Târâș, prin noroi, agonizând

In Romania se traieste greu si se moare usor.

Te straduiesti sa supravietuiesti si te rogi sa nu te omoare un jeg intr-un club sau un inconstient pe sosea.

Cand oameni nevinovati se duc dintre noi, din cauza iresponsabilitatii altora, ceva e defect, bolnav, putred, nefunctional, cum vreti sa-i spuneti.

Statul roman isi omoara cetatenii fara sa clipeasca; cum? Trimitandu-si doctorii sa munceasca afara si facand restructurari din randul politistilor.

Vorbim de politistii care sunt incapabili sa actioneze eficient pentru starpi clanuri mafiote si de medici care dau aviz unui om iesit de curand din coma, pentru a conduce un automobil pe drumurile publice. In cazul unora, vorbim de ani de zile despre coruptie; in cazul celorlalti, vorbim despre spaga. Aceste doua realitati, incurajate in timp, au ajuns ca in 2011, sa omoare oameni.

Incurajarea sau tolerarea anormalului intr-o societate, ajung, inevitabil, sa curme vieti, pentru simplul fapt ca e impotriva firii sa se intample atatea lucruri negative, fara ca acestea sa nu se oglindeasca in traiul de zi cu zi al oamenilor.

Moartea vine acolo unde i se creeaza premisele, iar in Romania, nu numai ca e asteptata cu paine si sare, i se intinde covorul rosu si i se intoneaza imnul…

A devenit un subiect atat de prezent in vietile noastre, incat aproape ca nu mai stim cum sa reactionam; sau reactionam pe dos, stupid, emotional, anapoda. Moartea e peste tot, pare sa se simta in elementul ei pe-aici, iar cine crede ca e vorba de ghinion, de intamplare, de mana destinului sau alte prostii, e un tampit. Nimeni, in afara de noi, nu este responsabil de ceea ce facem; chiar si ceea ce ni se intampla, este in proportie de 50% , responsabilitatea noastra.

Moartea ( sau mortii – vezi emisiunile despre Ceausescu) a ajuns chiar la performanta hada de a face rating la televizor, verificat, pe cifre; mi se pare odios. Televiziunile isi adapteaza sau isi schimba din mers programul obisnuit, pentru a face loc mortii. E incredibil! In general, pe sticla, sunt putine emisiuni care merita urmarite. Si ce credeti? Daca cineva moare sau este omorat, acea emisiune care merita urmarita, isi schimba subiectul, pentru ca nu poate sa ignore moartea; pentru ca, ce ironie…, daca ignora moartea, moare ea insasi, ca nu mai face audienta. Dumnezeule, ce tara stricata, ce oameni stricati, ce vremuri stricate.

Se moare pe la noi cum se respira pe la altii; se moare pe mana noastra, pe prostia unora dintre noi, pe nemernicia altora. Si se moare pentru ca noi, ca societate, in ultimii 20 de ani, nu am construit, pentru a trai, pentru viata; am darmat, pentru a ne tari, pentru a suferi, pentru a agoniza, pentru moarte.

Ceea ce avem azi, toate aceste vieti sfarsite, din diverse cauze…, de la copilul care a murit de dorul mamei, la oamenii care s-au stins pe un drum de munte, de la copilul mort la nastere intr-un spital de provincie, la sportivul omorat intr-un club dintr-un oras oarecare, toate sunt pentru ca Romania e condusa prost si e condusa cu pedala acceleratiei in podea, pe serpentine; e doar o chestiune de timp pana cand masina se va prabusi intr-un hau.

Chemam moartea “in the land of choice”, pentru ca actiunile noastre sunt impotriva vietii; iar ea vine, pentru ca incepe sa se simta bine aici. La noi, lumea se uita la morti, la tv si comenteaza “ce frumos era mortul” pe Facebook…

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!