” In orice personaj, indiferent de varsta lui, indiferent de cine si cum este el, trebuie sa faci in asa fel incat sa se vada acea motivatie primara, acea nevoie a copilului care a fost. Daca e un personaj avid de bani, trebuie sa faci cumva sa se vada in el acel copil care n-a avut si care, in momentul in care mananca ceva, ii stralucesc ochii. Copilul din tine nu ai cum sa-l uiti. Daca nu stii sa te joci si sa te bucuri de joaca, inseamna ca acel copil din tine e suparat.” (Dorotheea Petre)

Am de cateva luni in calculator trei filme cu ea, e vorba de “Ryna” , “Mar Nero” si “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii”; in cele din urma, am reusit sa le vad, toate intr-o zi, unul dupa altul, cu pauze foarte scurte intre ele.

O prima impresie excelenta lasata mie de Dorotheea Petre; dincolo de premiile obtinute si aprecierile specialistilor, ramane pe retina actrita care se plimba prin fata camerei cu o naturalete care impresioneaza.

Nu ma hazardez sa afirm prea multe lucruri, nu am pretentia ca m-as pricepe; ma limitez sa spun, ca simplu privitor, ca mi-a placut, ceea ce pana la urma, e singurul lucru care conteaza.

Are o usurinta si o stiinta de a juca, mai ales unele scene aparent banale, pe care rar o vezi la un actor atat de tanar, semn ca pana la urma, harul pentru meseria asta, atunci cand exista, nu sta niciodata ascuns, se arata si nu oricum; se arata cu forta si siguranta de sine a celui care isi stie valoarea, e constient de ceea ce poate si demonstreaza la fiecare pas ca e bun, ca locul lui e acolo, pe platourile de filmare, ca e un profesionist de la primul pana la ultimul cadru.

Sunt curios sa o vad, sa zicem, in cel mult zece ani, intr-un rol cu adevarat mare, cu un regizor de top, jucand alaturi de doi sau trei actori consacrati pe plan international; ceva imi spune ca va fi genul ala de actrita pe care publicul o iubeste fara sa-si puna prea multe intrebari, doar observandu-i relatia speciala pe care ea indraznesc sa spun ca o are cu aceasta profesie.

De unde entuziasmul meu? Habar n-am sa va spun foarte clar. Dincolo de frumusetea aparte pe care i-a remarcat-o deja toata lumea, imi place sa cred ca am un simt artistic destul de bine conturat; poate de aici si convingere mea ca Romania are in ea o actrita  buna, cu un potential foarte mare. Si mai e ceva, vorbeste bine, asezat. Citind felul in care vorbeste, incepi sa intelegi cum  reuseste sa joace asa cum o face.

Cine nu a vazut-o in niciun film, desi nu cred sa fie multi, sa caute unul; apoi, veniti sa-mi spuneti daca nu a meritat!

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.