By Martie gri
Fulgii de zăpadă …cei dintâi ai acestui martie neîndurător, cad nepăsători pe stradă. Am privirea tulbure de furie şi durere.
Precum un bob stricat de cafea, sufletul meu strâmb se sfărâmă sub paşii grei ce înaintează prin zăpadă.
În zarva pieţei oameni îmbrăcaţi în haine ponosite se perindă gălăgioşi. Nu-i rază de lumină caldă să străbată plafonul de nori.
Aştept seara şi întunericul ca pe-o binecuvântare.
Primele două zile ale primăverii s-au împletit într-un singur fir, sec şi bolnav, lipsit de speranţă, roşu şi tragic sângerând chemare.
Din lumea mea de cârpe colorate…s-au prins în dans roşu şi alb zile blestemate.
Theo Neagu
P.S. Habar nu am cine esti, dar in randurile astea apasatoare, e o frumusete rara. Bravo tie! Felicitari!
UPDATE: Got you! 🙂
Comments
Powered by Facebook Comments
multumesc
Cu mare drag!