Floricel Vorbamulta si Mickey Pontanacu, liderii partidelor de opozitie din Parlament, dau semne tot mai clare ca se iubesc la infinit, precum Steaua si Rapid odinioara !… 😉 Sau nu ?!…


Semn ca se iubesc atat de tare, isi mai dau la temelie unul altuia, din cand in cand, asa…, de control, din dragoste ! Unii zic ca nu-i nimic rau in aceste schimburi de amabilitati, altii dimpotriva. Multi sunt tentati sa-i acuze ca, prin comportamentul lor, cei doi dezbina opozitia, tocmai acum cand era mai mare nevoie de colaborare intre cele doua partide, pe fondul caderii in sondaje a nefericitului partid de guvernamant.


Personal, harjoana celor doi nici nu ma surprinde, nici nu ma ultragiaza in asa hal incat sa ma determine sa-i condamn pe cei doi pentru lipsa de sincronizare in actiunile politice ale partidelor lor. Reprosurile fatise pe care si le arunca cei doi lider, sunt absolut intemeiate si se justifica pe deplin, daca incercam sa ne punem pe rand in pantofii fiecaruia dintre ei. E normal ca atat Ponta cat si Antonescu sa-si urmareasca propriile interese, ale lor personale si ale partidelor pe care le conduc; Antonescu si-a asumat un proiect in propriul partid, un proiect de totul sau nimic, iar asta il obliga atat in fata colegilor, cat mai ales in fata electoratului, sa se ia de guler atat cu Basescu, cat si cu Ponta; e nevoit sa il atace pe Ponta, pentru ca Ponta va fi omul contra caruia va trebui sa lupte la prezidentiale.

In plus, PNL trebuie sa fie capabil sa creasca pe fondul deteriorarii PDL in sondaje, iar asta este foarte dificil in actualul context social; Antonescu stie ca Ponta si PSD pot deveni, fara voia si fara prea mari eforturi, beneficiarii directi ai colapsului portocaliu; si pentru ca stie aceste lucruri, nu-si poate permite sa-si dea mana, sa se bata pe spate si sa se pupe prieteneste cu Victor Ponta. La randul sau, Ponta e si el constient de lucrul asta – si desi nu are inca anvergura sau sarmul lui Antonescu -, stie ca are in spate un partid mare, pe care daca va fi sufucient de destept incat sa si-l castige, acesta ii va da un avantaj important in disputa sa cu liderul liberal.

Cand il acuza pe Antonescu de faptul ca nu face o opozitie apriga la actualul guvern Ponta incearca o diversiune, pentru a se pune la adapost atat pe el, cat si partidul, de atacurile lui Antonescu; pentru ca Antonescu, iar asta o stie atat el, cat si Ponta, are de dus doua razboaie, trebuie sa sa pozitioneze atat impotriva PDL, pentru a fi credibil, cat si impotriva PSD, care ii este si ii va fi in continuare, adversarul traditional, cel pare care trebuie sa il bata. De la o vreme insa, Antonescu a inteles ca lupta pe ambele fronturi ar putea sa fie istovitoare; si considerand ca este suficient de clara conturata pozitia sa anti-Basescu si PDL, – lucru cu care tind sa fiu de acord in clipa asta -, este tentat tot mai des, sa isi canalizeze energiile catre cel care, cel mai sigur, va fi viitorul sau rival si, implicit, omul de combatut. Iar lucrul asta nu-i convine lui Ponta, sa fie in vizorul criticilor lui Antonescu, de aceea incearca sa ii distraga atentia si sa-l canalizeze catre o lupta mai acerba cu PDL ( sa observam ca, in timpul asta, partidul stimabilului Ponta nu prea se omoara nici el cu firea, sarind la beregata portocaliilor…).

Nu sunt putini cei care vor spune ca cei doi fac, indirect jocurile lui Basescu si ale democrat-liberalilor; se poate ca, intr-o oarecare masura sa se intample indirect si asta, dar nici Ponta si nici Antonescu, nu sunt altceva decat doi oameni care fac politica in Romania; ei nu gresesc electoral flagrant in momentul in care nu-si dau mana sa tranteasca guvernul – oricum, ar fi in zadar, presedinte e tot Traian Basescu – , ei gresesc pentru ca nu stiu sa faca, fiecare in parte, cu mijloacele lui, o opozitie necrutatoare la Traian Basescu si la guvernul pe care il patroneaza din umbra; vocile lor nu se aud in spatiul public asa cum ar trebui sa se auda, iar asta ii poate trage in jos pe amandoi, le ia din prestanta. Partidele lor sunt si ele absente din peisaj, iar cand sunt prezente, discursurile lor sunt lipsite de substanta.

Ponta si Antonescu nu sunt prieteni, nici nu trebuie sa fie; e clar pentru toata lumea ca se vor bate, fiecare cu armele lui, cu strategiile lui, unul mai ofensiv, Antonescu, altul reactiv, Ponta. Pana la momentul bataliei, cei doi e normal sa se sicaneze si niciunul nu are dreptul sa-i reproseze ceva celuilalt, pentru ca stiu bine, fiecare dintre ei, care le este statutul si cum trebuie sa priveasca unul catre altul, in perspectiva anilor electorali.

Ceea ce trebuie ei sa faca, fara sa conteze unul pe sprijinul celuilalt, este meseria lor de politicieni aflati in opozitie; opozitie la un guvern mizerabil, care trebuie aratat constant si apasat oamenilor, in lumina faptelor si actiunilor lui uluitor de aberante si ineficiente, gresite, fara nicio logica a politicilor economice, etc.; opozitie nu la Emil Boc, ci la Traian Basescu si la fiecare dintre ministri cabinetului, punctual! opozitie bazata nu exclusiv pe critica si gargara ieftina, ci si pe mediatizarea alternativei oferite atat de liberali, cat si de social democrati, la fiecare dintre probleme puse in discutie. Pana acum, nu l-am vazut nici pe Antonescu , nici pe Ponta preocupati de asemenea maruntisuri!

Eu le inteleg perfect ambitiile, le-am preconizat aceste dispute din clipa in care Ponta a ajund presedinte la PSD iar Crin a fost  reconfirmat de catre partid; nu-i condamn ca se lupta intre ei, sa o faca, chiar e indicat,  dar sa nu devina atat de preocupati de mica lor joaca si sa uite ce ar trebui sa faca in paralel, din postura in care se afla fiecare. Sa arate amandoi  -nu impreuna, ci separat-, ce pot, ce vor si mai ales cum, prin ce parghii intentioneaza sa concretizeze ceea ce au in cap si “in mape”; apoi sa arate cu degetul unul catre cealalt si, bineinteles, catre restul adversarilor.  E singurul mod in care pot spera la o mare izbanda personala. Daca nu stiu dozele in care trebuie sa faca lucrurile pe care le-am spus mai inainte, daca inteleg gresit care este ordinea prioritatilor, vor sfarsi prin a se trage in jos unul pe altul, spre jubilatia interioara a unora ca Traian Basescu sau Elena Udrea.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

10 thoughts on “Antonescu şi Ponta, frumoşii nebuni ai marilor ambiţii personale”

  1. Nu cred ca Basescu sau PD-L-ul vor mai putea profita de pe urma luptelor dintre cei doi. Oricum, ar trebui sa se pozitioneze clar ambii si sa arunce pe piata un proiect stabil din care sa se inteleaga clar , dupa cum ai zis si tu, ce, cum, cand vor face!

  2. Am invatat anul trecut ca niciodata sa nu spui…, niciodata, din pacate.

  3. Daca n-am fi atat de imprevizibili in unele privinte…, si daca n-am experimenta hotia atat de des! 😉

  4. E de fatada…stai linistit!
    Asa, ca sa nu se plictiseasca si sa aibe “poporul” la ce se uita…
    Je-nant!

  5. Ce e de fatada ?… Raca ? Indiferent ce fel de relatie au cei doi, ce fac acum, nu-i ajuta pe niciunul prea mult, asta ziceam.

  6. Daaa, marile sperante ponta si mirei matieo!
    Sa ma cac in amindoi, la fel ca in basescu si in intreaga “clasa politica” rromana!

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.