietor, ai fost,probabil, un ghimpe in coaste pt. el & co., datorita consecventei tale in a prezenta publicului derapajele regimului sau.Tu esti un om dispus sa calce pe cadavre pt. a obtine ceva?

Victor:Nu. Pur si simplu, nu-s construit asa. Daca as fi avut in gena chestia asta, as fi parvenit lesnicios. Se pare ca- s condamnat genetic sa muncesc ca un caine pentru fiecare centimetru pe care-l urc in viata.Daca as fi fost dispus, publicam in campanie (si dadeam la tv) marturia aluia care povestea nu’s ce presupus viol al lui Basescu din tinerete. E doar un exemplu…

Simona:E asta cu munca un lucru anormal? Poate intr-o societate in care parvenistismul e modelul de baza in escaladarea treptelor sociale si a nivelului financiar…

Victor: Anormale mi se par lipsa de caracter si educatia la distanta.

Simona:De unde aviditatea asta pt. bani si simtul exacerbat al proprietatii pe care il dezvolta romanii? De ce e obligatoriu ca tinerii sa treaca prin furcile caudine si sa isi sacrifice cei mai frumosi ani pt a plati niste pereti ai caror stapani vor fi la pensie?Doar pt ca ne rade lumea?

Victor:Mi- e greu sa- ti raspund la asta. Cred, cu mintea mea de om simplu, ca-i un soi de blestem al omenirii. Si eu ma lovesc de chestia asta si ma enerveaza teribil.

Simona:La fel de rusinos e sa stai cu chirie,sau sa muncesti de tinar,daca esti in facultate,se pare… Parintii prefera sa- si manance de sub unghii pt ca odorul sa stea linistit in Bucuresti,sa mearga in cluburi si sa-si ia haine de fite. Ce parere ai tu?

Victor:O tampenie sinistra. E bine sa ai proprietatea ta, ca sa ai o minima siguranta la batranete si ce lasa copilului, dar nici sa faci o obsesie din asta.

Simona:Care a fost primul tau job?Ai activat exclusiv in domeniul presei?

Victor:Reporter de sport, in urma unui concurs public. A fost misto. Am mai trecut 3 luni printr-o firma de evenimente (profund traumatizant) si vreo 3 ani si ceva (in doua ture) prin doua ministere (unde m-am maturizat enorm si m-am imunizat).

Simona:Vestita perioada pt. care esti acuzat ca ai fost omul lui Musestescu?

Victor:Da. plus doua luni in care am fost omu’ lu’ Seres.

Simona:Adevarat,uitasem!Ai fost vreodata inregimentat politic,macar asa,de amuzament?

Victor:Nu. nici macar 5 minute. Am fost singurul ne-pesedist dintr-o conducere de minister pesedista. Asta a si fost conditia sa ma duc acolo. Culmea e ca n-aveam alternativa, da’ Musetescu a fost suficient de intelept sa nu se agate ca orbu’ de ciomag de o chestie care nu-i aducea nici un avantaj personal sau politic.

Simona:Stiu ca e un om pe care il respecti mult si pentru a carui disparitie ai fost extrem de mahnit.Mai sunt si alti oameni care au exercitat o influenta in viata ta profesionala?Ce crezi,coefiecientul de inteligenta are de- a face cu ¨marimea¨ caracterului sau sunt 2 notiuni disjuncte?

Victor:Putinii stiu ca, din trei ani cat am lucrat impreuna, doi ani n- am vorbit intre noi. Cred ca-s disjuncte. Stiu oameni extrem de inteligenti care n-au pic de caracter. Basescu-i un exemplu la indemana. Na, ca ne- ntoarcem la tiran ca tiranu’ la poporul suveran.

Simona:Sau ca mustele la….miere. Suntem atrasi de estetica uratului,poate.

Victor:Ne bantuie nasolu’.

Simona:Tu chiar crezi ca isi va pune in aplicare fantezia de a ii netezi lu´Udrea drumul spre Cotroceni si a vrut acest mandat doar pt. a-i incalzi scaunelul?

Victor:Numa’ de Traian nu parleam de ziua fomeii. Da, cred ca Udrea e urmasul pe care si-l doreste si, din cate informatii am + nasul de copoi batran, mi se pare ca se lucreaza foarte aplicat pentru constructia unei cariere politice de succes a duduii.

Simona: Imi aduc aminte de o fotografie cu Iulia Timosenko in lacrimi…Un prieten de-al meu a exclamat atunci:¨si blondele plang cateodata¨, iar eu ma intrebam, ca si Badea, a ¨noastra¨ cand, vreodata?

Victor:A bocit la alegerile parlamentare, da’ si-a revenit repede.

Simona:Ne cam ajunge atata politica,sa trecem la lucruri mai umane,lumea clar vrea sa stie cu totul altceva despre tine decat ceea ce aud aproape zilnic.Esti un barbat cochet? Te ocupi tu de tinutele tale,in viata particulara, sau tot pe Mana pica…?

Victor:Intr- o oarecare (vaga) masura. Am dileala cumpararii toalelor, da’ tot in Mana- i nadejdea dimineata. Nu stiu daca folosesc regulat un sfert din hainele care mi- au inundat spatiul vital.

Simona:Participi in vreo oarecare masura la activitatile gospodaresti?

Victor:Inainte mai des, in ultimii ani mai rar. Mai un umar la curatenie, mai o aprovizionare. Cam la asta ma rezum.

Simona: Vladut, fiul tau, a intrat in angrenaj sau e mai rasfatat?

Victor:E rasfatat, copil singur la parinti. Are extrem de rar pusee, da’ nu- l tin mult.

Simona:Vezi puncte comune intre el si Victor la varsta lui, sau e cu e cu totul diferit?

Victor:Exista puncte comune, de la caposenie pana la inteligenta nativa si necultivata, da’ s- au schimbat multe de atunci.Eu parca eram mai rasponsabil ca el, sau mi se pare mie cu ochii parintelui.

Simona:Cum ar fi fost daca ai fi avut o fiica?

Victor:Eram convins ca Vlad va fi fata; si doctorita, de altfel. Ana Ilinca sau Anda miruna parca urma s-o cheme. Doar Mana era convinsa ca-i baiat. Eu chiar eram excitat de idee. Am cam ramas socat cand am primit pe pager ca s-a nascut Vlad – Matei. Mai lucram sigur la un baiat daca iesea fata. Asa, am lasat-o pe tanjeala amandoi

Simona:Ca tot ai mentionat pagerul…par asa indepartate vremurile in care asta era fitza maxima,mai tii minte? tu cum te descurci cu technologia informatica si de comunicare?

Victor:Bine, ma adaptez repede. Sunt destul de inertial, da’ ma impinge dracu’ ala mic si ma obisnuiesc.

Simona:Ai avut vreodata impulsul de a il sfatui sau chiar sa il impingi,cum ai spus tu,catre un anumit domeniu? E la varsta la care gusturile si planurile incep sa se cam contureze…

Victor:Nu, l- am lasat pana acum sa se orienteze singur. Astept sa mai treaca vremea.

Simona:Tu cat de legat ai fost de parintii tai? Esti fiu unic?

Victor:Foarte legat, pana la un punct. Dupa-aia m- am rupt cam brusc. Ei nu vor sa accepte nici acum. Mai am o sora, cu 11 ani mai mare.

Simona: Esti o persoana destul de volubila,atunci cand nu esti moderatorul sobru… Poti sa estimezi numarul prietenilor? Cati dintre ei sunt adevarati?

Victor:Extrem de putini. Ma-nconjor de multi amici, da’ mi- e greu (ca sa nu spun frica) sa estimez pe cati mai bot baza cu adevarat. Prefer sa nu fac exercitiul asta.

Simona:Ce ti-a venit sa intri in lumea retelelor virtuale de prietenie? Aveai deja blogul,prin intermediul caruia interactionai,e drept,relativ,cu publicul tau…

Victor:Mi- a trimis Vlad invitatie, intr- o seara, in vacanta. N- am avut ce face si am completat formularul. Facebook-ul m- a prins, mi se pare mai interactiv. Am si twitter, da’ nu ma incanta.

Simona:Esti destul ce constiincios in activitate pe acolo,iar faptul ca oamenii pot sa interactioneze oarecum direct si in timp real cu tine e destul de uimitor pt. unii.Tie iti aduce vreo satisfactie?

Victor:Imi place cand am feed- back. Si blogul l-as fi inchis daca nu ar fi comentat lumea.

Simona: Presupun ca si baile de multumie virtuale au partile lor neplacute…si sunt convinsa ca nu ai fost scutit de neplaceri si hartuieli…Au reusit lucrurile astea sa te faca
vreo clipa sa te gandesti la a renunta la blog si profil?

Victor:Am avut momente cand am lasat-o mai moale. Nu vreau sa renunt sub nici o forma. Blogul, cel putin, e ultimul refugiu. Pana la urma, daca ma lasa mogulu’ sportiv, bag publicitate pe blog si tot respir in libertate.

Simona: Asadar, ai in vedere si posibilitatea astea? N-ai fi dispus sa pleci la Vantu pe bani multi,cum esti suspectat de-o eternitate?

Victor:Daca n-am fost cand avea de cheltuit, de ce-as face-o acum, cand taie costuri ca inecatu’? Stiu ca never say never, da’ Sorin nu face parte dintre prioritatile mele actuale si cred ca nici eu din ale lui…

Simona:Poate ca ar fi dispus sa plateasca oricat pt un trofeu in panoplia cu deontologi.Te-ai gandit vreodata la pensie sau cel putin la momentul cand n-o sa mai poti sau n-o sa mai vrei sa activezi in domeniul asta?

Victor: Cred ca au cam trecut vremurile alea. Daca ar fi fost in stare sa plateasca oricat pentru trofeu si ar fi tinut musai sa ma aiba, ar fi facut-o. I- a placut sa aiba alte vedete, le are. Acu’ sa le si plateasca…Mi- e groaza. Nu stiu sa fac altceva si mi- e greu sa cred ca o sa gasesc bani pe strada pana atunci. Cred ca o sa mor scriind, ca mosii vorbitori n-au trecere pe sticla in .ro

Simona:Tu l- ai trecut insa,in on- line pe domnu´ nea Dan(n.r.: Dan Constantin,redactor-sef la Jurnalul National), i’ai facut propria rubrica pe blog…

Victor:Da,dar n-a mai produs nimic,rusine, domnu’ nea Dan!

Simona:Alaturi de el, ce alte nume din presa romaneasca mai rosesti cu respect si admiratie?

Victor:Nu sunt un tip excesiv de respectuos si n-am modele. Admir meseriasii de presa, da’ nu- mi fac chipuri cioplite.

Simona:Mi se pare foarte bine.

(Aici s-a ajuns un punct mort al discutiei, caci oameni suntem,nu mori stricate, fiecare cu un ochi la indatoririle de serviciu si altul la acest pseudo-interviu).

Simona:Zii si tu ceva ce ai vrea sa spui, daca ai…  Si ne facem ca te’am intrebat. Ce mancare iti place? Bei doar vin? De ce nu ai permis?

Victor:Sa fie cu carne,mancarea fara carne nu exista. Porcu-i rege, da’ urca fructele de mare in ultimii ani in meniu. Beau tarie (cu gheata si minerala, ca nasolu’), vin alb si bere.Permis nu am fiindca n- am vrut niciodata cu adevarat sa- mi iau, deci n-am facut scoala de soferi. Fara scoala nu se da carnet. Pana si Piedone s-a dus la Pitesti.

Simona:Esti pisalog ca si pasager in dreapta?

Victor:Eram, da’ m- am mai calmat.

Simona:Mana iti tolereaza criticile sau o timorezi?

Victor:Ma flituieste.

Simona:Cu bicicleta stii, macar? Mai practici vreun sport?

Victor:Da, am avut biciclete. Ce drac de sport sa mai practic? Asa, ca particular, stiu si fotbal, si baschet, si tenis, chiar si olecuta de schi, din multul pe care l-am uitat, inot…

Simona:Pai si lasi carnea,taria si vinul alb sa si faca de cap cu trupul tau, fara sa intervii?

Victor:In general, da.

Simona:Cu odihna cum stai? Ai vreodata ragaz de leneveala?

Victor: In week- end , de obicei, da- n ultimele am cam abuzat cu iesitul la birturi, iar Vladabia asteapta s-o taiem, sa fie el imparat pe ps3 cu sonorul la maxim.

Simona:Esti ceea ce ti-ai fi dorit sa fii? Pe toate planurile…

Victor:Doar intr- o anumita masura.Da, pe plan profesional e ok, cred ca- s mult mai sus decat mi- as fi inchipuit.Am o familie extraordinara, dar n- am timp sa ma bucur de ea. Merita?

Simona:Stii cum e…eclilibrul in viata e ca fuga pe gheata.Nicicand nu le vei avea pe toate,important e ca sunt acolo.

Simona:Tocmai ce mi-am amintit de un faimos conflict al tau, respectiv cel cu Zoso. Motivatiile antipatiei dintre el siMircea Badea sunt relativ cunoscute. Ale tale care sunt?

Victor:Un nefericit al sortii, planta agatatoare. Prost e cine-l baga-n seama, ca-l legitimeaza. Am gresit si eu la inceput. Daca-l ignori, se zvarcoleste-n chinuri, combinatia clasica de iepure schiop cu acceleratul de Ciulnita. Nasol e ca astfel de lighioane au dreptul sa faca copii. (pauza, sedinta la Tuca)

Victor:Continuati, va rog…

Simona:S-o dam in balarii cu mogulul? Cred ca lumea e satula de subiect.

Victor:Ce vrei tu, sunt o carte deschisa.

Simona:Stiu ca inaintea Manei a mai fost una, Cornelia, despre care ai zis ca v-ati fi batut toata ziua…Cat de cuceritor era Victor Ciutacu in vremurile lui bune?

Victor:N-a fost niciodata excesiv de cuceritor Ciutacul. A fost destul de statornic. O singura data-n viata a avut doua gagici in acelasi timp, da’ a sucombat bagabonteala dupa vreo doua saptamani. Da’ de unde pacatele mele stii de Cornelia? Cred ca n-am mai pomenit- o de ani de zile.

Simona:Chiar daca nu e interviu á la carte, nu imi permiteam sa vin asa, neinformata. Stii cum e, nu te pune cu mica deontoloaga in devenire.

Victor: Da, asa e.(rade)

… Si-a plecat. Avea de spus vorbe grele la televizor, de data asta.

La Tonomatu’ cu Vorbe Grele