Cine l-a ascultat aseara pe Neagu Djuvara? Ma tem ca exact aceia care ar fi trebuit si ar fi avut mai mare nevoie sa o faca, nu! (Erau in cluburi, in baruri, aveau alte lucruri mai bune de facut…) Cati au inteles? Nu toti! Cati au fost capabili sa extraga din vorbele sale acele afirmatii care meritau atentie ? Din nou, as zice ca nu foarte multi!

L-am ascultat si recunosc ca nu sunt de acord decat cu o parte din cele afirmate de el aseara; dar acele enunturi pe care eu le-am considerat ca fiind de o luciditate si de o tinuta exceptionale, ei bine, acelea consider ca ar trebui ascultate cu mare atentie; iara daca nu sunt intelese, ele trebuie explicate de cineva, daca s-o gasi acel cineva.

Pe acest om l-am ascultat vorbind liber anul trecu la un targ de carte si am vazut cateva sute de oameni stransi in jurul sau, apoi cam tot atatia dornici sa obtina un autograf de la el si sa sa schimbe doua-trei cuvinte. Am stat la mai putin de un metru de el incercand sa ii observ miscarile si reactiile; in ciuda varstei, va pot spune ca emana mai multa prestanta, forta, detasare, siguranta de sine si eleganta decat oricare dintre politicienii pe care ii avem astazi.

Reputatia acestui om, care, la fel ca noi toti, are plusuri si minusuri, ii determina pe multi sa il priveasca si sa ii soarba cuvintele altfel, starea mentala pe care o are acesta, calmul sau si felul in care stie, datorita experientei, educatiei si inteligentei, sa accentueze cuvintele care conteaza dintr-o fraza, il transforma intr-un personaj captivant, pe care iti place sa il auzi vorbind; si place pentru ca e autentic, iar vorbele sale, unele bune, altele mai putin, au substantasi au ceva aparte, au mirosul altor vremuri; nu lasa senzatia nicio clipa ca vorbeste asa…, ca sa vorbeasca.

Il ascultam aseara vorbind de spre cinste, despre educatie, despre punctualitate, despre incredere si neincredere, despre onorabilitate, despre energiile acestui neam, despre importanta si pastrare cuvantului dat si respectarea promisiunilor, despre speranta, despre mentalul pervertit al romanului de rand, despre caracterul oamenilor si schimbarea dramatica pe care comunismul a produs-o in acest sens, omorand practic spiritul, acel spirit adevarat, puternic, care avea radacini.

Putini mai au capacitatea si taria morala sa vorbeasca astazi in Romania despre aceste lucruri, de o asemenea maniera si sa se faca auzit. Multi il vor considera desuet, dar vai , ce greseala vor face; exact acest tip de discurs ii lipseste astazi Romaniei si noua, tuturor.

Romania are oameni debusolati, apasati de probleme curente, cei mai multi de conditie modesta si car fac greseli mari, pentru care ulterior platesc preturi enorme. Romania nu stie sa recunoasca si sa aprecieze valorice autentice, nu stie sa se puna in valoare, scoate in prim plan simboluri false, fara prea mare valoare, cauta sa fie placuta si sa atraga din vorbe, ori acest lucru este fundamental gresit, cata vreme, in spatele vorbelor nu este nimic care sa le sustina.

El insusi a vorbit despre reputatie, despre reputatia tarii si a oamnilor care o conduc, iar acest lucru , pentru mine, e sun semn ca acest om,  – in ciuda afirmatiilor blande la adresa lui Traian Basescu si Emil Boc, pe care nu stiu din ce motive ii cruta – ,  este o persoana extrem de bine infipta in realitatile vremurior pe care le traim azi. A trecut de 90 de ani, dar judeca si vede lumea de astazi, cu ochii si mintea unui om cu un backgraund solid in marketing; asta spune enorm despre calitatea acestui personaj, dincolo de scaparile sale de ordin politic imediat.

A vorbit despre cinste, despre formarea si cultivarea onestitatii urmatoarelor generatii de la varste fragede, lucru impresionant, pe care multi il vor lua in deradere, dar a carui importanta este una covarsitoare. Si a mai vorbit despre aspiratii, despre stirile care anunta evenimente cu adevarat mari, demne de a fi mentionate, despre lucrurile importante care ar trebui scoase in prim-planul vietii publice de la noi, despre informatiile relevante care trebuie livrate marelui public pentru a-l educa, pentru a-ai arata care sunt acele lucruri care conteaza si catre care trebuie sa tinda.

Nu-i impartasesc pesimismul conform caruia mai avem de asteptat 60 de ani pentru a se schimba ceva, dar sunt de acord cu faptul ca exista si astazi prea multi “cretini normali” printre noi, iar numarul lor trebuie sa scada mai repede, nu putem astepta doua generatii pentru a se intampla asta, ar putea fi prea tarziu atunci!

Imi plac insa aceste doua constatari mai vechi ale lui Neagu Djuvara, pentru ca ele sintetizeaza perfect cauza problemelor cu care ne confruntam azi si a haosului general in care ne tot zbatem; in afara de prostie si hotie, mai e ceva!

„S-a stricat ceva în creierul acestui popor.(…) E ceva în creierul nostru care ne face ostili organizării.”

Neagu Djuvara, un om din altă lume, vorbindu-le românilor despre cinste

Ii vedem de ani de zile; ii ascultam, comentam, ne miram, ne revoltam, injuram! A doua zi, a treia zi, a n-a zi, o luam de la capat; noi suntem aceiasi, ei , in mare parte, sunt aceiasi. Ei sunt modesti, banali, fara valoare, fara inteligenta, nu se evidentiaza prin nimic ( prin nimic bun); noi…, noi ii toleram!

In timp ce noi ii cunoastem si nu ii taxam pentru defectele lor, ei ne cunosc la fel de bine si ne exploateaza punctele slabe cu o indarjire feroce; ei stiu ca orice ai face, mai ales cand faci rau sau cand nu faci nimic, cum se intampla in majoritatea cazurilor,  trebuie sa fii autentic, sa pari credibil in ochii maselor, sa poti sa-i prostesti, iar masele te vor binecuvanta cu bunavointa lor nemasurata. Odata ce te-au castigat, ce te-au facut sa te obisnuiesti cu ei, asa cum sunt, cu defectele si mojiciile lor, ba chiar ai inceput sa ii indragesti un pic pentru anumite nimicuri care ti se par amuzante, ei sunt linistiti ca te-au dus din nou cu vrajeala.

Poti sa ai tot felul de imperfectiuni, atata timp cat stii sa te faci simpatic, pentru alegatorul din Romania este suficient; ei stiu ca noi nu suntem pretentiosi, ca nu ii punem la munca pentru a ne castiga increderea, aprecierea sau respectul; fond, nici amacar nu ii intereseaza asta. E de ajuns sa stapaneasca cat de cat arta de a specula si sa aiba un pic de lipici la public – nativ sau studiat – , si toate se rezolva ca prin farmec pentru ei. Nimic nu e greu pentru acesti insi, tocmai penru ca noi le admitem aproape orice; la nivelul societatii, ca si in gena acestui popor, nu exista se pare, spiritul acela critic, transant, de revolta adevarata impotriva a ceea ce este incorect sau nedrept, de impotrivire, de lupta impotriva a ceea ce ne afecteaza direct, de taxare a greselilor si pedepsire a vinovatilor, de respectare a regulilor.Nu!

Pentru o mare parte a romanilor, – mai ales aceia care nu beneficiaza de o educatie decenta -, e suficient ca politicianul sa aiba fie si numai o sclipire fortuita in toata cariera sa politica; pentru aceea, oamenii il vor placea, pentru simplul fapt ca li s-a parut lor ca e simpatic. Vorbele si actiunile lor anterioare si ulterioare acelui moment, vor pali atunci cand acesti oameni vor trebui sa ii judece pe acei lideri. Uitati-va la Ceausescu, la Iliescu, la Basescu!

Totul se reduce la un singur lucru, pe cat de simplu, pe atat de greu de realizat si de periculos, in momentul in care devine greu de controlat: daca ai carisma, seduci! Seduci pe cei mai multi si intr-o masura suficient de mare, incat sa-i faci sclavii propriilor tale interese pentru o o perioada de timp suficient de lunga, cat sa iti epuizezi intregul potential de a le face lor rau si de a-ti face tie bine.

Prea multi romani sunt atrasi de oamenii care sunt sau macar vor sa  para smecheri, care fac ce vor, care au tot ce isi doresc, care vorbesc si le zic bine, mestesugit si  caroara nu le pasa de cei din jurul lor ori de consecintele faptelor lor; le place de cei pe care nu-i afecteaza nimic, care isi urmaresc propriul interes si care reusesc, indiferent de mijloace sa isi atinga scopul, care obtin totul, calcand in picioare orice regula si impunandu-si propria vointa, oricat de gresita ar fi si oricata lume li s-ar impotrivi.

Lipsidindu-le valorile si modelele adevarate, oamenii nu au aspiratii si nici motivatia pentru a se autodepasi, se complac in ceea ce au, multi au ajuns sa gaseasca un oarecare grad de normal in toata aceasta baltire si apasare nefireasca si total ineficinta. Putini mai sunt cei carora li se pare neproductiva aceasta stare de spirit si acest conformism pagubos. S-au obisnuit asa! Nu reusesc sa identifice prea multe lucruri care sa-i mai motiveze, iar cei care o fac se fac tot mai greu auziti.

Iar atunci ca nu e motivatie, nu e nici competitie adevarata; iar fara competitie adevarata, nu te poti astepta niciodata la progres sau la o dezvoltare sanatoasa, indiferent in ce domeniu. Prea multi continua sa creada ca merge si asa, ca nu conteaza, ca ma descurc, ca suport , ca mai vedem noi ce-o sa fie, ca e rau dar nu am ce face, ca trebuie sa invat sa ma adaptez la rau pentru a supravietui, ca vor veni si vremuri mai bune,  ca astept si timpul le rezolva pe toate; ei bine, daca nu actionezi intr-o anumita directie, ghiciti ce, timpul nu rezolva absolut nimic! Boala lunga, moarte sigura!

Avem creier si zic sa-l folosim, daca tot e in dotarea standard… Sa cautam tot timpul sa descoperim ceva nou, sa facem ceva nou, sa fim originali, sa invatam, sa ne perfectionam!

Sa fim noi primii ca ne dam noua insine motive sa fim mandri de noi, sa ne simtim impliniti, multumiti cu ceea ce facem si cu ce reusim. Sa fim siguri pe noi, sa ne placa, sa cunoastem si sa credem in ceea ce facem! ( O auzeam pe Aneta Bogdan spunand cat de important e sa crezi in ceea ce faci, pentru ca lucrurile sa se intample si nu doar sa se intample asa, oricum, ci sa permita si sa asigure evolutia si dezvoltarea continua.)

Pentru toate astea, ne trebuie insa o schimbare drastica de mentalitate, una care sa ne ajute sa intelegem ce inseamna responsabilitatea; schimbarea asta nu se poate produce peste noapte, vor mai trebui vreo 10 – 15 ani, presupunand ca ne vom hotari ca incepand de acum sa ne educam pe noi si pe cei mai tineri in acest sens.

Exista insa un lucru pe care il putem face mai repede si care ne-ar putea ajuta in demersul nostru: sa invatam sa ne alegem liderii! L-am vazut si pe Andrei Marga mentionand la un moment dat, zilele trecute, ca un popor nu trebuie sa isi aleaga conducatorii din randul oamenilor de rand, ci din randul elitelor sale.

Liderii politici sunt mediocri, iar noi le tolerăm mediocritatea