“O zi ca un almanah”, scrie Mana! 1 Decembrie subiectiv, zic eu.


Am citit textul de trei ori si am simtit nevoia sa comentez asa: Uite, de data asta, imi dai ocazia sa spun, fara suparare, sper, ca nu sunt de acord si ca, dupa parerea mea, ideile nu sunt in regula in proportie de peste 90%; iar abordarea, desi trece ca realista, cu tot dragul, mi se pare paguboasa. Astept sa argumentezi, imi spune ea; replica la care, sigur ca ma asteptam; deh, intuitia asta…

Titlul acesta, o zi ca un almanah, hmmm…, ce-o fi cu el? E corect? E!

Da, 1 decembrie este o zi de o diversitate uluitoare. Diversitatea inseamna automat kitsch? Mana spune ca da, eu spun ca nu! Nu intodeauna si, mai ales, nu pentru toti! Depinde ce vrem sa vedem si, mai ales, cum vrem sa vedem acest “amestec”. Daca as privi aceasta zi strict cu ochii unuia care mai stie ceva marketing, as fi tentat sa-i dau dreptate Manei. Dar nu o fac, tocmai pentru ca sunt roman, nu german, nu italian, nu suedez; sunt roman, iar asta ma face sa privesc aceasta zi si cu sufletul, nu doar cu mintea. Exista emotie ( nu discutam cata mai exista) in oameni? Tind sa cred ca, cine spune ca nu, minte si se minte singur. Exista constiinta? La majoritatea oamenilor, s-a demonstrat demult, ca exista. Ei bine, daca acestea doua se manifesta la nivelul fiecarui individ, ele vor cantari decisiv, de fiecare data, in felul in care percepem ziua nationala.Nu doar noi, romanii, ci fiecare natiune in parte. Uneori, chiar si fiecare etnie; uitati-va la basci, la flamazi, la corsicani, la catalani.

Eu insumi sunt adeptul ideei ca, in majoritatea deciziilor din viata de zi cu zi, mintea si nu sufletul trebuie sa  joace decisiv; exista insa cateva momente in existenta noastra in care, ce ironie, daca sufletul nu ar prima, am fi nimic, nu am exista. Ma rog, fizic, am exista, dar nu am depasi statutul de leguma. Pe langa acele momente, care tin de viata personala, exista si acesta, al sarbatoririi  sentimentului de apartenenta la un popor, oricare ar fi el.

Dar sa revin la felul in care percepem, intelegem, traim diversitatea zilei de astazi, 1 Decembrie. Ca marketer obiectiv, recunosc, Mana are dreptate. Arata oribil, de un prost gust desavarsit si, ceea ce e mai important, ar fi un eveniment foarte dificil de impachetat pentru un specialist care se respecta. Banuiesc ca majoritatea ati citit cate ceva despre marketingul de eveniment; ei bine, da, 1 Decembrie ar fi o grea provocare pentru oricine. Prea mult haos, prea crunta betia asta de idei, prea e facut totul din adunatura; da, e un ghiveci 1 Decembrie, te deranjeaza si te oboseste aceasta multitudine de elemente  multe fara legatura intre ele, puse toate la un loc, daca obiectivul tau este acela de a face din aceata zi un produs exclusivist sau macar de un anumit nivel.

Ca om insa, subiectiv pana la Dumnezeu, ca asa suntem construiti cu totii, eu nu ma pot extrage pe mine din acesta zi cu totul; cine spune ca reuseste sa faca asta si sa se acopere de un scut impenetrabil, ii reamintesc ca perfectiunea nu exista si ca acel calcai al lui Achile, il avem fiecare. Asadar, desi vad si eu ca ne furam caciula in anumite privinte si in anumite proportii, nu pot sa spun ca ziua nationala,asa cum arata ea azi, e de rahat si ca trebuie aruncata la gunoi, pentru ca nu-mi place cum arata. Nu asta e solutia. Daca suntem de acord ca a fost pervertita in ultimul hal, ca valorile ei si-au pierdut in timp semnificatiile, ca nu e ceea ce trebuie sa fie, nu facem nimic spunand cat e de nasoala si dand exemple de carton, care nu stau in picioare, nici macar in fata traditiei. In schimb, facem ceva incercand sa indentificam radacinile acestor rele, sa pastram ceea ce e bun, sa eliminam grotescul si sa redam acestei zile, nu stralucirea, pentru ca noi ca natie, nu am stralucit niciodata, nu am fost imensi niciodata; sa-i redam identitatea si demnitatea. Astea le-am avut si noi ca natie, le-a avut si ziua de 1 Decembrie. (Sigur, pana cand ne-am descoperit vocatia de curve si de tradatori, caci de acolo ni se trag multe). Asta o putem face fiecare; e greu, pentru ca mizeria in care ne zbatem de atata vreme si calitatea oamenilor a scazut dramatic, dar se poate face.

Ce m-a deranjat cel mai mult la textul Manei, au fost  unele argumente de carton, cum imi place mie sa le numesc, dar si faptul ca printr-o astfel de abordare,  nu facem decat sa ne scufundam si mai mult, nicidecum sa ne revenim. Ce rezolvam prinr-un astfel de text, servit, de exemplu, pe nemestecate, generatiei care acum are , sa spunem, 14 ani ? Nimic bun! Ei sunt deja fani Bianca, Bote, Gigi, Moni; iar noi venim si peste aceasta realitate inspaimantatoare, le povestim despre cat de praf e ziua nationala, despre cat de urat e totul, despre  efuziuni fortate de patriotism. Dar de unde stim noi care sunt fortate si care nu?  Nu ar fi mai bine sa le povestim atat neajunsurile acestei zile, cat si plusurile ei? Eu cred ca da. Nu gasiti niciun plus? Nu se poate! Mai sapati, cu siguranta veti gasi!

Am spus ca ideile nu sunt in regula… Hai sa vedem despre ce e vorba? Mana este la cel putin al doilea text, in care se arata nedumerita cu privire la oportunitatea paradei militare de 1 Decemebrie. Explicatie: armata este unul din simbolurile statalitatii. Punct. Orice tara, macar la nivel de cutuma, daca nu chiar mai mult, are drept unul dintre elementele sale de identificare, aceasta institutie, a hainei militare, pe care o afiseaza, nu cu prost gust, ci cu mandrie, ca semn al identitatii ei. Ziua nationala este cu siguranta prima si cea mai importanta oportunitate pentru a face o astfel de demonstratie. Nu e nimic gresit in acest demers; festivismul, cata vreme nu este deplasat, nu trebuie inteles prost, trebuie trait solemn, in functie de capacitatea fiecaruia dintre noi de a simti si de a intelege.

Ne aratam muschii in oglinda, nu e profitabil, consumam aiurea resurse… Viziune de contabil! Atata spun. (Mana, din cate stiu eu, contabilii sunt cei mai mari dusmani ai marketerilor! 😉 )

Biserica! Ce cauta ea aici printre mirosul de cantina ambulanta? Pai, Biserica e la locul ei, fasolea cu ciolan nu e! Biserica, ale carei bube imense au ajuns sa ne ingrozeasca, Biserica, cea care face afaceri mai ceva ca un SRL, care se complace intr-o habotnice prost inteleasa, care trebuie sa-si fac o curatenie strasnica prin debarale, daca nu vrea sa devina un dinozaur printre zgarie-nori, ei bine, Biserica asta isi are locul ei in ziua asta de 1 Decembrie. Problema nu e ce cauta, ci cum!!! Cum apare ea in acest tablou. Cine stie ceva istorie ( cine nu stie, sa citeasca) isi cam da seama de ce Bisericile – pentru ca nu e una singura – , raman in prim-planul acestei zile. ( stiu, religia si credintele sunt cele mai eficiente cai de stapaniere a popoarelor lumii,  au facut rele imense, cunoastem, dar pentru romani, Biserica are semnificatii mai degraba pozitive; fie si numai asta ar indreptati prezenta ei azi; pacat ca Biserica nu stie sa-si castige respectul oamenilor instruiti!)

Mancarea impartita oamenilor pe strada… De acord, e un gest care nu are ce cauta; aceasta pomana eterna, de care nu ne mai lepadam odata; nu prezenta haleului de 1 Decembrie e problema, problema e conditia modesta a oamenilor; oamenii care sunt pusi in postura umilitoare de a primi acea pomana, din cauze care, de cele mai multe ori, nu tin numai de ei. Daca lumea care iese pe strada sa fie prezenta la evenimetele prilejite de ziua natioanla, ar avea bani sa isi cumpere ce mancare vrea, nu conteaza la ce pret, dar sa isi cumpere ce vrea fiecare, nu sa se calce in picioare pentru a primi gratis, atunci ar fi in regula. Nu am fi cu nimic mai rai decat americanii care infuleca hamburgeri, decat nemtii care se omoara la carnati…; sigur, nu ar fi staiful si  imaginea “de frisca si capsuni” de la Wimbledon, dar nici nu trebuie sa fie, pentru ca specificul nostru este altul.

Ce gesturi nu-si mai au rostul ? Pai nu-si au rostul coroanele de flori, manifestarile sportive fortate ( statul roman a omorat sportul si a dat bani pentru PC-uri, intru dezvoltarea “sanatoasa” a natiei , ori avize ilegale de constructie…), fanfarele, cadelnitele si cravatele de pionier. In privinta muzicii populare, eu nu stiu sa fie vreo rusine, ba dimpotriva!

Cat despre politicieni, da, oricat de satui am fi de ei, e dreptul si rostul lor sa fie acolo. Daca ne place sa-i injuram de mama, si avem dreptul sa facem asta, pentru ca sunt alesi sa ne reprezinte in interesul nostru, sa nu fim ipocriti si sa ne aratam indignati de prezenta lor la festivitati.

Sa ne aratam insa indignati de ce s-a intamplat azi si sa o spunem raspicat, cat mai multi! Presedintele statului este plecat din tara, sfidand si jignind poporul roman , prin faptul ca nu este prezent la festivitatile  de 1 Decembrie, iar premierul roman isi aroga cu nesimtire si slugarnicie, merite necuvenite, acceptand sa i se prezite onorul, desi presedintele Senatului, era prezent. Asta sa spunem!

Ne laudam noi cu ce am fost? Cand? Unde? Macar de-am sti sa facem asta, dar nici macar atata nu suntem in stare. Sigur ca nu am fost buricul pamantului niciodata, probabil nici nu vom fi, dar au fost perioade, mai lungi sau mai scurte, in care nu am fost o rusine de popor, ci acel popor catre care Europa privea cu interes, pe alocuri chiar cu respect. De ce o facea? Dumnezeu stie… Poate pentru ca eram originali, in sensul bun al cuvantului, poate si pentru altele.

Da, e o prostie sa credem ca maturam noi pe jos cu turcii, ca Unirea asta s-a facut ca am fost noi destepti, nu ca asa au dictat interesele de moment, ca independenta s-a obtinut exclusiv datorita vitejiilor noastre; dar dincolo de aceste circumstate istorice, Romania are meritul ei ca exista azi, asa cum are vina ei ca exista in forma in care se afla azi.

Nu trebuie sa ne laudam cu ce am fost, trebuie sa stim exact ce am fost, dar mai ales cine suntem; dupa ce ne va fi foarte clar asta, aflam care-s cauzele pentru care-am ajuns  la ce-am ajuns si incercam sa punem ceva bun, in locul tumorilor extirpate, in niciun caz nu spunem de pe  margine, uite ce tumoare urata, la ce bun c-a fost candva sanatos, daca acum are sanse mari sa moara?

“Sa ne veselim dara…” zice Mana, ironic, cum  imi place mie… De data asta, cu completari… Sa ne punem in pozitia de a ne veseli sincer, curat! Exista si varianta asta, dar noi n-o stim, am uitat-o! S-o reinvatam! Sau, unde e cazul, s-o invatam!

Cine a facut ca ziua asta sa-si piarda substanta pana la dezintegrare? Ore nu am contribuit si noi decisisv, cu atitudinea noastra? O, ba da! Din plin. E asta atitudinea buna? Ma tem ca nu, ca trebuie sa o schimbam; dar sa o schimbam noi si s-o facem in mod real nu de fatada, caci nimeni altcineva nu poate face asta pentru noi, daca noi nu vrem.

P.S. Intrebare de 1 ieuro de la Tonomat… De ce trebuie sa fiu mandru ca-s roman ? De ce e asa de “ieftina intrebarea?” Pentru ca este gresita. E ca si cum eu te-as intreba de ce trebuie sa-mi fie jena ca sunt roman?…

Cum sa iti spuna altcineva, Victore, ce ar trebui sa simti fata de un anumit eveniment/lucru/individ, sau de ce trebuie sa ai un anumit sentiment ? Fiecare om are valorile lui, sentimentele, gandurile lui; nimeni in afara de tine nu e stapan pe ele, cum nici tu nu esi stapan pe ale altuia. Deci, daca nu ti se ofera argumente, asta e motivul! Pentru ca nu se pot oferi. Nici eu nu pot sa-ti spun de ce sa fii mandru, nici tu nu-mi poti spune de ce sa-mi fie rusine. Esti sau nu esti! Simti sau nu simti. E simplu. Faptul ca tu nu esti, faptul ca multi, la fel ca tine, nu sunt, prea putin conteaza. Nu asta e problema. Nu-i nici rau, dar nici bine, ca nu esti. Niciun sentiment nu e  nici obligatoriu, nici permanent, nici nemuritor.

 


1 Decembrie subiectiv

By Dragoș Sorin Nicula
[D][S][N] / Literatura / Marketing / Mass Media / Personal

Cum e cu împărăteasa, la taclale…

”Cioc-cioc !” ( Abordarea imparateasca online  )

O recunosc, zambesc, spun “Sarut mana!”, iar vorbele incep sa se rostogoleasca firesc.

Aglomerata, blog, timp, scoala, copil, sedinta, interviu, curatenie, bucatarie, compot de piersici, oboseala, greseli de tastare, masina de spalat vase…; erau doar cateva dintre cuvintele care i se iveau de sub taste.

Dupa vreo 20 de minute, ne-am zis ca ar fi totusi cazul sa nu mai tragem de timp si sa facem interviul pe care il planuiseram de ceva vreme.

Despre ce-am vorbit…, descoperiti singuri!… Cate-n luna si-n stele ! 😉


[D][S][N]: Cine e Mariana Ciutacu ? Cum e omul din spatele Imparatesei  ?

mariana ciutacu: Sa fac prezentarea ca pe blog? Ocupata. Nu pot sa mai spun chiar tanara, dar ocupata sunt sigur; adica sunt si tanara, ca mereu ignor ce scrie in acte.

Un om ocupat, cu background in marketing, comunicare, resurse umane. Mama de familie, un pic gospodina, cand mai am timp, soferul familiei. Ajunge sau continui sa ma laud? 🙂

[D][S][N]: De ce Mana ? Cine a venit cu ideea ?

mariana ciutacu: Eu am venit cu ideea, cand aveam vreo 10 luni. Parintii imi spuneau Mariana, ca doar asa ma botezasera. Incercam sa reproduc numele si spuneam Mana de fiecare data. Atunci, ai mei au zis asa sa-i ramana numele si asta e tot.

[D][S][N]: Cata consecventa… 🙂

mariana ciutacu: Cata neputinta de a reproduce exact! 🙂

[D][S][N]: O sa dau un pic din casa… Mi-ai spus inca din start ca ideea de a da un interviu ti se pare ciudata… Iata-ne totusi aici; cum iti explici ?

mariana ciutacu: Ei, consider ca stau pe mess, la taclale, nu ca dau eu un interviu 🙂 ; nu am emotii, nu m-am pregatit…

[D][S][N]: Tocmai ai dat titlul interviului; in mare, la asta ma gandeam si eu… 🙂

mariana ciutacu: pai, nu asta facem? 🙂

[D][S][N]: Am sa-ti spun de ce am vrut sa facem acest inteviu, de unde a plecat tot… E vorba de un articol pe care l-ai postat pe blogul tau, se numeste “Conform sloganului e musai sa iau atitudine” ; ceea ce ai scris acolo a reprezentat o motivatie suficient de buna pentru mine. Ce iti amintesti despre acel articol ?

mariana ciutacu: Era articolul ala cu EBA? Adica despre ea, nu?

[D][S][N]: Da, ma refer insa la prima parte a lui.

mariana ciutacu: Mi s-a parut de bun simt ce am scris eu atunci; sunt lucruri pe care orice om care gandeste cu capul lui, nu cu al altora, le-a gandit. Eu le-am si scris; in plus, cred ca mai bagam si cateva evaluari profesionale (nu ma pot desparti de ceea ce stiu din punct de vedere profesional).

[D][S][N]: Nu sunt prea multi azi, care gandesc cu capul altora ? Pare a fi una dintre marile probleme ale zilelor noastre.

mariana ciutacu: Majoritatea iau de-a gata si nu mai fac efortul sa gandeasca; uneori ma si intreb “de ce o fi pentru unii atat de mare efortul sa gandeasca?” Mai si rad; zic despre mine ca sunt la varsta intrebarilor, inca n-am depasit-o. Nu sunt adepta principiului ”crede si nu cerceta”!

[D][S][N]: Poate pentru ca e gratis sa iei de-a gata… Romanii au o slabiciune pentru tot ce e gratis, se stie…

mariana ciutacu: E posibil sa fie adevarata si teoria ta. Dar e posibil ca oamenii aia sa isi foloseasca nu 10% din creier, ci 2-3%.

[D][S][N]: A ta care e ?

mariana ciutacu: Teoria mea e ca oamenii s-au indobitocit ingrozitor in ultimii 20 de ani. E o involutie spectaculoasa.

[D][S][N]: O sa ne acuze lumea de “snobism intelectual” daca se poate spune asa… 🙂

mariana ciutacu: Lumea sa mai puna mana pe o carte, sa mai lase naibii televizorul! Daca ii intrebi cand ai citit ultima carte, crezi ca iti vor raspunde sincer? Sau daca i-am intreba: cand ti-a dat ceva de gandit? Orice… Cand ai gandit ultima data? Multi vor ramane perplecsi, ca nu vor sti ce sa spuna.

[D][S][N]: Hai sa pornim discutia de la blog si-om vedea unde-om ajunge ! De ce ai blog, din pasiune pentru scris sau pentru a impartasi celorlalti gandurile tale ?

mariana ciutacu: Nici una, nici alta; pentru ca m-a batut la cap Darius (www.jeg.ro) ca trebuie sa-mi fac blog, entuziasmat, probabil, de modul in care stateam cu el la taclale pe mess. Mi l-a pus in brate si mi-a zis… “blogul e ca un copil, trebuie sa-i dai mancare, sa-i schimbi pampersul, ca altfel moare sufocat in propriile fecale” 🙂 ; si m-am apucat de schimbat pampesul, ce sa fac?

[D][S][N]: Cum scrii, repede, dintr-o suflare, sau  ai grija sa iti lucrezi atent textul, sa revii asupra lui, sa faci retusuri ? Cat valoreaza un  text pe blog, care nu transmite nimic, nici macar o opinie transanta a autorului ?

mariana ciutacu: Ce sa fac?! Nici corecturi nu fac. 🙂  Scriu dintr-o suflare si un text lung imi ia cateva minute… cel mai adesea imi ia intre 5 si 10 minute scrierea unui text pe blog. Scriu exact cum gandesc, nu caut formulari pretioase, nu caut sa fiu geniala; spun ce am de spus si gata; nu scriu de complezenta. Chiar si cand pun ceva de umplutura, spre exemplu o poza sau muzica, si alea au legatura cu mine intr-un fel; adica nu iau la intamplare, e muzica aia care-mi canta mie prin cap atunci sau e o poza care mie imi spune ceva si ma preocupa…

[D][S][N]: Prima propozitie a ta pe blog suna asa: “Tot timpul am fost discreta”; este un lucru pe care personal il apreciez; cat este nativ si cat este educatie in stiinta de a fi discret ? Mai este astazi discretia ceva cu care sa ne mandrim ? Cum reusesti sa ramai asa, in ciuda tentatiilor care nu ma indoiesc ca apar ?

mariana ciutacu: Pai, nu imi place sa ies in fata, stiu foarte bine cine sunt, nu caut sa epatez si nici nu caut recunoastere publica 🙂 Daca s-ar fi putut, as fi facut blogul asta numai pentru mine, adica eu sa-l scriu, eu sa citesc 🙂 ; nu stiu daca mi-as fi comentat singura…; dar atunci cand a fost pus pe public, blogul inca nu era gata, iar Victor mi-a dat un branci pe scari cu blogul in brate si a anuntat la el pe blog ca am intrat in blogosfera, cand el inca era in beta :);  asa ca e public, ce era sa mai fac? E cu spectatori… asa ca discretia mea…

[D][S][N]: Victor, stia el ce face… 🙂

mariana ciutacu: 🙂 Cam da! Asa… ce tentatii sa apara? Tentatia este in momentul in care tu nu esti decis; cand esti ferm, nu exista tentatie. Cu ce ma ajuta daca nu sunt discreta? Mie mi-e bine asa, discreta sau cat de discreta sunt in momentul asta; nu am inconveniente; de ce sa ma vreau pe prima pagina din Ciao? Nu ma ajuta cu nimic! Nu umblu dupa notorietate. 🙂

[D][S][N]: La un moment dat spuneai despre felul in care scrii pe blog: “am fost ca si-acasa: când exuberantă, când incisivă, când morocănoasă, când ghiduşă, uneori mai absentă. Ah, şi un pic romantică.”. Si mai cum, intre timp ?

mariana ciutacu: Tot asa intre timp; si un pic bolnava, dar mi-a trecut 🙂

[D][S][N]: Ce nota dai feedback-ului primit pe blog ? Te-a influentat blogul in vreun fel?

mariana ciutacu: Nu m-a influentat nicicum, nu m-a schimbat; sunt tot aia, am tot prietenii aia in real. Cand mi se spune pe blog ca gresesc, ma gandesc bine sa vad care e problema; la mine, evident. Cand nu se comenteaza, imi dau seama ca ori nu e interesant, ori n-au cititorii nimic de spus; ce sa comentezi la o melodie, spre exemplu? Am pus-o poate pentru ca exprima starea mea la un moment dat.

[D][S][N]: Poate e  si la ceilalti problema, de multe ori…

mariana ciutacu: E posibil si asa, de-aia am zis ca reiau sa vad… Feedback-ul e important, dar tot nu-i dau nota. Tin cont de el mereu. Am uitat sa spun ca nu scriu pentru cititori, ci pentru mine.

[D][S][N]: Cat de mare este influenta blogurilor in societatea romaneasca ? Ce ar trebui sa se intample in .ro ca blogurile sa aiba o influenta sporita?

mariana ciutacu: Nu stiu sa spun ce-i cu societatea si care e influenta blogurilor, stiu ca Romania e o tara care nu genereaza stiri. Daca intri, o data pe zi, pe un site al unei agentii de stiri, afli tot ce s-a intamplat. Poate de-asta e apreciat contentul creat pe bloguri, ca e diferit de stiri si de ce vedem in mass media.

[D][S][N]: Ai bloguri pe care le citesti  foarte des? Stii ca exista un blog…, Ciutacu.ro? Obisnuiesti sa-l citesti ? Se-ntampla sa va tachinati pe marginea textelor pe care le scrieti fiecare?

mariana ciutacu: Da, stiu; il citesc; uneori zilnic, alteori nu. Am bloguri pe care le citesc zilnic. Nu se intampla sa ne tachinam, cred ca ne descoperim reciproc din postarile de pe bloguri.

[D][S][N]: Cum e sa fii sotia lui Victor Ciutacu ? Sau care e cel mai frumos lucru in a fi doamna Ciutacu ?

mariana ciutacu: E obisnuit, nu cred ca are importanta numele de familie; sunt sotia lui Victor, nu a omului de televiziune bla-bla. Cand ne-am cunoscut, eram colegi de grupa la facultate; eu sunt tot aia, el tot ala; faptul ca el are notorietate nu a afectat relatia noastra.

[D][S][N]: Cat de importanta este familia pentru echilibrul tau interior ? Care este cel mai de pret lucru pe care il  gasesti acolo ?

mariana ciutacu: familia este importanta pentru oricine, nu doar pentru mine; nu vreau sa scriu acum texte de-alea sforaitoare; familia e parte din viata noastra; ti-ai facut-o, ti-o asumi, te straduiesti sa nu se deterioreze; nu doar tu, ci si ceilalti membri ai familiei.

[D][S][N]: Care sunt cele mai pretioase lucruri pe care le-ai invatat de la Victor, respectiv de la Vlad ?

mariana ciutacu: Dar ei de la mine? 🙂 Nu stiu daca am invatat, dar sigur am observat. Suntem diferiti noi trei, suntem extrem de diferiti ca temperament, atitudini; nu stiu daca trebuie sa invatam unul de la altul; cred ca e mai important sa ne pastram fiecare personalitatea, sa nu ajungem ca in pozele alea in care catelul seamana cu stapana. 🙂 Important e sa nu incercam sa il schimbam pe cel de langa noi dupa gusturile noastre, caci, schimbandu-l, nu mai e cel initial, ci creatia noastra, si-atunci ne-ndepartam de la ce ne-a atras. Mai bine ne acceptam asa cum suntem, ne completam 🙂

[D][S][N]: Cum de-l suporti pe Victor? Nu e “ingrozitor de arogant si teribil de nesuferit?”… 🙂

mariana ciutacu: Nu e deloc arogant si nici nesuferit. E adevarat ca la inceput nu l-am suportat, cand a venit coleg de grupa cu mine si uite unde am ajuns. 🙂 Dar nici el nu ma suporta pe mine, ca eram infumurata si elitista si cu nasul pe sus 🙂

[D][S][N]: Deduc ca nu-i cel mai rau lucru sa nu te-nghiti cu o colega de grupa… 🙂

mariana ciutacu: 🙂 Dap, ajungi la Starea Civila dupa 2 ani 🙂 ; asta in varianta fericita.

[D][S][N]: Bravo voua!

mariana ciutacu: Multumim.

[D][S][N]: Care este cea mai mare avere / reusita a familiei Ciutacu?

mariana ciutacu: Reusita? Vlad. Avere? Ca valoare materiala, masina; ca valoare emotionala, concediile, timpul petrecut impreuna, week-end-urile.

[D][S][N]: Cum esti ca mama ? Cum te vezi tu si cum te vede fiul tau ? (iata, ca sa vezi ca am anticipat partial raspunsul tau ) 🙂

mariana ciutacu: Vad, vad. Pai, asta e o intrebare ciudata. Eu ma vad mai apropiata de copii ca fizic decat de celalte mamici din clasa, iar lui Vlad nu-i e rusine cu mine cand ma duc sa-l iau de la scoala, iar asta mie-mi spune totul.

[D][S][N]: Ca parinte, care ar fi doua dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copilul tau ?

mariana ciutacu: Of, Doamne; sa invete sa munceasca si sa isi respecte propria persoana; e esential!

[D][S][N]: Cum ai reactiona daca Vlad ar alege o cariera controversata ?

mariana ciutacu: E treaba lui ce cariera isi alege, nu vreau sa ma realizez prin copil; eu am ales pentru mine, sunt responsabila de alegerea mea, mi-am asumat-o.

[D][S][N]: Cum arata un schimb de replica savuroase, seara la cina, intre sotii Ciutacu ?

mariana ciutacu: Seara la cina? Nu vrei sa revizuiesti intrebarea? 🙂 Victor e in cutia televizorului, care cina? Singura data (nu obligatoriu!) cand mancam impreuna e sambata dimineata, cu conditia sa fim acasa; altfel, mesele in familie sunt numai cand plecam prin strainatate, in week-end… Mai greu un schimb de replici intr-un restaurant cu oameni aflati la micul dejun, nu crezi?

[D][S][N]: Ce iti place sa gatesti ?

mariana ciutacu: Pai, imi place sa gatesc; din pacate, o fac cam rar, caci trebuie sa si am pentru cine gati, iar la noi mesele… ti-am zis mai devreme. Fripturi, salate…  dar ce n-am gatit? De la fructe de mare la sarmale si ciorba de burta, cozonaci, sosuri, dulciuri, orice. Si cei care mananca ma lauda, altii decat familia; nu o spun de complezenta cata vreme vor si la pachet. 🙂

[D][S][N]: Cat de aroganta esti prin comparatie cu sotul ?

mariana ciutacu: Poate mai aroganta, poate mai putin aroganta, nu stiu, dar sigur mai elitista 🙂 si mai putin prietenoasa; adica, pana cand cineva ajunge sa ma convinga ca merita, curge ceva apa pe Dunare 🙂  Te-ai documentat? Tii minte aia cu Imparateasa care nu se baga in seama cu multimea? Despre asta vorbim.

Pai, nu sunt foarte sociabila cand vad un om pentru prima data; nu ma leg de vreme, fotbal, politica, ci tac, il las pe el sa vorbeasca :), eu doar observ; asta ma caracterizeaza, asa am facut dintotdeauna; instinctiv, nu mi-am propus eu sa fiu rezervata intentionat; dar, dupa ce ma cunosc, oamenii spun ca sunt prietenoasa.

[D][S][N]: Daca nu ai fi fost sotia lui Victor Ciutacu, te-ai fi vazut vreodata in postura de “cealalta” femeie din viata lui Victor Ciutacu ?

mariana ciutacu: Cealalta, adica amanta? Nu m-as fi vazut, pentru ca nu am fost amanta nimanui; de ce as rupe cercul?

[D][S][N]: Ideea era… daca te-ar fi atras cineva cu stilul lui? ( in sensul asta era intrebarea, sa nu se inteleaga prostii )

mariana ciutacu: Nu, nu m-ar fi atras stilul lui cu certitudine; nu am avut un model de barbat gen ochi albastri, sa spuna glume, 1.85; cu Victor, totul a decurs din aproape in aproape; am plecat de la o antipatie generala si apoi s-a construit totul pe nesimtite pana cand ne-am pus intrebarea “si acum ce facem?” Pasul urmator era cel natural, adica sa ne casatorim.

[D][S][N]: Victor afirma foarte des ca esti mai desteapta decat el; e adevarat?! 🙂

mariana ciutacu: Daca ma iau dupa testele de IQ, da! Parca aveam cateva puncte peste J; oricum, eram geniali amandoi, dar eu eram mai geniala. 🙂

[D][S][N]: Nu pot sa cred ca ati facut si asta… 🙂

mariana ciutacu: 🙂 Cred ca am facut in joaca, pe vremuri, cand abia aparusera la noi; sau, poate, din curiozitate, nu mai stiu, cert e ca eu aveam peste 160 sau ceva de genul.

[D][S][N]: Ai lucrat si lucrezi in marketing sau domenii conexe. Care e cea mai mare satisfactie a unui astfel de job ? Este marketingul genul de domeniu care daca nu exista ar fi trebuit inventat ?

mariana ciutacu: Da. Satisfactia este ca nu te plictisesti niciodata, e un domeniu creativ, care obligatoriu trebuia inventat si obligatoriu ar trebui invatat de mai multi; macar principiile generale, daca le-ar sti mai multi; macar sa accepte necesitatea de a avea marketing in compania lor, ideea ca e necesar!

[D][S][N]: Ce te motiveaza cel mai mult pe plan profesional ?

mariana ciutacu: Noutatea, proiectele diferite si incitante; nu merg pe retete conventionale, sa zic ca aplic un sablon pana ies la pensie; imi place ca e un domeniu dinamic. Mereu trebuie sa tii cont de competitie, care nu sta pe loc, ci se misca al naibii :), te trage dupa ea, vrand-nevrand.

[D][S][N]: Cum reusesti sa pastrezi un echilibru intre familiei si cariera ? Exista vreo formula magica ?

mariana ciutacu: Nu exista nicio reteta, e vorba despre echilibrul care se stabileste zilnic; incerci sa le impaci pe toate, sa nu ramana lucruri nefacute de pe o zi pe alta, ca tot in capul tau se sparg . 🙂

[D][S][N]: Si nu se intampla uneori sa nu impaci niciuna ? Ce faci atunci ?

mariana ciutacu: Se intampla, dar nu uiti ca e un caz izolat, intamplat intr-o zi, nu e perpetuu. Ce sa faci? Iti faci un dus si te bagi in pat, cu o carte in mana; apoi dormi si te trezesti bine dispus si o iei de la capat, calm. 🙂

[D][S][N]: Ce apreciezi mai mult la o femeie: viata personala ireprosabila sau cariera impecabila? Le poti avea pe amandoua ? Cum?

mariana ciutacu: Apreciez femeile care au si viata personala, si cariera, care reusesc sa le faca pe-amandoua; nu le desconsider pe femeile care nu au lucrat in viata lor, cum nici nu le invidiez pe cele care se dedica unilateral carierei.

[D][S][N]: Care e compromisul pe care crezi ca nu trebuie sa il faci niciodata pentru a reusi in cariera?

mariana ciutacu: Poti sa reusesti in cariera si daca nu faci compromisuri, eu sunt dovada; nu inteleg de ce trebuie sa faci compromisuri pentru a obtine favoruri.

[D][S][N]: Sacrificiile pe care le face o femeie pentru succesul profesional sunt mai dure decat cele pe carele fac barbatii? De ce ? E doar cazul Romaniei ?

mariana ciutacu: Nu stiu, de la caz la caz, nu pot sa judec global; nu stiu daca e vorba de sacrificii, e vorba de alegeri, nu de sacrificii.

[D][S][N]: Alegerile lor se lovesc de mai multe porti inchise ?

mariana ciutacu: Nu, daca o femeie alege sa aiba cariera si se axeaza pe asta, apoi se plange ca a ramas nemaritata, eu nu am pic de compasiune; toate se pot face in paralel.

[D][S][N]: Ce pierde o femeie care alege sa ramana casnica ? Tie de ce nu ti-ar placea sa fii casnica?

mariana ciutacu: Pai, eu sunt dinamica, nu pot sa stau o viata intreaga cu lingura in cratita si cu carpa de praf in mana; consider ca sunt mult mai inteligenta si creierul meu poate fi folosit si pentru altfel de lucruri, nu pentru a coordona miscarile circulare ale lingurii in cratita :);  poate mai mult decat atat, atunci de ce sa nu il folosesc?

[D][S][N]: Te-ai gandit vreodata sa fii propriul tau sef, sa incepi o afacere pe cont propriu? In ce domeniu ar fi ?

mariana ciutacu: Dap. Comunicare; cu spiritul antreprenorial (sau curajul?) e un pic mai greut, dar zic ca le rezolv pe toate.

[D][S][N]: In .ro subalternul este dator să facă eforturi fizice şi intelectuale să pară mai prost decât şeful. De ce ?

mariana ciutacu: Poftim? Unde asta? Eu n-am lucrat in medii de-astea, in care sa fiu fortata sa par mai proasta decat sunt, peste tot lumea a vrut sa dau cat pot de mult, nu sa fac pe proasta si am dat atat de mult, incat intr-o perioada ajunsesem sa dorm 3 ore pe noapte zilnic, dar nu-mi pare rau.

[D][S][N]: De la sef  iesi cu parerile tale, cu ale lui, sau cu ale ambilor ?

mariana ciutacu: N-am sef, eu sunt; si cei care pleaca de la mine, pleaca cu parearea cea mai buna; ajungem la ea dupa argumentari si discutii; fiecare spune tot ce are de spus, fiacare isi sustine punctul de vedere, fiecare vine cu idei; alegem ce e mai bine pentru a ne atinge obiectivele.

[D][S][N]: Ce le sfatuiesti pe femeile care vor sa fie respectate de colegii lor ?

mariana ciutacu: Sa-i respecte pe colegii lor; stii, e un paradox… mi se intampla sa ma intalnesc in diverse locuri cu oameni recunoscuti ca sunt slobozi la gura; o sa-ti dau si un exemplu concret: Serghei; il vezi tu pe Serghei cenzurandu-si limbajul? Cum vorbea Serghei la primele multe intalniri la care eram prezenta…,  cred ca in viata lui nu a facut eforturi mai mari sa nu-i scape niciun cuvant de-ala  :),  ca era doamna de fata; dar eu nu am zis nimic niciodata, simpla mea prezenta l-a facut sa se cenzureze; pentru mine a fost surprinzator, ca si pentru prietenii lui de o viata 🙂 ; sunt om normal, nu pun mainile la urechi cand cineva injura, ce naiba 🙂 (mai scap si eu, la volan, dar sa nu mai spui la nimeni!) 🙂

[D][S][N]: Taiem fara mila la montaj… 🙂

mariana ciutacu: o sa cam ai de munca 🙂

[D][S][N]: Crezi ca femeile ar trebui sa se ajute mai mult intre ele la serviciu, in diverse actiuni, etc. pentru a reusi mai usor?

mariana ciutacu: Nu, fiecare sa-si vada de jobul sau si de ce are de facut; daca e de munca in echipa, atunci sunt strict regulile echipei; ce inseamna a reusi? (vezi, ti-am dat raspunsuri de-alea de corporatista.)

[D][S][N]: Chestia aia cu solidaritatea feminina, in sensu asta…

mariana ciutacu: Aici nu sunt ok, nu sunt feminista; toata viata am evitat compania femeilor; am preferat sa lucrez cu barbati, nu cu femei, pentru ca ele au inclinarea asta de a pierde timpul cu tot felul de discutii sterile, superficiale…, sa-si povesteasca vietile, amorurile, problemele cu scoala, cu oja de pe unghii si firul dus de la ciorap.

[D][S][N]: Cat valoreaza brandul Mana ? Sub ce slogan l-ai promova ?

mariana ciutacu: Nu stiu cat valoreaza, doar sentimental :), pentru ca nu l-am construit ca brand, nu am aplicat ce stiu profesional, l-am lasat sa se construiasca singur, daca pot spune asa, cam de capul lui :); pai, logo am: e M cu tiara 🙂 ; nu stiu cum l-as promova; ce slogan ? cred ca personalitatea lui e personalitatea mea: ghidus, romantic uneori :), serios alteori, elitist, citit. 🙂

[D][S][N]: Iti dai seama ca nu te-ai gandit niciodata la asta ?

mariana ciutacu: Da, nu m-am gandit, recunosc si am facut-o deliberat; am zis ca pe blog scriu pentru mine, asa cum sunt eu; nu am obiective, de comunicat ceva anume, nu vreau sa ma pozitionez ca pretioasa sau intelectuala sau mai stiu eu cum; asta sunt, asa defilez.

[D][S][N]: Fa-i un un  pseudo SWOT Manei ! ( pseudo, pentru ca stim, SWOT serios nu e ce vedem la tv, cu foaia impartita in 4…)

mariana ciutacu: Pai, sa le luam pe rand… puncte tari: consecventa, chiar incapatanata in consecventa si bla-blaurile generale…inteligent, educat etc. puncte slabe, creditez oamenii pana la proba contrarie, ma indoiesc de orice, nu am doza aia de nebunie sa ma arunc cu capul inainte; e un dezavantaj prea multa rationalitate in unele cazuri.

[D][S][N]: De ce ? Ce se pierde ?

mariana ciutacu: Pentru ca sunt lucruri pe care sa le faci dintr-o suflare, cum scrii pe blog, nu gandind si evaluand inainte J si alt punct slab e ca nu beau alcool, asta ar ajuta la socializare 🙂 oportunitati? pai, mi le-am cam exploatat pe toate, mai am una singura, aia cu spiritul antreprenorial 🙂 amenintari? din punct de vedere al sanatatii, sa nu apara ceva peste noapte, in rest, nu imi ia dumnezeu mintile 🙂

[D][S][N]: Ti-ar fi placut sa faci presa ? Crezi ca ai fi fost printre cei mai buni sau printre cei mai injurati ?

mariana ciutacu: Am facut pe vremuri, acum nu mi-ar mai placea, s-a dus perioada romantica a presei. Am preferat corporatismul, dupa atatia ani, imi dau seama ca mi se potriveste mai bine; am fost la Curierul National din ‘95 in ’99.

[D][S][N]: Politica?

mariana ciutacu: Business-ul; nup politica, nu m-a interesat nicodata politica, nici acum nu ma intereseaza.

[D][S][N]: Nu crezi in influenta decisiva a politicii in business, mai ales in .ro ?

mariana ciutacu: In .ro cred foarte mult in influenta business-ului in politica 🙂  apoi, ca sa se inchida cercul, vine influenta politicii in business, cam asa e firul logic la noi. Ma preocupa, in schimb, altceva: de ce oameni ca mine, care au lucrat in multintionale, nu intra in politica? In afara de Bodu eu nu stiu altul. Pentru ca in Romania cei care nu reusesc sa se realizeze profesional, ard etapele si intra in potitica, unde se realizeaza. Tu nu vezi ca politica e plina de oameni proveniti din mediul de la stat?

[D][S][N]: Pentru ca sunt constienti ca nu pot reusi, pentru ca stilulul lor si maniera lor de lucru sunt incompatibile cu politica ? De ce sa te duci unde stii a vei fi omorat inainte de a te naste ?

mariana ciutacu: Nu, pentru ca tu ai deja confirmarea ca esti bun, ai reusit, ai facut cariera, ai facut bani; nu mai ai nevoie de politica pentru a avea toate aceste recunoasteri.

[D][S][N]: Nu stiu daca e doar faptul ca ai confirmarea propriei valori… cred ca mai sunt si altele; nu stiu sa zic exact ce, dar asa mi se pare.

mariana ciutacu: Probabil si un anume tip de mentalitate, atitudinea fata de munca, sunt mai multe.

[D][S][N]: Crezi ca presa din .ro ar trebui sa aibe o aplecare mai mare catre stanga, dat fiind contextul economic actual ?

mariana ciutacu: Habar n-am, cred ca oamenii din .ro ar trebui sa invete sa muncesca, inainte de toate; tu stii cam cat munceste un om in .ro, in 8 ore de program?

[D][S][N]: Invata-i tu sa munceasca, cand ei il vad pe Gigi Becali la tv, 24 din 24… 🙂

mariana ciutacu: 🙂 Muncesc efectiv in jur de 3 ore din 8 si iau salariu pentru 8 ore.

[D][S][N]: Poate totusi un pic mai mult de 3 ore, depinde la ce nivel vorbim…

mariana ciutacu: Asta e media; in rest, cafea, plimbam hartii, dam telefoane acasa, stam de vorba despre oja de pe unghii, mai citim pe bloguri, mai jucam un nu stiu ce.

[D][S][N]: Ce culori se mai poarta ? 🙂

mariana ciutacu: Pai, nu stiu sa-ti spun; pentru toamna-iarna s-au purtat mov, negru si gri; acum eu mi-am cumarat deja de la albastru inchis, rosu, kaki, pana la… sa ma uit in dulap? Ca de 3 zile tot aprovizionez :);  eu imi cumpar strict pentru un sezon, nu am mii de haine, cumpar unele si le port, anul viitor in sezonul similar am altele si tot asa.

[D][S][N]: Dumnezeule, ce vorbim… 🙂

mariana ciutacu: Na, ca te-am corupt; ne-am abatut tare de la intrebari?

[D][S][N]: E, ma fac si eu ca nu vad, nici asa usor nu ma las dus…

mariana ciutacu: scoti la sfarsit, bagi foarfeca 🙂

[D][S][N]: Eu habar nu am care sunt regulile deontologice… :),  mai mult merg pe ce mi se pare mie normal, cu toate ca Victor imi tot repeta ca nu-s normal… 🙂

mariana ciutacu: 🙂

[D][S][N]: Eu  nu-l cred, desigur… 🙂

mariana ciutacu: Atunci mergem pe normalitatea ta anormala 🙂

[D][S][N]: Cui ai vrea sa ii iei un interviu ? Dintre bloggeri si politicieni ?

mariana ciutacu: Nimanui, nu am timp de pierdut cu ei;  te-am blocat? 🙂

[D][S][N]: Nu!!! Eu i-as lua lu’ Boc, sa-l fac de rusine…Exista o persoana publica in .ro pe care o admiri ? Pentru ce?

mariana ciutacu: Nu admir, nu am modele de-astea sociale. Cine-i Boc? 🙂

[D][S][N]: Cat de important este simtul umorului in Romania zilelor noastre ?

mariana ciutacu: Nu stiu in .ro, dar pentru mine este, adica eu pretind ca am simtul umorului, desi nu intotdeauna e inteles ca atare si mi se mai reproseaza ca nu l-as avea; deh, subiectivitatea. 🙂

[D][S][N]: Stai in Rahova ! Cum e ? Ce ai schimba in Bucuresti ca sa-l faci mai apropiat sufletului tau ?

mariana ciutacu: Nu e chiar Rahova, nici macar nu stiu cum e definit cartierul asta; Rahova asta a mea cred ca e mai aproape de Marriott decat de piata cu acelasi nume. Pai, nu cred ca sunt intr-o armonie sufleteasca cu orasul asta, il vad numai din masina, nu mai tin minte cand m-am plimbat ultima data pe jos, prin el.

[D][S][N]: Crezi ca oamenii se pot schimba? Crezi  in capacitatea lor de a face asta?

mariana ciutacu: Da, cu conditia sa vrea si ei asta, ca altfel, esti precum coach-ul care ii explica omului, il da cu capul de pereti si el nu vrea sa se schimbe, e munca risipita aiurea

[D][S][N]: Cu ce crezi ca difera mentalilatea femeilor din .ro de aceea a celor de afara?

mariana ciutacu: Pai, cele din .ro au teama de independenta si, in plus, pentru ele conteaza ce zice lumea, sa nu se faca de ras; celelalte au orizontul mintii mai indepartat 🙂 le doare undeva de ce zic neamurile, ce zic vecinii si-si vad de treaba si de viata lor; si in .ro exista o gramada de tipare sociale: ca o femeie divortata e nu stiu cum, mai bine sta si sufera si nu se desparte, ca o femeie singura e nu stiu cum si tot asa; si chiar ca si o femeie care a facut cariera obligatoriu a facut compromisuri sexuale.

[D][S][N]: Cum se face ca putine din tinerele de azi mai semana cu tine, cea de la 25-30 de ani ?

mariana ciutacu: Pai, cum eram eu la 25-30 de ani? Generatiile difera intre ele; tinerele de acum vor sa arda etape, eu nu voiam; ele nu mai au rabdare, eu aveam, ele vor bani multi, eu nu voiam, nu ma interesau banii, ele vor sa profite de ele si de tineretea lor, eu nu voiam; ele se consuma/ard imediat, eu nu am facut asta; stii, ma uitam ca si fizic: unele dintre ele arata mai batrane decat mine.

[D][S][N]: De ce crezi ca aleg calea ce mai usoara, adica aia cu burta si cu chelie ?

mariana ciutacu: Ce sa-ti spun? De foame? De proaste? De superficiale? Oricum e efect de boomerang!  Nu gandesc ca atunci cand ele au 35 de ani, domnul din figura alaturata are 60 si andropauza isi spune cuvantul, si reumatismul zice si el ceva, si viata lor oricum e modificata, si incep sa faca alte alegeri si alte compromisiuri in cascada

[D][S][N]: Dar modelul Monicai Columbeanu face furori…:)

mariana ciutacu: Merita o viata de compromis pentru un pumn de bani? Dap, am vazut model social 🙂 ; ti se pare ca ea e fericita?

[D][S][N]: Nu e , dar nici nu cred ca stie ce e fericirea.

mariana ciutacu: pai… asta le asteapta pe toate.

[D][S][N]: Crezi ca o preocupa ?

mariana ciutacu: Nu stiu, nu o cunosc, dar cu certitudine nu ramane tanara si nici vesnic atragatoare.

[D][S][N]: Nici eu n-o cunosc 🙂 , dar asa, de la distanta, o vad cu alte prioritati…

mariana ciutacu: O sa inceapa si ea, la un moment dat, sa rugineasca :); vezi, diferenta dintre a gandi pe termen scurt si a o face pe termen lung ? Dar ele sunt ca in spotul Vodafone… traieste clipa!

[D][S][N]: Am mai intrebat eu undeva…”ci e aia gandire pe termen lung?… cati centimetri are ?” 🙂

mariana ciutacu: 🙂 Si cate zerouri in cont?

[D][S][N]: Ce vezi cand te uiti in oglinda ? Dar cand te uiti in urma la ultimii 20 de ani ?

mariana ciutacu: Pe mine ma vad, tot eu, asa cum ma stiu; uneori mai vad si diverse care ma sperie, cum a fost aia care a trebuit operata :), deci e bine ca ma uit din cand in cand in oglinda.

[D][S][N]: Si acele fire care tipa dupa vopsea?…

mariana ciutacu: Nu, era unul singur, inca nu e o problema, altii le vad de la 20 de ani…

[D][S][N]: Nu prea o inteleg pe asta cu vopsitul parului , sincer…

mariana ciutacu: Pai, eu ma vopsesc, am fost si blonda, si negru cu reflexe albastre, acum sunt aproape de culoare naturala; cochetarie feminina.

[D][S][N]: Crezi in capacitatea unei femei de a fi presedinte in Romania? Dar in aceea a romanilor de a vota o femeie presedinte ?

mariana ciutacu: Inca nu, nu cred ca e vreo femeie politician valoroasa, iar poporul e destul de misogin.

[D][S][N]: In sfarsit aud o parere pertinenta pe problema asta in familia Ciutacu… 🙂 😉

mariana ciutacu: 🙂

[D][S][N]: Care sunt femeile care marcheaza viata unei comunitati, ce au ele in plus ? Dar acelea care marcheaza viata unui barbat ?

mariana ciutacu: Habar n-am la prima intrebare; la a doua, alea care conteaza pentru barbatul respectiv 🙂

[D][S][N]: Cam cate sa fie intr-o viata de om, dupa tine ? 🙂

mariana ciutacu: Pai, nu am scris odata ca sunt 3 femei esentiale? 🙂

[D][S][N]: Asa putine ? 🙂

mariana ciutacu: Dap :), mama, invatatoarea, iubirea vietii… citeste comentariile de la articolul ala. Pentru fiecare sunt altele esentiale.

[D][S][N]: Ce eveniment din viata ta a avut cel mai mare impact asupra felului tau de a fi?

mariana ciutacu: Nu mi-am schimbat felul de-a fi, in schimb, mi-am schimbat optica, prioritatile… cand a murit tati si dupa operatia asta.

[D][S][N]: Cu ce amintiri ai ramas din liceu ?

mariana ciutacu: Putine, e mult de-atunci, nu cred ca am.

[D][S][N]: Blank ?

mariana ciutacu: Cam da, adica viata obisnuita, gasca de colegi, nimic special, nu am facut excese nici in liceu, nici in facultate, dar am citit foarte mult in perioadele alea; atipic, nu?

[D][S][N]: Spre rusinea mea, nu pot spunea celasi lucru si imi pare rau; cred ca am citit mai mult marketing in ultimii 6-7 ani, decat toate cartile de literatura din viata mea.

mariana ciutacu: Ei, asta e, te acceptam si asa 🙂

[D][S][N]: 10x! Noroc ca nu e chiar atat de evident 🙂

mariana ciutacu: 🙂

[D][S][N]: Sau e ? 🙂

mariana ciutacu: Nu pare 🙂

[D][S][N]: Raspuns de corporatista, ce sa-i faci… 😉

mariana ciutacu: 🙂

[D][S][N]: Sinceritatea mai traieste in zilele noastre? E o virtute sau o slabiciune ?

mariana ciutacu: Traieste, mie-mi place sa cred ca e virtute; prefer sa mi se spuna sincer orice adevar, decat sa fiu mintita.

[D][S][N]: Numeste 3 lucruri care te emotioneaza!

mariana ciutacu: Nu stiu ce ma emotioneaza; nu plang la filme, ca nu ma uit; nu sunt precum cainele lui Pavlov, sa zic ca ma emotionez in anume conditii; am si eu fragilitatea mea emotionala, dar se manifesta in diverse conjuncturi, uneori da, alteori nu.

[D][S][N]: Daca ai putea sa salvezi omenirea de o boala, care ar fi ea ?

mariana ciutacu: Cancer.

[D][S][N]: Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Placut si neplacut.

mariana ciutacu: Pai, ma surprind cei care gandesc ca mine si au preocupari similare, asta placut; neplacut,o gramada: grosolania, cheful de scandal din nimic, faptul ca nu sunt atenti la ce zici, sunt multe; nu sunt atenti, apoi interpreteaza ce cred ei ca ai zis.

[D][S][N]: Ce faci intr-o dimineata oarecare de duminica ? Ce te relaxeaza ?

mariana ciutacu: Ma trezesc, fac cafea, deschid calculatorul, imi vad de mailuri, citit pe net si astept sa se trezeasca baietii; eu sunt matinala, ei nu.

[D][S][N]: Recomanda-mi o carte pe care ai citit-o si pe care ar trebui sa o citesc musai!

mariana ciutacu: Doctrina  șocului.

[D][S][N]: Cum reactionezi cand esti dezamagita de o prietena ?

mariana ciutacu: Nu prea am prietene, alea care sunt nu ma dezamagesc, sunt extrem de putine, una…doua.

[D][S][N]: De unde ideea asta de a avea foarte putini prieteni? (ca si la mine)

mariana ciutacu: Nu stiu,  cred ca suntem buddhisti 🙂

[D][S][N]: Nu zau… 🙂

mariana ciutacu: Pai, Buddha a zis…in viata sa cauti compania oamenilor mai inteligenti sau la fel de inteligenti ca si tine; daca nu-i gasesti, umbla singur! 🙂

[D][S][N]: Budha asta stia el ceva…, ce-a fost, ospatar sau tinichigiu auto ? 🙂

mariana ciutacu: 🙂 nu stiu, dar a zis bine.

[D][S][N]: Cam da!

mariana ciutacu: Vezi, de-aia avem putini prieteni, pentru ca suntem inteligenti si al naibii de aroganti :), asa reiese din ce-am scris.

[D][S][N]: Asta cu aroganta chiar…

mariana ciutacu: Or sa ne blameze cititorii.

[D][S][N]: Da… si o sa se scufunde planeta… 🙂

mariana ciutacu: Dar tu cate intrebari ai pregatit ? Stam de vreo 4 ore; imi recomanzi si tu, ca Darius, sa-mi fac blog dupa taclalele astea de pe mess ? 🙂

[D][S][N]: Nu, pentru ca eu sunt original rau…, n-as putea… 🙂

mariana ciutacu: 🙂 Tu esti de vina ca n-am pus nimic pe blog.

[D][S][N]: Shot me ! 🙂

mariana ciutacu: 🙂 pac-pac!

[D][S][N]: … in a blaze of glory… 🙂

mariana ciutacu: 🙂

[D][S][N]: Daca eram o virtute as fi fost tacere! Daca eram gust, eram amar! De ce asa ?

mariana ciutacu: Pentru ca, intre gusturi, ala amar imi place cel mai mult si tacerea ma caracterizeaza, nu sunt foarte vorbareata.

[D][S][N]: Care e cel mai spectaculos rasfat pe care ti l-ai permis ?

mariana ciutacu: Nu prea fac nimic pentru mine, in afara ca imi cumpar haine, bijuterii, cosmetice, incaltaminte care sa-mi placa; si sunt foarte pretentioasa, selectiva; nu sunt maniaca cu shoppingul, dar nici nu pot umbla ca Eva prin Paradis, pe strada.

[D][S][N]: Ce parte a corpului ti-ai asigura-o pentru 1 milion de dolari ?

mariana ciutacu: Niciuna; banii nu compenseaza nimic.

[D][S][N]: Daca s-ar scrie o carte despre tine, cum s-ar numi cartea si cum s-ar numi personajul tau ?

mariana ciutacu: Nu stiu, sunt personaj in cartea Oanei Stoica-Mujea, cu numele real, dar cartea nu e despre mine.

[D][S][N]: La ce visezi? Un lucru de suflet pe care ti-l propui cu tot dinadinsul…

mariana ciutacu: 🙂 Visez la mai mult timp liber, pe care sa-l umplu cu ce vreau eu, nu cu ce sunt obligata sa-l umplu.

[D][S][N]: Ai scapat, iar eu iti multumesc !

mariana ciutacu: Cam obosita dupa atata interviu, dar zambesc. Hai ca ai obosit si tu, ai ceva treaba la corectura.

[D][S][N]: Pic pe tastatura, dar a meritat, cel putin din punctul meu de vedere.

mariana ciutacu: N-am spus genialitati, dar nici mari tampenii si am fost sincera. Acum ies de pe mess, ca vasele din masina asteapta sa le pun la locurile lor. 🙂

[D][S][N]: Multumesc inca o data. 🙂

mariana ciutacu: Eu multumesc. 🙂


Cu împărăteasa, la taclale

By Dragoș Sorin Nicula
[D][S][N] / Literatura / Marketing / Personal