Dragos Sorin Nicula

Câștigat independentă! Așa, și la ce ne-a folosit ?!…

“Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare!”.

De la fraza asta rostita de Kogalniceanu au trecut niste ani, multi ani…, sute! Cat timp a fost insa , cu adevarat, Romania independenta ? Cat timp a aratat si s-a manifestat, atat pe plan intern, cat mai ales extern, ca o natiune neatarnata ?  Cat a incercat si a stiut sa se impuna, si cat a fost lasat sa se arate ? Prin ce s-a evidentiat statul roman independent, cum a reusit el de-al lungul anilor sa-si exercite rolul pe care il are orice stat in raport cu cetatenii sai, cu interesele sale? Statalitatea Romaniei, lucru la care nu incetam sa ne raportam, fiecare in felul sau, de cate ori avem prilejul – si nu cred ca-i rau sa o facem -, poate fi oricand un reper – nu doar istoric -, de la care se poate porni pe drumul catre “trezirea” mult invocata in scena publica, catre ridicarea capului din pamant si asumarea unor actiuni clare, inteligente, fara de care aceasta tara risca sa-si piarda si bruma de identitate si de respect, de care se mai bucura inca.

Suntem independeti, foarte bine; si acum ca suntem, ce facem in continuare? Pai, “nu stiu, cred ca nu stiu…” Stam si ne contemplam independenta, asteptand ca ea, prin simpla-i prezenta, sa ne aduca bunastarea ? Nu! Facem dracu ceva, ca independenta asta nu e pestisorul de aur. Drept dovada, la vremea respectiva, s-a si actionat pe anumite directii, destul de coerent, nu doar s-a dat din gura si s-a cazut in admiratia actului pe care scria ca Romania e independenta.

De ce vorbesc despre asta? Pai, pentru ca peste ani, independenta de Romanie a mai facut un pas, unul care ar fi putut sa fie cel putin la fel de important ca acela cu independenta, si anume, a intrat in Uniunea Europeana. Numai ca , ghiciti ce, de data asta, Romania s-a gandit ea, in mintea ei, ca odata facut acest pas, o va duce ca-n sanu’ lu’ Adam. Gresit, fratilor, Adam asta nu poate chiar cu toate deodata…, n-ati vrea sa va urniti si voi un pic, pe cont propriu?… Ca tot e Ziua Europei, hai sa spunem ca noi nu aveam ce cauta in Europa la data la care am intrat in UE, eram total nepregatiti! Nu, nu-s eurosceptic, va spun un adevar pe care clasa politica , din prostie, dar mai ales din interes, nu a vrut sa il spuna la vremea respectiva, dar pe care ni-l spuneau profesorii prin facultate. Ne-am dus in Europa caine surd la vanatoare, fratilor, si de-asta avem azi curul plin de alice si calcam un pic schip de-un picior… Si, ca si cand asta nu ar fi fost de ajuns, nici n-am facut nimic sa ne ridicam la nivelul standardelor de acolo, am continuat sa lancezim, cum altfel, daca nu cu talent.

Cea de-a treia aniversare de azi e legata de victoria Natiunilor Unite din WW2, eveniment care a prins Romania ducand batalii care nu mai erau ale ei, in tabara invingatoare, dupa ce in prealabil “tinuse cu ursu…” Intamplarea a facut ca de data asta sa fim de partea gresita a servetelului pe care s-a trasat istoria urmatorilor 40 – 50 de ani, dar nu asta e discutia, conditia Romaniei nu era deloc de invidiat la vremea respectiva. Romania A pierdut dezastruos castigand, pentru ca a urmat o perioada neagra, in care tot ce acumulase tara asta pana atunci, s-a distrus, punandu-se in loc pseudo-elite, gandiri strambe, constructii nefericite si un mod de viata artificial,  care aveau sa ne traga, ca popor, intr-o gaura din care inca ne mai zbatem sa scoatem capul.

Cea mai mare prostie a generatiilor de astazi, a celor care nu au avut curiozitatea sa se informeze despre Romania aia de dinainte de ’45, este sa compare perioada grea de dupa ’89, cu perioada comunista si sa spuna, dom’le, “era mai bine pe vremea comunistilor, n-ar strica inca o dictatura”, ca democratia asta mai mult rau ne-a facut. Gresit, ignorantilor! Nu raportati acesti 21 de ani haotici,  la cei de comunism; comparati-i cu cei din perioada anterioara, cand Romania a aratat altfel si a demonstrat Europei si siesi, ca poate sa fie altfel, ca stie sa se puna in valoare si ca poate sa fie competitiva, chiar apreciata. Acolo trebuie sa va uitati daca tot vreti sa faceti comparatii si sa vedeti cateva modele; modele adevarate, nu fabricate.

Am avut de-a lungul istoriei momente favorabile, nu multe dar am avut; daca am esuat ca natie, si pana acum, se poate spune ca asta am cam facut, e pentru ca nu am stiut sa profitam de ceea ce ni s-a ivit in cale, cand si cand, la zilele mari ale vremurilor. Generatiile de azi trebuie sa stie trecutul corect si sa invete sa fructifice oportunitatile care apar, altfel marile momente ale istoriei vor trece ca si pana acum pe langa noi, fara sa ne intrebe daca am fost atenti sau eram ocupati cu altele.

Ori valorificam acele clipe cand ne surade destinul, ori vom ajunge peste cativa ani, sa ne uitam peste umar si sa ne minunam ca se casca un hau la fel de mare ca cel de acum. Cate sanse ne mai putem permite oare sa ratam, mai ales cand ele vin rar si pleaca repede?

Independenta castigata dar nevalorificata e o independenta agonizanta. N-ar fi bine sa incepem sa nu ne mai irosim? Pentru inceput, sa facem asta la nivel individual, zic c-ar fi un inceput bun. 😉


Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.