[D][S][N]: Cine e Claudiu Lucaci, omul ? Ce ai spune tu despre tine in fata unei aule studentesti, sa zicem, la prima intalnire? Cum te-ai prezenta?

claudiu lucaci: Exersez de trei ani raspunsul la intrebarea asta; sunt profesor asociat la SNSPA, la facultatea de comunicare, dar sensul intrebarii ar fi dupa mine cum ma prezint intr-o alta lume care ma cunoaste mai putin sau deloc; le-as spune, in ultimul rand, ca sunt jurnalist; a fost o vreme cand eram mandru si de munca mea, si de locul meu de munca; cu timpul s-au estompat astfel de impresii.

 

[D][S][N]: Bine, dar altceva, un lucru cu care sa ii surprinzi, nu stiu… De exemplu, “Sunt Claudiu Lucaci si la 12 ani am cazut de pe bicicleta”, sa zicem; ceva care tine de viata ta particulara, ce ai spune ?

claudiu lucaci: Cu studentii, de la prima intalnire, nu fac asa ceva, as fi considerat neserios; dar cu tine sau cu alti oameni care inteleg lumea in care traiesc, da. Am cazut des de pe bicicleta, si in tinerete, si acum, numai ca astazi se numeste caruselul vietii. Uite, cand incepi sa-i cunosti pe studenti, ajungi sa vorbesti multe cu ei; sunt, de exemplu, fan SF si am ajuns sa ne comentam parerile despre un serial, Caprica; faceam asta la cursuri, ca amuzament.

 

[D][S][N]: Care este atractia literaturii SF? Marturisesc ca nu i-am gasit niciodata farmecul.

claudiu lucaci: Ahhhhh, foarte grav; iubesc literatura SF; astazi lumea este foarte apropiata de fictiunea imaginata de autorii SF in urma cu doua decenii. Multe tehnologii, relatii sociale, mediul virtual, manipularea au corespondent in ceea ce au gandit si scris autorii de SF. Crede-ma, lumea aceasta nu ne mai apartine demult, altii au gandit-o inaintea noastra si au planificat-o in detaliu.

 

[D][S][N]: Nu neg nicio clipa valoarea literara a acestor scrieri, as fi nebun, dar ma uimeste cand vad oamenii ca tine, ca CTP, care, desi foarte bine ancorati in  realismul de azi, gusta din plin acest gen… ma intreb ce-i fascineaza? Te gandesti sa scrii la un moment dat SF sau ramai doar un cititor pasionat?

claudiu lucaci: Pot sa-ti spun ca exista o predispozitie la anumiti oameni; ai avut o legatura puternica in copilarie cu genul, apoi ti-au placut stiintele exacte dar ai descoperit in tine nevoia de dreptate sau de justitiar. Eu nu ma pot regasi in realitate doar cu instrumentele oferite de altii, am nevoie sa conexez lumea reala cu una imaginara sau probabila. Altfel spus, in timp ce majoritatea gandeste unidimensional, eu prefer sa rationez bidimensional. Am scris un episod pilot dintr-o nuvela; se numeste “Epidermia” si apare in carte; daca gasesc pofta sa continui, voi scrie si SF.

 

[D][S][N]: Am citit postarea de pe blog, ideea are potential, as fi curios sa vad cum se desfasoara un asemenea scenario; te-ai gandit vreo clipa ca pasaje din el se vor regasi in viata reala la un moment dat, in viitor ? E capabila omenirea de lucruri care astazi par fanteziste, de transformari socante?

claudiu lucaci: Da, ceea ce am scris acolo cred ca este posibil in viitorul omenirii. Vezi tu, multi oameni nu accepta idealisti ca noi, numiti mai dragut vizionari; fiindca nu pot intelege ca imaginatia a condus omenirea spre progres. Nimeni nu descopera sau sustine o idee utopica daca n-are sentimentul ca trebuie sa iasa din multime si sa vada problema din exterior. Asa ca, eu scriu cu gandul ca ideile pot capata viata; iar acolo unde este fictiune pura, imbrac povestea in detalii reale. Am remarcat cum unii nu pricep indarjirea mea in sustinerea unor comportamente sau idei care nu apartin mainstream-ului. Poate si pentru ca gandul meu zboara ceva mai repede decat al lor si de aici conflictul; ei vad, abia cand eu am ajuns acolo, care este directia; asa ca, am capatat curaj si acum inovez.

 

[D][S][N]: Jurnalism, comunicare si PR, comunicare politica si administrare; acum si scriitor. Unde te vezi peste o perioada de timp de 10 ani, unde nu te vezi peste 5 ani, din punct de vedere profesional?

claudiu lucaci: Viata mea este intr-un punct zero; din motive independente de vointa mea intreg universul comod in care m-am plasat s-a schimbat. Sunt in pozitia unui nou nascut evoluat; am inteles cum functioneaza societatea. Pricep ca orice ai face esti dependent de puterea si rautatea altora, asa ca acum planul meu de cariera depinde de o singura optiune: sa aleg din variantele la indemana pe cea favorabila. Jurnalismul, asa cum l-am practicat eu candva, nu mai este o pasiune; a devenit un context in care trebuie sa te descurci. Mi-as dori sa scriu si sa public carti, dar partea asta nu-ti aduce si siguranta financiara; ma vad mai curand in medii pe care le stapnaesc destul de bine: consultanta in comunicare sau diplomatie.

 

[D][S][N]: Televiziune, purtator de cuvant al guvernului, consul la Los Angeles, director de  comunicare in MTS,  din nou televiziune; cum e pentru tine aceasta bucla in viata ta, care se facu oarecum cerc? Unde te-ai simtit in apele tale si unde nu?

claudiu lucaci: Pentru cine n-a experimentat astfel de transformari este imposibil de inteles; unele au venit din senin si fiindca m-am  simtit in stare sa dau curs, am acceptat. Altele au venit natural, prin implicarea mea; oamenii din Romania nu inteleg ca exista pe langa foarte multi profitori sau carieristi, semeni de-ai lor care nu urmaresc un profit material. Eu am intrat in astfel de experiente cu gandul ca voi deveni un profesionist; am descoperit insa ca nimeni nu te pastreaza in acel loc pentru ca esti capabil, ci pentru ca esti util. Asa am inteles ca trebuie sa ma intorc acolo unde marja de incertitudine este mai mica. In Romania, profesionistii sunt doar aceia care livreaza utilitate amatorilor.Oricum, ma scarbeste ipocrizia celor care tanjeau dupa astfel de pozitii, au ajuns acolo, iar acum ne dau lectii savante despre practicarea jurnalismului independent.

 

[D][S][N]: Jurnalismul profesinist in . ro este intr-o degradare continua, in pas cu societatea, sau e doar o impresie gresita din exterior ? O alta perceptie de-a mea este aceea ca jurnalismul a pierdut niste razboaie facil, cu clasa politica, si ca acum trage ponoasele, e corect ? Care-i primul incovenient pe care tu il percepi ca jurnalist si care te impiedica sau iti ingreuneaza exprimarea pe care tu o vrei si o stii ca fiind cea corecta din punctul tau de vedere?

claudiu lucaci: Nu suntem diferiti de conceptul jurnalismului occidental; mimam cu gratie deprinderile lor, dar avem o boala structurala: nu stim sa fim naturali cand ne prefacem. Se vede din toate colturile ca n-avem pasiune, ci interes; iar consumatorii de media remarca cu usurinta falsitatea. Presa romaneasca se complace in schemele de gandire facile ale populatiei needucate. Astazi avem ca vedete asistentele tv si cititorii de prompter; cu ei nu te poti lupta prin metode cinstite. Competitia in media este o intrecere socialista: cine are cel mai frumos par sau cea mai atractiva silueta. Exista insa si jurnalisti valorosi, dar vocea lor se pierde in multimea de impostori. Inconvenientul major este ca proprietarii de media cauta doar profitul si mai putin prestigiul afacerii lor.

 

[D][S][N]: Daca ti-ai privi viata profesionala ca pe un montagne russe, ai putea descrie foarte pe scurt cum te simti pe fiecare centimetru al traseului, jos, si in varf?

claudiu lucaci: Unii au prins o data in viata un urcus in cariera. Eu am avut un traseu la care se uita multi de jos in sus si ma invidiaza. Ei nu stiu ca un astfel de drum este obositor cand il faci in intuneric. Gandeste-te ca vezi tot traseul, pana la sfarsit si apoi pornesti la drum. Este distractiv si chiar incitant sa-l parcurgi. Dar in cazul meu multe provocari au venit pe neasteptate; avantajul meu fata de altii aflati in aceeasi situatie cu mine este ca m-am prins repede care sunt ciclurile; acum stiu cum trebuie sa te asezi ca sa nu suferi prea tare.

 

[D][S][N]: In plan personal, ce ti-ai dori sa reusesti anul acesta, dar esti sceptic in privinta reusitei? Publicarea primei tale carti – Programarea binelui- , este un ca un punct de plecare si de sprijin in acelasi timp, pt. restul lucruruilor pe  care ti le-ai propus? Ce reprezinta acest debut literar oarecum tarziu pentru tine, care ai fi putut face asta cu mult inainte?

claudiu lucaci: Am scris ca ziarist 18 ani fara sa-mi treaca prin cap ca as putea deveni autor de carte. Din intamplare, am descoperit ca ideile mele pot fi impartasite altora, mai usor, pe blog. Apoi, cineva mi-a zis de ce nu public o carte. Totul vine de la sine, dar trebuie sa ai mintea libera si sa crezi in validitatea scopului. As putea scrie in continuu; ascult muzica si fac scenarii de film; ma uit la televizor si imi concep deja un articol pe blog pornind de la o replica auzita. Asadar, daca nu voi fi ocupat cu un proiect de cariera, ma indrept spre o viata de scriitor. Debutul literar este un test de incredere; daca voi vedea ca oamenii citesc cartea, este suficient sa sper.

 

[D][S][N]: Care au fost primele reactii ale apropiatilor cand le-ai spus ca urmeza sa publici ?

claudiu lucaci: Am o deformatie profesionala: nu dau prea multe explicatii despre proiectele mele. In general, evit sa-i implic pe apropiati in incercarile mele dificile. Mi-e teama sa le dau sperante, sa-i amagesc. Asa ca, doar un cerc foarte mic de cunoscuti care au avut curajul sa creada in acest proiect stiu amanuntele planului. Prefer sa obtin o victorie cu care sa ma laud decat un esec greu de justificat. Dar asa cum am observat in tara asta, e bine sa-ti faci reclama in avans chiar daca asta este tot ce ramane.

 

[D][S][N]: Te entuziasmeaza noua postura, ce asteptari ai de la tine ca scriitor ? Cat de importante sunt incurajarile prietenilor in cazul de fata; cine sunt ei si cat de mare a fost rolul lor in aparitia acestei lucrari?

claudiu lucaci: Fara sa vreau, urmez regulile marketingului universal; ma reinventez si ma nisez; pentru asta le sunt dator celor care mi-au oferit sansa sa gasesc oportunitatile. Sunt fericit ca public o carte. Oameni ca Oana Mujea, Bogdan Hrib sau altii despre care prefer sa pastrez discretia pentru a nu le face rau asocierea cu numele meu, au crezut in mine. Sunt convins ca vor avea si confirmarea. Oricine s-ar simti flatat sa fie apreciat pentru succesul sau. E in natura umana sa cautam recunoasterea din partea altora. Sunt incantat doar de aprecierile sincere ale cunoscutilor. Am un radar foarte fin care-mi indica cine ma apreciaza si cine simuleaza.

 

[D][S][N]: Te regasesti in vechea poveste a majoritatii scriitorilor despre care se spune ca sunt firi boeme, ciudate, singuratice? Tu unde te-ai incadra?

claudiu lucaci: Hahahaha, asta este cea mai grea intrebare.

 

[D][S][N]: Sau cea mai usora!

claudiu lucaci: Cine sunt eu azi? Un boem, frustrat, exaltat, singuratic, inadaptat? Toate si nimic din ele. As putea fi la fel de bine un vizionar, un reper de verticalitate, o forta individuala indestructibila. Dar eu sunt un simplu om care vrea sa fie mai bun, decat sa aleaga calea mai simpla si batatorita de altii: sa fie rau. Prefer sa fiu neinteles in comportament, dar clar in discurs.

 

[D][S][N]: Asta e un discurs de om cu experienta in comunicare si ti-o spune unul fara experienta.

claudiu lucaci: Care?

 

[D][S][N]: Ultima fraza, cel putin!

claudiu lucaci: Dar nu e nimic pregatit. Imi place sa improvizez. Nu stiu sa recit.

 

[D][S][N]: Ei, glumesc; remarc si eu…, pot sa gresesc sau nu…

claudiu lucaci: Stiu; nu uita ca doi ani am vorbit liber in fata jurnalistior, fara hartii; mai vezi azi un purtator de cuvant sa tina conferinte de presa?

 

[D][S][N]: Azi o vad pe Muntean care vorbeste mai rar ca Patriarhul si cu propozitii sacadete , trade mark Rachitele.

claudiu lucaci:  Nu cred ca i se datoreaza in exclusivitate;  a nimerit intr-o zona crepusculara a comunicarii institutionale.

 

[D][S][N]: Apropo de asta, ce ar raspunde purtatorul de cuvant la intrebarea “de ce ati ales titlul <<Programarea binelui>>” ?

claudiu lucaci: Prefer sa-ti spun sincer si nu cum ar vorbi un oficial! Programarea binelui este credinta mea in schimbare.

 

[D][S][N]: Crezi in capacitatea unora de a-i schimba pe altii ? Cu ce arme? Daca procesul nu intervine la o varsta frageda, eu zic ca incercarea e un esec… Sau in schimbarea unor mentalitati deja viciiate, fara a le produce un soc care se le zdruncine?

claudiu lucaci: Realist vorbind, oamenii nu se pot autocontrola sa ramana buni pana la capat; dar, daca vei cauta sursa raului in fiecare dintre ei si le vei arata vulnerabilitatile ii poti invata sa gandeasca pozitiv. Sa programezi binele are un sens mai larg; sa faci fapte bune fata de ceilalti, sa-i ajuti sa inteleaga, sa le spui unde gresesc, sa-i incurajezi sa aprecieze performanta cinstita. Mi-as dori ca peste cateva decenii, cand stiintele vor evolua, sa avem o harta a proceselor chimico-fizice care pot determina creierul sa faca selectia intre bine si rau. Cu secole in urma filosofia si stiintele sociale nu faceau distinctia intre cautarea adevarului, respectiv a binelui. Acum, ele sunt despartite si au obiecte de cercetare diferite, unele se ocupa de adevar sau fals, altele de bine sau rau.. Eu cred ca avansul tehnologic ne va ajuta sa aprofundam si mai mult aceasta disociere.. Cred ca puterea exemplului si perseverenta vor schimba lumea; abia atunci cand majoritatea va fi formata din oameni care-si  propun obtinerea binelui comun, vom vedea rezultatele.

 

[D][S][N]: Te temi de ridicol? Te gandesti ca unii te-ar putea cataloga astfel pentru demersul de a-ti pune textele de pe blog intr-o carte, la fel ca Adrian Nastase, sa zicem? Daca nu ar fi fost articolele de pe blog, deja scrise, ar fi aparut aceasta carte?

claudiu lucaci: Am un simt ridicat al ridicolului. De aceea, incerc sa fiu discret si sa nu ma afisez in public fara rost. Dar am reflectat mult la aceasta decizie, de a publica o carte cu articolele mele. Si am ajuns la concluzia ca in timp ce altii ma citesc pe ascuns sau comenteaza pe la colturi eu am curajul si capacitatea sa produc idei. Ridicol nu este sa scoti o carte, indiferent cat de mult este apreciata sau nu, ridicol este sa-ti dai cu parerea ori sa comentezi negativ ceea ce tu nu esti in stare sa faci. Nu stiu daca as fi scos o carte fara blog. Probabil ca nu. Insa tocmai asta este farmecul vietii. Am ajuns aici pentru ca trei ani am scris. Si nu din joaca.

 

[D][S][N]: Cat de tare te deranjeaza ipocrizia prost simulata din piata publica?

claudiu lucaci: Era o vreme cand credeam ca actele acestea de ipocrizie vor fi sanctionate de public. Apoi am constat ca lumea s-a obisnuit cu ventrilocii,  cu indivizii care simuleaza limbajul articulat. Cei ca mine, care urasc falsul, copia, nu vor fi niciodata impacati cu gandul. Dar mi-am gasit alte ocupatii. Ii ignor pe cei care produc acest zgomot de fond. Extrag din actiunile lor doar esenta si evit sa fiu coplesit de emotii. E mai bine asa. Nu suntem intr-o perioada fasta a dezvoltarii societatii. Mai avem de asteptat.

 

[D][S][N]: Farmecul vietii, din punctul tau de vedere e sa te bucuri ca traiesti si sa te simti bine in pielea ta, sau sa urmaresti permanent obtinerea succesului?

claudiu lucaci: Farmecul vietii este sa te simti bine in pielea ta. Am muncit gratuit pentru satisfactii personale sau profesionale. Mi-am sacrificat ani din viata pentru altii sau pentru obiective generale. Inteleg ca oricate realizari ai in aceasta tara tot ce conteaza este raportarea la omul momentului. Si acum, dupa zece ani, descopar retardati care ma compara cu personaje obscure care se lauda cu ascensiuni fulminante. Sa fie clar pentru toti, eu nu sunt prietenul de ocazie, asociatul, sluga, asistentul cu valiza al niciunui om politic. Cine traieste in fantezia ca ma poate asemui cu indivizii fara trecut si fara viitor il sfatuiesc sa ma uite. Altfel, risca sa-si piarda si ultimul neuron alocat unor activitati intelectuale.

 

[D][S][N]: Demersul asta literar, este si pentru ca simti ca ai ceva de spus, care i-ar ajuta pe oameni, le-ar deschide orizonturi, i-ar face sa inteleaga mai bine ce li se intampla si ceea ce se petrece in jurul lor?

claudiu lucaci: Am publicat aceasta carte fiindca ideile trebuie sa circule. Rolul meu nu este sa conving lumea. Daca as intra in politica as avea mai mult succes in directia asta. Dar asa, prefer sa fiu printre aceia care cauta sa le deschida oamenilor ochii. Sa vada singuri si sa accepte ca realitatea este fabricata. As prefera sa aud ca apar astfel de carti decat sa vad semidocti sau aroganti cum se mira savant de « tupeul » celor care au ceva de zis fara ura sau patima.

 

[D][S][N]: Nu simti ca acest demers este inutil, cand vezi ca oamenii se lasa manipulati cu mare usurinta? Suntem o minoritate care intelegem mai mult din ce ni se intampla, dar care nu poate schimba perceptiile majoritatii mai putin educate…

claudiu lucaci: Eu am trait si in vremea comunistilor. Am avantajul ca inteleg foarte bine cum pot fi manipulati oamenii si prin ce metode. Daca am supravieuit acelui calvar, nu vad de ce n-as putea acum. Astazi insa, dezamagirea mea nu este legata de mediul in care traim, ci de indiferenta oamenilor. Toate statele occidentale si-au protejat democratia prin spirit civic. Ne lipseste curajul, ne-am ingropat initiativa. Si suntem tot izolati aceia care vedem lucrurile corect, dar nu tipam isteric la televizor. Eu sunt convins ca nu trebuie sa renuntam si de aceea n-am sa repet greseala din comunism.

 

[D][S][N]: La noi, democratia se manifesta in treburile cetatii doar prin putere, nu si prin popor; ce nu functioneaza ? cine greseste si unde, dupa parerea ta?

claudiu lucaci: Greseala este una singura. Am ramas incremeniti in logica din vremea lui Ceausescu. Oamenii nu s-au schimbat decat superficial. In esenta, am ramas aceiasi. Fricosi, lasi, blatisti. Ne place sa-i lasam pe altii sa se lupte pentru noi. Ma intreb de multi ani unde sunt toti aceia care il urau pe Nastase? Daca sunt printre noi, inseamna ca le este bine si n-avem ce sa ne reprosam. Daca stau ascunsi in case, inseamna ca s-au intors in comunism.

 

[D][S][N]: Nu ti se pare uluitoare aceasta nostalgie tampita a unor generatii care nu au cunoscut decat comunismul si care acum zic ca era mai bine atunci ? Care chiar vad salvarea intr-o eventuala dictatura? Sa fie de vina confortul mincinos pe care il asigura acel tip de societate?

claudiu lucaci: Este o prostie fara margini. Nostalgicii pot avea motivele lor. Dar restul, habar n-au ce sustin. Mai bine un regim autoritar intr-o democratie imperfecta, decat o dictatura. Partea proasta este ca puterea politica incurajeaza aceasta degradare morala. Ii determina pe oameni sa caute in mintea lor un reper cunoscut de societate. Si cel mai usor este sa te raportezi la regimul anterior democratiei.

 

[D][S][N]: Este in interesul oricarui regim politic slab, hot, neperformant si slab pregatit sa faca asta… nu? Trist e ca oamenii se lasa usor cumparati…, manipulati etc Politicul a ajuns la o asemenea mizerie incat loveste soietatea exact acolo unde trebuie pt. a se asigura ca nu se mai ridica: sanatate, educatie, hrana; gresesc? Ei stiu sa lupte murdar, oamenii nu stiu , nu vor sau nu pot sa reactioneze.

claudiu lucaci: Parerea mea este ca tentatia dominarii populatiei exista la orice lider national. Nu este suficient sa identificam fomal vinovatii care ne conduc. Nu avem nicio certitudine ca urmatorii care i-ar succeda la putere nu vor face la fel. Singura speranta este sa cream reflexele de control si o lege morala care sa ne guverneze comportamentele. Sa folosim puterea cuvantului pentru a pastra directia morala in randul oamenilor. Daca ei sunt consecventi cu valorile comune, vor sanctiona orice derapaj, mai devreme sau mai tarziu.

 

[D][S][N]: Exista in cartea ta fragmente care sa vorbeasca despre asta, despre intereseul politicii de a controla masele prin mijloace care tin mai degraba de o gandire precara a conducatorilor?

claudiu lucaci: Cartea este plina de astfel de ganduri. Intotdeauna pornesc de la un caz concret. Explic unde este greseala, ce nu functioneaza, cum s-a incalcat norma morala si cine este responsabil. Toti cei care au contribuit la decizii care afecteaza populatia si-au gasit loc in articolele mele. Paradoxul este ca, odata ce am inceput sa scriu despre astfel de lucruri, multi dintre ei s-au coalizat impotriva mea. Niciunul nu vede in ideile mele sau ale altora ca mine un mod de imbunatatire a actiunilor sale. Nu-i vad sa reflecteze la propunerile venite din afara cercului lor. Mi-am dat seama ca decidentii urasc sa fie criticati. Indiferent de unde sunt acestia. Cand ei vor vedea in aceste diferente de opinii un avantaj, pot spera ca vocile noastre sa fie ascultate.

 

[D][S][N]: Apropo de decidenti, lipsa profesinistilor in politica si politica de dragul avantajelor economice, sunt cauzele dezastrului? Care mai sunt altele? Lipsa de lideri autentici poate fi una? Schimbarea impusa de la varf in jos, nu ar avea mai multa sansa de izbanda la un popor ca al nostru, cu conditia sa existe vointa si calitatea liderilor?

claudiu lucaci: Eu prefer sa ma despart de retorica asta catastrofica. Este facil sa spui ca clasa politica este virusata si fara scapare. De fapt, valoarea ei vine din setul de reguli insusite in comun de cei care adera la un partid politic. Partea proasta la noi este ca toate partidele au aceleasi reguli de promovare si recompensare. Liderii, doar ei, nu pot produce revolutii in sens pozitiv, pentru ca exemplul negativ este cel care atrage mai curand si castiga teren rapid. Cand vor accepta sa-si recruteze numai profesionisti in jurul lor, cand vor aplica regulile si vor sanctiona imoralitatea inaintea oricarei greseli, putem spera intr-o schimbare.

 

[D][S][N]: Natia asta are in ADN nerespectarea regulilor sau fentarea lor…

claudiu lucaci: Hahaha, asta spuneam in ultimul meu articol pe blog, suntem o tara de blatisti.

 

[D][S][N]: Am citit undeva, pe blogul tau,  ca nu condamni invidia; de ce nu? eu o fac pt. ca mi se pare  o forma de prostie involuata, sa zicem asa…

claudiu lucaci: Acum cativa ani, am intalnit o persoana care mi-a spus ca poate sa inteleaga pe oricine fara aiba accese de invidie sau respingere. Mi-a trebuit ceva timp sa pricep cum este posibil. Simplu: trebuie saconsideri ca fiecare om are dreptul sa fie construit intr-un anumit fel. Apoi te voi acomoda cu actiunile sale fara sa le interpretezi dupa mintea ta. Asta incerc sa fac si eu. Dar pentru a reusi iti mai trebuie o conditie: sa-i selectezi pe amici de inamici. Abia atunci vei fi capabil sa vezi invidia ca pe un defect acceptabil.  Stii care e difcultatea multora? Sa gaseasca amicii din lumea lor. Si asa ajung sa fie dezamagiti.As mai face o distinctie intre invidiosi si ipcriti. Pentru mine primii sunt de inteles, au doar o reactie emotionala, in timp ce ultimii nu, fiindca ei sunt pe deplin constienti de consecintele negative ale gestului lor.

 

[D][S][N]: Cartea, am inteles ca e una publicistica; inteleg ca avem analiza politica, juranal de calatorii, eseuri pe diverse teme; cum ai facut selectia articolelor, pe ce criterii ?

claudiu lucaci: Selectia a tinut cont de cativa factori. Am vrut sa fie relevant, sa ramana actual, sa aiba o tinuta editoriala. Din ce mi-am propus initial, am redus cam un sfert. Firul director a fost acela de a le arata celor care asculta minciunile lacheilor propagandisti, cine sunt cu adevarat. Jurnalul meu virutal a fost singura arma impotriva celor care isi indeplinesc misiunea de discreditare publica. De aici a inceput o munca uriasa de reconstruire a adevarului. Eu nu sunt in pozitia altora care au timp de antena si o presa favorabila pentru poleirea unei imagini de intelept. Astazi, dupa ce cartea va iesi de sub tipar, sunt multumit. Ma eliberez din matricea impusa de dusmanii mei. Oricine ma poate judeca asa cum sunt in realitate.

 

[D][S][N]: Si legat de subtitlul cartii… De ce sunt gandurile lui Lucaci  “sub presiune” ? Scrisul e tot sub presiune sau e mai relaxat? Si de ce “prea putin timp pentru atata viata”, de nu prea putina viata pentru atata timp ?

claudiu lucaci: Sunt o fire dilematica. Extrem de incomod in gandire. Nu accept niciodata realitatea altora. Dar pentru ca n-aveam timp sa aprofundez o problema am prevenit cititorul ca lucrez sub presiune. Fiecare este liber sa inteleaga la ce fel de presiune ma refer. Cat priveste motto-ul meu, este o exprimare contradictorie a unei stari permanente pe care o traiesc de cativa ani. Sunt la o varsta cand ma apropii de moarte si ma indepartez de inceputurile vietii. Depinde doar de mine sa fac ca viata sa nu se iroseasca in nimicuri si sa merite s-o traiesc atata cat e, dar intens.

 

[D][S][N]: Ah, si referitor la structura cartii, inteleg ca e mai degraba un amestec tematic? De ce nu o delimitare clara, pe zone de interes, a cuprinsului? Asta chiar daca e numai o sugestie, avand in vedere ca nu accepti si realitatea altora…totusi, daca mergi sa iti cumperi butoni si trebuie sa ii cauti printre desuuri femeiesti, nu-i tocmai placut, nu? Acum vorbesc din punctul de vedere al cititorului, dar si la sugestia celei care te publica, recunosc…

claudiu lucaci: Structura cartii este foarte logica; pastreaza sensul pentru care a fost publicata. Este o transpunere cronologica a celor trei ani din viata mea. Evenimentele sunt puse in ordine pentru a pastra valoarea momentului. Oricine poate deschide cartea dupa ziua sau titlul articolului. O poti citi azi si s-o deschizi peste doua zile fara sa sufere la cursivitate. Eu am spus ca nu accept usor realitatea altora, atunci cand incearca sa mi-o impuna. Sunt insa un om rezonabil, am capacitatea sa-mi recunosc greseala si sa ma alatur fara rezerve unor actiuni oneste, indiferent cine le propune.

 

[D][S][N]: Seamana o carte cu autorul ei? Care e riscul ca un om rigid sa scrie o carte la fel ? Ce anume ti s-a intamplat care a declansat dorinta de a-l face pe Claudiu Lucaci autor ?  Dincolo de a avea numele pe o coperta, ce anume te-a motivat interior sa publici?

claudiu lucaci: O carte de autor nu poate fi decat ceea ce autorul vrea sa arate; in cazul meu, este o exceptie; nu mi-am propus sa scot o carte pe gustul meu; sunt ganduri din timpuri, stari si situatii diferite.  Faci o greseala; eu n-am nevoie de o poza si un nume pe o carte; gandeste-te ca exist in spatiul public de 15 ani. N-am nicio satisfactie ascunsa in aceasta privinta. Daca apar, este fiindca la nivel personal am avut nevoie de compensarea unei imagini false care s-a construit fara voia mea.

 

[D][S][N]: S-au scris atatea carti despre politica si manipulare, despre motivatie si motivatie, despre valori si prioritati in viata: cu ce vine Claudiu Lucaci in plus pe aceste domenii? Sau care e nota personala?

claudiu lucaci: N-am premeditat aparitia. A venit din senin propunerea. Am inteles valoarea gestului si ma astept sa clarific cel putin doua aspecte: nu sunt cu nimic mai rau decat toti cei care au acces la canale publice de exprimare si, doi, am curajul sa scriu ceea ce altii, poate, nici nu gandesc. Mi-as dori ca oamenii sa ia partea buna din acest demers; nu vreau sa ma erijez in guru sau profesor al vietii cotidiene; nu ma astept sa aduc celor care ma citesc certitudini si solutii. Fiecare este liber sa judece daca am dreptate sau sunt in eroare.

 

[D][S][N]: Spui- “cartea vorbeste despre ceea ce politicienii nu vor sa spuna”; de ce ti-ai propus sa spui tu, din ceea ce nu vor ei ?

claudiu lucaci: Spre deosebire de multi care isi dau cu parerea despre actiunea politica, eu am avut sansa sa fiu in acea lume ca un observator al fenomenelor. Am fost si jurnalist, am fost si comunicator. Inteleg actiunile politicienilor, stiu ce se ascunde in spatele multor gesturi. Sa nu fim naivi, politica nu este o scoala pentru domnisoare. Oamenii se lupta cu toate armele posibile pentru a castiga. De aceea spun ca este greu sa-i convingi pe politicieni sa-si infranga instinctul de vanator. Am explicat motivele care vor duce la infrangerea lui Mircea Geoana, i-am demqascat pe fraudatori si consultantii fara diploma, am arata cum se manipuleaza publicul. Toate acestea sunt cunoscute de oamenii informati, dar majoritatea evita sa sau ascund sa spuna adevarul. Ma intreb cine face selectia ageamiilor in posturi cheie din media care se deconspira in fiecare moment si ne ofera pe tava planurile lor de influentare a opiniei publice.

 

[D][S][N]: Si speri ca te vei fac inteles, chiar daca tardiv? Cat de adaptat te consideri cerintelor de azi, educatiei si felului de a fi al cititorilor romani de carte? Tu, ca structura interioara, cum esti construit, crezi ca vei avea lipici sau mai degraba dificultati de adaptare? Sau vei incerca sa ii faci pe ei sa se “adapteze” la ceea ce scrii si incerci sa le  transmiti?

claudiu lucaci: Tu ma vezi ca pe un produs de marketing. Eu ma vad ca un om care cauta sa explice cu intrumentele sale de cunoastere ce poate fi facut sau corectat. Daca as vrea sa am lipici as scrie pe gustul multimii. Multi pot fi spirituali, dar am constat ca asta nu garanteaza evolutia umana, poate doar involutia morala. As putea fi  multumit ca satisfac vulgul, dar la fel de bine stiu ca n-as crea nimic valoros. Oamenii trebuie sa caute ideile si actiunea pozitiva, nu doar barfele si comoditatea.

 

[D][S][N]: Care sunt instrumentele si informatiile din carte, pe care oameniii de rand nu le detin si pe care le pot descoperi citind cartea? Care este titlul articolului din carte care il face pe om constient ca este manipulat atunci cand merge la vot? Care este subiectul abordat in carte, pe care tu il consideri cel mai bine explicat, clarificat?

claudiu lucaci: Lumea este aceeasi de la filozofii antici incoace, in privinta structurii umane si a societatii. Cine inventeaza ceva nou este un geniu. Asa ca, sa nu ne asteptam la sfaturi infailibile, la solutii perfecte, la directii de gandire unice. Eu am facut un test care rezista: am citit doar titlurile si am descoperit cat de puternic rezoneaza in mintea omului. De multe ori titlul exprima mai bine ceea ce am vrut sa spun. Cartea este un instrument de control al gandurilor fiecaruia. N-ai simtit ca in actiunile tale ai nevoie de o confirmare? Cine doreste sa gaseasca un raspuns la o dilema sau, din contra, sa-si aprofundeze spatiul cu necunoscute, poate apela cu incredere la aceasta carte. In ea nu sunt doar trimiteri la politica; mai bine de jumatate din text se refera la nevoi firesti.

 

[D][S][N]: Nevoia fireasca a oamenilor de a se informa, nu e ea oarecum pervertita de personaje de o calitate indoieolnica care acapareaza spatial public si ii impedica pe cei mai multi sa mai vada realitatea cu ochii mintii limpezi ? Care consideri ca e arma cea mai eficienta pe care o detine societatea romanesca actuala impotriva manipularii impinse la rang de arta, fara scrupule?

claudiu lucaci: Simplu spus, da. Insa asta este o lupta continua, sa poti transmite propriile idei. Esti intr-o competitie fara reguli sau, mai bine zis, cu putine reguli; pentru a fi informat, un om trebuie sa accepte ca nu poate asculta unidirectional. Cu cat isi largeste aria de cunostinte cu atat este mai aparat de agresiunea manipularii. Cine isi propune sa inteleaga ce se intampla trebuie sa depuna efortul de a citi si judeca. Nu am o opinie formata despre manipularea ajunsa arta in societatea romaneasca manipularea; daca ar fi asa, atunci n-am sti ca exista. Sunt de parere ca subiectii asupra carora se exercita manipularea sunt naivi, creduli, saraci si ocupati cu rezolvarea unor chestiuni marunte. Arma cea mai eficienta este presa, dar in contextul actual este departe de rolul sau democratic; ramane sa inventam noi, care stam mai retrasi, antidotul. Dar ma tem ca nu vom reusi.

 

[D][S][N]: Nu ti-ai fixat o stacheta prea inalta, nu crezi ca vei crea asteptari prea mari publicului vorbind carte, asa cum ai facut – in clipul de prezentare? Crezi ca le ofera ea ceea ce ei se asteapta sa gasesca acolo ca urmare a cuvintelor tale, in forma pe care ei sa o priceapa? Presupun ca nu te astepti sa te cumpere doar oamnii cu anumit nivel intelectual…

claudiu lucaci: Clipul este un vehicul de marketing. Insa ceea ce scriu in carte nu poate sa dezamageasca. Am dovada ca oamenii apreciaza gandurile mele din faptul ca m-au citit si pana acum si am aflat parerea lor. Dar as vrea sa-ti spun ca eticheta aceasta de literatura cu aer intelectual este gresita. Eu scriu la limita dintre jurnalism si stiinta. Am grija sa las si celor mai putin avizati o cale sa ma inteleaga. Pe de alta parte, cine vrea produse media sau culturale usoare poate cumpara un ziar monden ori si mai simplu sa urmareasca o emisiune tv.

 

[D][S][N]: Care crezi ca e cel mai mare defect al scriitorului Lucaci? Numeste un punct forte si unul slab al cartii tale!

claudiu lucaci: Punctul slab al cartii este acela ca sunt un incepator in domeniu; punctul cel mai tare este ca textele mele sunt verificate de altii si au trecut testul. Defectul meu este ca ma ambitionez sa explic altora de ce ideile mele sunt bune.

 

[D][S][N]: Acesta nu e un defect; cel mult, maniera in care incerci sa convingi, poate fi.

claudiu lucaci: Pentru mine este, imi place sa am dreptate.

 

[D][S][N]: Si mie, nu-i problema… idee e cum iti impui dreptatea, … daca poti si daca stii, daca esti lasat…etc

claudiu lucaci: Asa e, dar n-am gasit alt defect.

 

[D][S][N]: Imi amintesti de cineva care intrebat fiind ce defect are produsul sau, a zis ca nu are niciunul, ceea ce e fundamental gresit.

claudiu lucaci: Vezi, eu am evitat capcana asta.

 

[D][S][N]: Ti-am citit cateva artiole de pe blog; sunt  corecte, argumetate, fara cusur, dar plate; esti dispus sa sacrifici orice atunci cand scrii, fie si daca e vorba de literatura, de dragul de a iesi ceva “politically correct” ? Eu recunsoc, nu sunt intotdeuna. Tu cata libertate dai verbului tau, sau cata esti dispus sa dai? Ce-l va caracteriza pe scriitorul Lucaci: ratiunea sau instinctul?

claudiu lucaci: Hai sa te pui tu in locul meu si sa vedem cate grade de libertate mai ai sa scrii. Acele texte corecte, dar plate, cum le spui tu, mi-au provocat insomnii. Orice referire in clar la o persoana sau situatie ducea la un telefon “prietenesc”, la o amenintare voalata, la indepartarea unui cunoscut. Spre deosebire de altii, n-am gasit utilitatea deconspirarii unor personaje apropiate. In schimb, am vazut multi tradatori care fac liste negre cu indezirabili. Mi-am dorit sa-i atentionez, mai ales pe acestia, ca strategiile lor sunt usor de demontat. Deocamdata astept sa vad ce repercursiuni vor fi asupra mea; sunt inclinat sa cred ca unii oameni se vor razbuna pe mine fiindca nu pricep rostul ideilor mele. Abia atunci voi reflecta daca imi urmez instinctul sau ratiunea.

 

[D][S][N]: Cat de importante sunt libertatea de exprimare si spontaneitatea pentru un om care aspira sa fie un scriitor citit si cumparat? Discursurile elaborate, bine studiate, mai sunt ele de actualitate intr-o lume care e tot timpul pe fuga ?  Ce vei spune la lansare, te-ai gandit? O idée, pe ce anume te vei axa ?

claudiu lucaci: Putini oameni inteleg ca situatia mea este dificila si orice gest este judecat de persoane care sunt predispuse sa-mi plateasca polite pentru ca n-am disparut din spatiul public. Eu cred ca piata de carte urmeaza trend-ul presei; nu vom gasi aderenti ai unei literaturi de calitate; ne indreptam spre facil sau nise pentru cunoscatori, dar am resurse sa scriu si fictiune si carti motivationale, depinde de interesul editorului. Cu ocazia lansarii le voi dovedi oamenilor ca gandurile exprimate liber ajung intr-o carte. Sa nu le fie frica sa vorbeasca, sa scrie pe blogul lor. Nu toti avem norocul sa fim promovati de trusturi de presa sau de organizatii oculte. Pentru unii dintre noi va veni vremea cand vom fi auziti.

 

[D][S][N]: Care-i cel mai excentric text din carte, la ce face referire? Apoi, enumera 3 cuvinte pe care ti-ar fi rusine sa le rostesti / scrii in cartile tale!

claudiu lucaci: Sunt cateva care candideaza la categoria asta: experienta mea de la frizer, sau clasificarea abdomenului barbatului, sau furtul oglinzilor de la masina. Nu sunt rusions din fire in exprimare; orice jurnalist este obisnuit cu injuraturile din popor, dar cand scriu ma cenzurez.

 

[D][S][N]: Fa o prezentare a cartii intr-o singura fraza? Care este aroma care i se potriveste acestei carti si care ar putea sa o insoteasca?

claudiu lucaci: Daca o deschizi dimineata cauta articolele cu poze, daca o citesti seara selecteaza articolele dupa titlu.

 

[D][S][N]: Aroma?

claudiu lucaci: Hmm. Ultimul articol din carte se numeste “Aroma de Romania”. Dupa mine ,cartea te plimba printr-un labirint in care este bine sa fii echipat cu rabdare si atentie. Daca ar exista un parfum care sa descrie cartea, ar fi unul persistent barbatesc.

 

[D][S][N]: Ce e moral si ce nu e, intr-o carte in care autorul decide sa puna pe tapet si recunoaste public asta, amanunte din viata privata, atat a sa cat si a altor persoane care pot si usor indetificabile ?

claudiu lucaci: In privinta mea, consider neetic sa expui aspecte din activitatile tale profesionale decat daca prin ascunderea adevarului provoci si mai mult rau sau suferinta; eu am evitat sa dezvalui ceva care ar putea fi interpretat ca o informatie din interior; este insa destul de intalnita practica unora care se folosesc de altii pentru a scoate pe piata secrete; nu-mi plac astfel de indivizi, dar stiu ca acestia obtin mereu ce-si propun prin acest santaj .

 

[D][S][N]: Vorbesti despre onoare, nu de putine ori, de unde aceasta pasiune a ta de a trata o tema care astazi e mai degraba neinteresanta pentru multi? De ce o percepi tu ca fiind ceva important in viata cuiva? Ce inseamna sa nu ai onoare si ce inseamna onoarea in viziunea ta?

claudiu lucaci: Sunt un om cu o constiinta morala ridicata. Imi ghidez actiunile dupa gradul de onorablitate pe care mi-l impun. De aceea, m-am simtit extraordinar in Statele Unite. Acolo se cultiva onestitatea si corectitudinea. La noi, este luata in deradere orice atitudine etica. Nimeni nu te ia in serios. Cineva imi spunea ca eu nu pot sa fur si de aceea nu sunt agreat. Iar eu i-am replicat: stii vreun hot care sa-si recunoasca fapta? Daca am fi intrebati, toti spunem ca nu furam,  dar multi mint.

 

[D][S][N]: Te-ai gandit la un roman care aiba ca baza de plecare un adevar sau un concept sociologic rasturnat, adica sa porneasca de la un proces social denaturant, o anomalie. Care ar fi acel concept si ce titlu i-ai da cartii ?  Ce ramura a sociologiei crezi ca este insuficient exploatata literar si care crezi ca s-ar preta cel mai bine un astfel de demers ?

claudiu lucaci: Chiar vrei sa raspund la asta? Nu ma pot gandi la asa ceva pe loc.

 

[D][S][N]: Da, ar fi interesant, cred ca e o intrebare buna, poate chiar cea mai buna.

claudiu lucaci: Este, dar nu e simpla. Suntem inconjurati de exemple negative. In Romania este posibil ca deviantul sa devina reper moral. El stabileste un set de reguli de comportament care denatureaza sensul unor acte profund imorale in alte tari. Gasesti la tot pasul institutii care isi asuma morala, dar daca te uiti la structura, organizare, functionare concreta, descoperi cu usurinta ca nu o aplica deloc, ceea ce dovedeste ca oamenii care le formeaza nu vor sa se comporte ca atare. Gandeste-te cum coruptia devine o practica acceptabila din moment ce auzi frecvent expresia: toata lumea fura. Sau  fraudarea de statusuri sociale si profesionale. Cineva a obtinut diplome cumparate sau cu ajutor de la gasti si dupa ce face toate scolile cu note minime, vrea sa devina profesor. Iar continuarea este ca fraudatorilor nu le mai ajung doar diplomele si meritele cumparate, vor sa ia si locul celor pe care i-au cumparat. Un alt exemplu este binomul rusine-onoare. In randul decidentilor intalnesti prejudecata ca este rusinos sa-ti dai demisia, dar ei sunt primii care apeleaza cu cinism la onoare cand sunt constienti ca-si  pierd privilegiile. Este un nonsens sa-ti justifici demisia de onoare. Fiecare om are propriul set de valori morale asa ca, un act unilateral nu poate fi subiect de negociere. Insa la noi, sensul onoarei s-a inversat. Acum esti apreciat si considerat un om onorabil daca rezisti cat mai mult timp intr-o functie pe care ar fi trebuit s-o parasesti demult. As introduce in spatiul literar etica aplicata ca preocupare pentru stiintele politice, sociologie sau filosofie. Imi imaginez ca orice literatura care provoaca gandirea critica si intarirea valorilor umane va anihila incetul cu incetul suprematia badaranilor si banditilor.

 

[D][S][N]: Daca ai fi obligat sa nu mai scrii decat o carte in afara de asta pt. tot restul vietii, care ar fi subiectul ei?

claudiu lucaci: Mi-as scrie memoriile cu toate detaliile pastrate in arhiva mea personala. Odata aparuta cartea pot pleca linistit din aceasta lume.

 

[D][S][N]: Este Romania de azi o tara in care un om cu anvergura ta simte uneori ca se iroseste?

claudiu lucaci: Problema nu este daca ma irosesc ca individ. Adevarul este ca societatea noastra are o scara a valorilor inversata. In varful ei sunt cativa intiati care si-au construit “anvergura” prin mijloace discutabile. Sub ei este patura indivizilor amestecati, preponderent impostori careau titluri, resurse si oportunitati, in timp ce altii nu le pot accesa decat in foarte multi ani. Iar cand ajung sa le aiba nu prea au ce face cu ele pentru ca sunt indepartati sau ignorati cand se apropie de nivelul celor de deasupra lor. La baza piramidei sunt oamenii care stau departe de decidenti sau de politica. Intr-o astfel de societate, orice om bun se pierde.

 

[D][S][N]: Cum vede un doctor in sociologie ceea ce se intampla astazi cu societatea romaneasca, continua degradare? Unde ne oprim?

claudiu lucaci: Teza mea a fost din sociologia comunicarii. Experienta de doi ani ca purtator de cuvant si apoi ca diplomat mi-a fost esentiala pentru a studia aspecte institutionale ale organizarii institutiei purtatorului de cuvant. In timp ce altii sunt catapultati prin functii publice si apoi pleaca acasa cu niste bani in plus, eu mi-am propus sa contribui la imbunatatirea unui segment al vietii sociale. Pornind de la ceea ce am descoperit in timpul cercetarii mele sociologice, pot asemui societatea cu un organism inertial si lipsit de vigoare. Avem un schelet institutional solidificat dar disfunctional la nivelul organelor vitale. Unii isi schimba sangele in organism ca sa-si regenereze celulele si sa purifice organele de toxine. Asa ceva ne-ar trebui si noua ca tara, daca s-ar putea, sa ne regeneram celulele sanatoase si anticorpii.fata de un sistem corupt si defect.

 

[D][S][N]: Care sunt pricipiile de la care nu abdici atunci cand te afli intr-un moment de cumpana? Cat esti dispus sa lasi de la tine? Cat de maleabil devii in fata unor forte externe care incearca sa te modeleze in avantajul tau?

claudiu lucaci: Cu principiile mori repede intr-o tara fara principii. Mi-a fost clar cum sunt vazuti astfel de oameni cand am ajuns in Guvern. Apoi, mi s-a intarit perceptia dupa ce m-am intors de la post si am devenit persona non grata. Asa ca, dupa sase ani de interdictie in spatiul public am priceput de ce oamenii principiali sunt denumiti periculosi. Nu pot fi controlati, cumparati, sanatajati, dusi de nas. Fiecare dintre noi avem un pret de negociere si o limita a acceptarii. In cazul meu, banii si morala functioneaza in tandem. Daca nu gasesc echilibrul intern intre valoarea serviciului prestat si motivatie nu voi ajunge la niciun compromis extern.

 

[D][S][N]: Cat de flexibil consideri ca esti din punct de vedere a ceea ce comunici ?

claudiu lucaci Conexez in permanenta informatii recente sau stocate in memoria pe termen lung. Analizez mental datele si incerc sa le construiesc logic in orice dialog. Imi place sa ofer celor din jur propria mea perspectiva asupra unei situatii. Nu obisnuiesc sa tin ascunse gandurile mele si am observat ca oamenii imi cer parerea. Insa mai sunt si altii care se feresc sa intre in dialog cu mine. Mai ales cei carora le creez sentimentul de inferioritate sau care traiesc in propria lor lume rigida. De obicei cu acestia comunicarea sufera. Dar este alegerea lor. Eu n-as avea probleme sa ma port natural.

 

[D][S][N]: Care e valoarea barbatului in societatea moderna? Dar a femeii? Ce s-a schimbat in ultimii 20-25 de ani din acest punct de vedere?

claudiu lucaci: Suntem in cele mai multe privinte o societate patriarhala. Barbatii conduc la nivel institutional, insa femeile au ajuns in multe locuri sa fie filtre decizionale. Un amalgam aberant, in care media este dominata de femei, politica de barbati, educatia si sanatatea de femei, securitatea si apararea de barbati. Cred ca, majoritar, barbatii vad femeia ca si acum doua decenii. Din nefericire, nici femeile nu au evoluat in relatia cu barbatul. Cu exceptia unor militante ale curentului feminist care inregistreaza succese, cele mai multe femei ajunse in demnitati publice isi datoreaza ascensiunea sau mentinerea in functii in baza unei legaturi solide cu un barbat.

 

[D][S][N]: Care sunt primele doua epitete care definesc masculinitatea, respectiv feminitatea?

claudiu lucaci: Prefer sa ma gandesc la atribute pozitive. Asa ca apreciez la un barbat forta si inteligenta, iar la femei intelepciunea si farmecul.

 

[D][S][N]: Barbatul modern- care sunt factorii care ii grabesc succesul, cel face un vanat pt ele ?

claudiu lucaci: Banii, banii,banii. Nimic nu se compara cu puterea si luxul cand cauti un succes facil in tara asta. Femeile independente urasc barbatii care se lauda cu potenta lor, oricare ar fi ea. Asa ca atractia este in functie de tipologia feminina. Ele hotarasc ce le place la un barbat. Sansele cele mai mari le au acum cei care produc securitate financiara rapida. Dar eu cred ca adevarata cucerire pentru un barbat este atunci cand convinge o femeie fiind sarac si inteligent. Orice prost poate obtine avantaje nemeritate cand are bani si putere.

 

[D][S][N]: Femeia moderna- unde sau cand isi peirde ea din farmec si din rolul in societate?

claudiu lucaci: Atunci cand pactizeaza cu barbatul puternic. Intr-o lume a barbatilor macho femeile puternice nu sunt agreate. Intra in conflict de rol. Ambii vor sa domine relatia si cum spuneam femeile sunt dezavantajate institutional. Farmecul unei femei este atunci cand evita sa se poarte ca un barbat. Odata ce-l copiaza ajunge sa semene cu el. Din experienta mea indelungata cu femeile – sef pot sa-ti spun ca am fost in permanent conflict cu acelea care preluau atributele masculine ale leadership-ului. Si mai mereu intervenea un diferend personal, de natura estetica,  intre noi. Cu cat erau mai nefericite in viata intima cu atat erau mai razbunatoare in relatia cu acei barbati care nu le agreau avansurile.

 

[D][S][N]: Cum arata un erou al zilelor noastre in viziunea ta, ce-l caracterizeza?

claudiu lucaci: Eu am explicat in carte de ce cred ca suntem o tara fara eroi. Avem martiri din razboaie dar nu avem eroi in viata. Chiar daca mai apar gesturi altruiste ele dispar repede din constiinta publica pentru ca faptele bune sunt ascunse sau minimalizate. Noi nu avem eroi fiindca aici nu exista un cod al oanoarei , nu este dezvoltat spiritul civic si nu sunt incurajate principiile morale. In alte tari, eroii apar fiindca societatea are nevoie de exemple de succes. Acolo, omul obisnuit ajunge erou pentru ca egoismul nu este o calitate, asa cum e la noi, ci un defect. Sa fii erou in Romania te transforma intr-un dusman al celor puternici. Le faci concurenta neloiala.

 

[D][S][N]: Cum ai defini frumosul in literatura ?

claudiu lucaci: Ca profan, vad esteticul in literatura dupa propriile mele norme. Cu cat imi provoaca stari emotionale mai puternice cu atat acea carte imi ofera satisfactii. Daca nu gasesc in text o idee, un dialog sau o explicatie convenabile logicii mele, cu atat  ma departez de placerea de a citi.

 

[D][S][N]: Care ar fi prima propozitie dintr-un cod al onoarei scris de tine ?

claudiu lucaci: Apeleaza in tot ceea ce faci la bun – simt. Daca nu stii ce este acela, intreaba-ti parintii, profesorii si colegii.

 

[D][S][N]: Care este mai importanta pentru tine de-acum: pasiunea gloriei sau gloria pasiunii ?

claudiu lucaci: Timp de 20 ani am trait la intensitate maxima viata de jurnalist sau de angajat in serviciul public. In tot acest timp m-am dedicat meseriei. Acum privesc cu uimire cum altii se distreaza sau fenteaza canoanele profesionale si se simt bine, cocotati in varf. Candva eram revoltat sa fiu inconjurat de  neaveniti sau profitori. In ultimii ani,  mi-am schimbat abordarea. Nu mai sunt un razboinic in prima linie. Acum mi-am ocupat locul in camera de razboi. De aici ii studiez si ii sanctionez pe toti. Chiar daca nu am putere de decizie imi construiesc pasiunea pentru ceea ce fac din satisfactii intelectuale si mai putin materiale.

 

[D][S][N]: De unde acesta mica revolta interioara impotriva miscarii feministe, am vazut asta intr-un fragment de pe grup? Nu ar trebui mai degraba sa ne amuze , sa fim oarecum complici, sa le tachinam ?

claudiu lucaci: In mintea mea femeia ocupa un loc egal cu barbatul. Principial cred ca niciunul nu trebuie sa profite de pe urma celuilalt. In schimb, nu agreez excesele. Vezi tu, aici este o contradictie in termeni. Daca preferi sa le tachinezi sa faci giumbuslucuri cu ele inseamna ca in subconstient le stabilesti un rol diferit in raport cu barbatul. Le vezi ca pe un mijloc pentru satisfacerea unor nevoi sau atingerea unui scop. Prefer sa cred ca fiecare gen are niste sensibilitati specifice. Si pentru asta e normal ca, in mod particular, sa-i satisfaci placerile sau asteptarile. Dar nu consider corect si productiv pentru o relatie publica sa aplici regulile intimitatii in interactiunea cu orice femeie. De felul meu, glumesc foarte mult in preajma femeilor. Ma simt mai confortabil cu ele in dialog decat cu barbatii. Cred ca aceasta situatie tine si de perceptia lor asupra mea.

 

[D][S][N]: Cand spui ca te auto evaluezi in mod critic ca si scriitor, nu te gandesti ca nu ai inca experienta pentru a face asta in mod corect sau o afirmi din prudenta si modestie, constient de propria-ti valoare?

claudiu lucaci: Mereu am avut de pierdut cand am fost modest., De multe ori nici n-am stiut cat de valoros am fost. Erau oameni in jurul meu care mi-au atras atentia sau altii care regretau plecarea mea dintr-un post. In SUA, zeci de oameni de calitate din bussiness sau politica au scris in favoarea mea memorii sau mesaje de sprijin. Dar asta nu a contat cand statul roman a decis sa renunte la serviciile unui profesionist din simpla razbunare politica. Abia atunci cand am ajuns in America m-am vindecat de modestie. Acolo am inteles cum se promoveaza si se premiaza valoarea. Socul meu a fost dupa ce am revenit intr-o tara care ingroapa valoarea. Asa ca i-am enervat pe toti cei care m-au fortat sa traiesc timpuri mizerabile si am devenit “orgolios”. Eram tentat sa spun arogant, dar nu ar fi corect. Eu ii definesc pe aroganti drept indivizi in cautare de adulatori publici care sa le satisfaca orgoliul infinit. Mi-am stabilit propria scara de valori si am pus o bariera pentru impostori. Cine nu ma intelege inseamna ca n-a reusit sa escaladeze treptele succesului. Cat priveste auto-evaluarea, fiecare trebuie sa se obisnuiasca cu ideea ca nu stam pe loc si suntem in viteze diferite. Daca n-ai curajul sa-ti masori performanta personala si sa intri in competitie vei fi vesnic un frustrat sau un fricos.

 

[D][S][N]: Te consideri capabil sa-ti valorifici potentialul tau ca scriitor si in afara tarii ?

claudiu lucaci: Cred ca este singura sansa reala a unui scriitor roman. Aici lumea nu citeste carti. Prefera lecturile facile si site-urile cu poze. Am in plan sa scriu scenarii de film sau sitcom-uri. Sunt convins ca va veni momentul cand o carte de-a mea va ajunge in strainatate.

 

 

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.