Ii vedem de ani de zile; ii ascultam, comentam, ne miram, ne revoltam, injuram! A doua zi, a treia zi, a n-a zi, o luam de la capat; noi suntem aceiasi, ei , in mare parte, sunt aceiasi. Ei sunt modesti, banali, fara valoare, fara inteligenta, nu se evidentiaza prin nimic ( prin nimic bun); noi…, noi ii toleram!

In timp ce noi ii cunoastem si nu ii taxam pentru defectele lor, ei ne cunosc la fel de bine si ne exploateaza punctele slabe cu o indarjire feroce; ei stiu ca orice ai face, mai ales cand faci rau sau cand nu faci nimic, cum se intampla in majoritatea cazurilor,  trebuie sa fii autentic, sa pari credibil in ochii maselor, sa poti sa-i prostesti, iar masele te vor binecuvanta cu bunavointa lor nemasurata. Odata ce te-au castigat, ce te-au facut sa te obisnuiesti cu ei, asa cum sunt, cu defectele si mojiciile lor, ba chiar ai inceput sa ii indragesti un pic pentru anumite nimicuri care ti se par amuzante, ei sunt linistiti ca te-au dus din nou cu vrajeala.

Poti sa ai tot felul de imperfectiuni, atata timp cat stii sa te faci simpatic, pentru alegatorul din Romania este suficient; ei stiu ca noi nu suntem pretentiosi, ca nu ii punem la munca pentru a ne castiga increderea, aprecierea sau respectul; fond, nici amacar nu ii intereseaza asta. E de ajuns sa stapaneasca cat de cat arta de a specula si sa aiba un pic de lipici la public – nativ sau studiat – , si toate se rezolva ca prin farmec pentru ei. Nimic nu e greu pentru acesti insi, tocmai penru ca noi le admitem aproape orice; la nivelul societatii, ca si in gena acestui popor, nu exista se pare, spiritul acela critic, transant, de revolta adevarata impotriva a ceea ce este incorect sau nedrept, de impotrivire, de lupta impotriva a ceea ce ne afecteaza direct, de taxare a greselilor si pedepsire a vinovatilor, de respectare a regulilor.Nu!

Pentru o mare parte a romanilor, – mai ales aceia care nu beneficiaza de o educatie decenta -, e suficient ca politicianul sa aiba fie si numai o sclipire fortuita in toata cariera sa politica; pentru aceea, oamenii il vor placea, pentru simplul fapt ca li s-a parut lor ca e simpatic. Vorbele si actiunile lor anterioare si ulterioare acelui moment, vor pali atunci cand acesti oameni vor trebui sa ii judece pe acei lideri. Uitati-va la Ceausescu, la Iliescu, la Basescu!

Totul se reduce la un singur lucru, pe cat de simplu, pe atat de greu de realizat si de periculos, in momentul in care devine greu de controlat: daca ai carisma, seduci! Seduci pe cei mai multi si intr-o masura suficient de mare, incat sa-i faci sclavii propriilor tale interese pentru o o perioada de timp suficient de lunga, cat sa iti epuizezi intregul potential de a le face lor rau si de a-ti face tie bine.

Prea multi romani sunt atrasi de oamenii care sunt sau macar vor sa  para smecheri, care fac ce vor, care au tot ce isi doresc, care vorbesc si le zic bine, mestesugit si  caroara nu le pasa de cei din jurul lor ori de consecintele faptelor lor; le place de cei pe care nu-i afecteaza nimic, care isi urmaresc propriul interes si care reusesc, indiferent de mijloace sa isi atinga scopul, care obtin totul, calcand in picioare orice regula si impunandu-si propria vointa, oricat de gresita ar fi si oricata lume li s-ar impotrivi.

Lipsidindu-le valorile si modelele adevarate, oamenii nu au aspiratii si nici motivatia pentru a se autodepasi, se complac in ceea ce au, multi au ajuns sa gaseasca un oarecare grad de normal in toata aceasta baltire si apasare nefireasca si total ineficinta. Putini mai sunt cei carora li se pare neproductiva aceasta stare de spirit si acest conformism pagubos. S-au obisnuit asa! Nu reusesc sa identifice prea multe lucruri care sa-i mai motiveze, iar cei care o fac se fac tot mai greu auziti.

Iar atunci ca nu e motivatie, nu e nici competitie adevarata; iar fara competitie adevarata, nu te poti astepta niciodata la progres sau la o dezvoltare sanatoasa, indiferent in ce domeniu. Prea multi continua sa creada ca merge si asa, ca nu conteaza, ca ma descurc, ca suport , ca mai vedem noi ce-o sa fie, ca e rau dar nu am ce face, ca trebuie sa invat sa ma adaptez la rau pentru a supravietui, ca vor veni si vremuri mai bune,  ca astept si timpul le rezolva pe toate; ei bine, daca nu actionezi intr-o anumita directie, ghiciti ce, timpul nu rezolva absolut nimic! Boala lunga, moarte sigura!

Avem creier si zic sa-l folosim, daca tot e in dotarea standard… Sa cautam tot timpul sa descoperim ceva nou, sa facem ceva nou, sa fim originali, sa invatam, sa ne perfectionam!

Sa fim noi primii ca ne dam noua insine motive sa fim mandri de noi, sa ne simtim impliniti, multumiti cu ceea ce facem si cu ce reusim. Sa fim siguri pe noi, sa ne placa, sa cunoastem si sa credem in ceea ce facem! ( O auzeam pe Aneta Bogdan spunand cat de important e sa crezi in ceea ce faci, pentru ca lucrurile sa se intample si nu doar sa se intample asa, oricum, ci sa permita si sa asigure evolutia si dezvoltarea continua.)

Pentru toate astea, ne trebuie insa o schimbare drastica de mentalitate, una care sa ne ajute sa intelegem ce inseamna responsabilitatea; schimbarea asta nu se poate produce peste noapte, vor mai trebui vreo 10 – 15 ani, presupunand ca ne vom hotari ca incepand de acum sa ne educam pe noi si pe cei mai tineri in acest sens.

Exista insa un lucru pe care il putem face mai repede si care ne-ar putea ajuta in demersul nostru: sa invatam sa ne alegem liderii! L-am vazut si pe Andrei Marga mentionand la un moment dat, zilele trecute, ca un popor nu trebuie sa isi aleaga conducatorii din randul oamenilor de rand, ci din randul elitelor sale.

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.