By 
Maestrul din Petersburg
“Apoi pornira pe bulevardele mortilor. El incepu sa planga. De ce acum? se intreba, furios pe sine. Cu toate astea, lacrimile erau bine-venite in felul lor, un usor val de orbire intre el si lume.”
*
“Nu se putea numi o femeie educata; dar oare unde mai puteai auzi pe cineva vorbind ruseste cu mai multa dulceata? Limba ei era ca o pasare ce-i falfaia in gura; pene moi, blande batai de aripa.”
*
“Privesc inapoi pentru totdeauna. Sunt absorbit pentru totdeauna in privirea ta. Un camp de puncte de cristal, dansand, licarind, iar eu unul dintre ele. Stele pe cer si focuri raspunzandu-le pe camp. Doua lumi ce isi fac semne una alteia.”
*
“Scoate un geamat adanc de disperare. Ce-o sa ma fac? gandeste. Dac-as sti macar ce vrea inima mea, mi-ar fi oare dat sa aflu? De fapt, nu cu inima lui pierduse legatura, ci cu adevarul. Sau – reversul aceluiasi gand – nu cu adevarul pierduse legatura: dimpotriva, adevarul il coplesea ca o cascada, fara masura, pana cand se inecase in el”
*
“Amintirile noptilor cu ea il cotropesc deodata, covarsitor, si tot ce era invalmasit in el se indreapta, aratand spre ea ca o sageata. Dorinta, in toata plinatatea ei, il copleseste. Ea, gandeste, ea este Ea, cea pe care o doresc. Prin urmare…”
*
“Sa crezi: alt cuvant. Ce inseamna sa crezi? Cred in trupul de pe asfaltul de jos. Cred in sange si oase. Sa aduni trupul frant si sa-l iei in brate: asta inseamna sa crezi. Sa crezi si sa iubesti – acelasi lucru.”
*
“- Si Dumnezeu? Ce va zice Dumnezeu despre asta?
Tanarul izbucni intr-u hohot de ras plin de voiosie.
– Dumnezeu? Dumnezeu va fi invidios!”
*
“Dar cand ai fost ultima oara sigur ca vorbele calatoresc de la o inima la alta?”
*
“Cuvintele sunt ca vantul, azi aici, maine aiurea. Nimeni nu stapaneste cuvintele.”
*
“Scriu perversiuni ale adevarului. Aleg calea cea intortocheata si duc copiii in locuri intunecoase. Urmez calea penitei”.
Comments
Powered by Facebook Comments
