La coada cui? Nu conteaza, la coada oricui, la orice coada, cata vreme exista aceasta posibilitate. Daca undeva se poate forma o coada – si clar se va forma, Romania pare sortita sa se afle acolo. Doamne fereste, sa rateze vreuna!

Oriunde, oricand, in orice domeniu si in orice privinta, posibilitatea sau mai degraba riscul formarii si al dainuirii in timp a unei cozi este un eveniment perfect posibil. Ceea ce face din Romania o tara cu adevarat inapoiata, este faptul ca acest eveniment, al coagularii unei cozi strasnice, este nu doar posibil, ci si foarte probabil. Cozile apar asa, din senin, si nu se lasa duse cu una , cu doua.

Paradoxal insa, desi suntem experti la producerea de cozi si campioni la productia acestora, cand vine vorba sa ne integram intr-una din ele, oricare ar fi ea, nu stiu cum dracu se face ca suntem mai mereu, fie ultimii, fie aceia care nu pot profita de formarea ei, pentru ca li se inchide “nemilos” usa in nas.

Cele doua idei mentionate in paragrafele de mai inainte ne definesc existenta ca natie! Nu ca as fi avut eu vreo revelatie inepta tocmai acum, dar realitatea ultimei perioade vine sa confirme parca, mai clar ca niciodata, ceea ce spuneam. Sa luam, de pilda, cele doua “mari stiri” pe care televiziunile, in lipsa lor crunta de profesionalism, le-au invartit in ultimele doua saptamani, precum porcul dovleacul, pana la exasperare. (Fatucile si fatucii, analistii si guristii au fost frenetici, in perioada asta…)

Prima, mult discutata si para-discutata amanare a intrarii in spatiul comunitar; inca o data ne trezim ca suntem prostii Europei, iar asta ni se intampla un pic si din cauza noastra, nu numai datorita atitudinii intransigente a celor mari, care nu fac altceva decat sa isi apere propriile interese. Inca o data suntem am stat la coada si , ca un facut, am ramas aceiasi codasi de serviciu; suntem iar cei din urma, cei ramasi de caruta, asa cum am fost parca de prea multe ori; nu vi se pare ca avem in sange acest stat la coada? Si nu ar fi poate asa de rau, daca nu am avea aceasta vocatie a celui aflat de fiecare data, nu la inceputul cozii, nici macar pe la jumatate, ci intotdeauna, nu stiu cum se intampla, ca ne gasim, oricum am da-o , la sfarsitul cozii.

A doua, o reprezinta prea minunatele cozi de la Casa de Sanatate a Municipiului Bucuresti, care aduna ca-n vremurile “bune” de odinioara sute de oameni si dureaza ca-n povesti, cateva zile, cu tot circul, nervii si haosul de rigoare, care vin si ele la pachet. Cozile sunt primul semn ca ceva scartaie la capitolul organizare eficienta si ca statul nu functioneaza la parametri nici macar decenti, nu mai zic functionali.

La noi s-a dezvoltat , exista si se perfectioneza cu asiduitatea “institutia cozii” si ritualul aproape sacru al statului la coada. Pentru ca nu e suficient ca satul sa fie iresponsabil si sa isi bata joc de cetatenii lui, mai e nevoie si de indaratnicia suprema a conationalilor, care cu o incapatanare sfanta si o lipsa de incredere exacerbata- cultivata si de inteles, ce-i drept  – ,  formeaza siruri pe cate patru randuri, ocupa trotuare si strazi intregi, se calca in picioare, se injura si se inghesuie printre sudalme sa isi plateasca diversele dari catre statul roman; iar asta desi exista posibilitatea de a evita astfel de aglomerari spontane, dar la care romanul nostru, nu vrea sa renunte in ruptul capului. Se pare ca ii provoaca o anumita placere perversa sa stea la coada; si pe unii ii mai inteleg, poate sunt nostalgici, dar cand auzi persoane la nici 30 de ani, multumindu-se cu faptul ca “nu e frig afara” si ca e dispusa a indura astfel de umilinte, incepi sa te intrebi multe lucruri si sa fii un pic cam pesimist cu privire la viitor.

Tara in care institutiile platite din bani publici isi bate joc de oameni, aducandu-i la cozi infernale, pentru simplu motiv ca nu a binevoit sa gandeasca din vreme o strategie prin care sa evite astfel de anomalii, tara in care cetatenii refuza sa priceapa ca exista si alte posibilitati de a a-si plati taxele, decat acelea de a sta de la 5 dimineata cu teancul hartii si dischete in brate, in fata usilor unei institutii publice, ei bine, tara aia nu se misca si nici nu se va putea misca vreodata, pentru ca nici nu are cum. Oamenii care ar trebui sa o miste sunt prea ocupati sa…, sa…, sa stea la o coada, desigur!

Monumentele de incompetenta care ne conduc si care nu mai stiu cum sa ne ia banii, indiferent prin ce mijloace, ne spun ca nu muncim suficient de mult, de bine si de eficient pentru a ne permite un trai decent in tara asta, ca de asta nu sunt bani, ca de asta nu reusim sa ne dezvoltam.

Pai, mai dobitocilor, ia uitati-va voi cum se leaga toate, ca prin minune… Ia ganditi-va voi, simpaticilor, la ceea ce s-a intamplat sapatamana asta! Imaginati-va o fotografie a Romaniei asteia, de care am vorbit pana acum! Oamenii, altii mai lenesi , altii mai putin, sunt incurajati de statul roman sa stea la coada; nu conteaza cu ce prilej, important e ca stau la coada! De ce o fac? Sa iti plareasca tie, stat tinut cu perfuzii la reanimare, niste bani pe care nu ii meriti, pentru simplul fapt ca ei nu se ma intorc decat in foarte mica masura catre cetatenii care ti i-au dat.

Ce se intampla in conditiile astea? Pai, in primul rand se pierde timp, mult timp, AIUREA! Timpul ala care inseamna , exact, ai ghicit, “niste foarte multi bani;” in al doilea rand, oamenii isi pierd increderea, rabdarea si demnitatea din cauza asta; in al treilea rand, aceiasi oameni isi pierd motivatia, ceea ce e si mai grav! In al patrulea rand, tu statule, demonstrezi ca esti incapabil sa actionezi in avantajul cetatenilor tai si sa reactionezi atunci cand, urmare a interactiunii defectoase cu acestia, este evident ca trebuie sa te adaptezi din mers noilor situatii aparute, pe care e de datoria ta sa le rezolvi cat mai prompt.

Nu-i asa, draga statule, ca avand o astfel de realitate, pe care o manageriezi cum nu se poate mai prost, numai printr-o minune s-ar putea intampla ca oamenii, vazand ca tu nu le pui la dispozitie parghiile minime prin care ei sa isi poata desfasura activitatea si prin care sa isi asigure o viata cat de cat normala, sa fie solidari si sa inteleaga ca trebuie sa faca eforturi si sacrificii suplimentare, pentru a iesi din rahat. Cum te poti astepta ca oamenii sa fie receptivi la ceea ce le ceri, cand nu ii oferi nici ce mai mica certitudine ? Pai nu prea poti, decat daca esti inconstient, zic eu.

In clipa in care, la tine acasa, omul sta la coada – fie pentru ca asta e ceea ce ii oferi, fie pentru ca omul refuza sa invete contiuu si sa se adapteze, pentru ca nu a fost educat in acest sens, iar caracterul ii mai joaca si el feste uneori – , sa nu ai niciun dubiu, el va sta la coada si cand va trece granita! Si, mai mult, Romania va sta la coada, pentru ca atata vreme cat ea nu isi respecta cetatenii, nici celelalte state nu vor respecta Romania. Si zau ca le inteleg!

P.S. Daca cineva simte nevoia sa imi spuna ca fiecare raspunde pentru propria persoana, sa se descurce, si ca nu trebuie sa astepte nimic de la stat, sau povesti din alea cu statul minimal, sa ma scuteasca! Nu sunt adeptul acestuia – in primul rand pentru ca impingerea acestuia la extrem contravine chiar conceptului de statalitate, asa cum nu sunt adeptul statului social, care hraneste nejustificat oameni care s-ar putea hrani singuri –  in schimb, sunt un sustinator al statului responsabil! Responsabil fata de cetatenii sai si fata de el insusi.

Statul nu poate fi responsabil, decat daca este tot timpul activ si cauta sa ia acele decizii care sa stimuleze, nu sa inhibe economia si societatea. Iar existenta cozilor, statul la coada, precum si obisnuinta blestemata cu pozitiile de la capatul cozilor, inhiba, omoara.

http://www.youtube.com/watch?v=B0Xds307BG4&w=480&h=390

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.