it's a mustIn viata oricarui popor dezlanat, rupt, innodat si peticit, apar tensiuni, conflicte si fracturi. Noi am avut si avem parte de toate astea, pentru ca n-am fost niciodata destul de inteligenti sa le evitam.

E o postura nedemna pentru o tara care se bucura de libertate de cativa ani buni; suportam tensiuni incredibile, blocaje, rusini de proportii, ne sufocam, ne batem intre noi; acesta e pretul pe care trebuie sa il platim pentru nestiinta noastra. Oamenilor nu a venit nimeni sa le vorbeasca, se le explice ca in urma oricarui razboi, invinsii trebuie sa recunoasca meritele invingatorilor, iar invingatorii trebuie sa respecte meritele invinsilor. Apoi, ostilitatile se opresc si fac loc reconstructiei.

N-am auzit nici intelectuali, nici lideri de opinie responsabili, nici politicieni alesi in functiile de conducere ale statului roman, dand un semnal ferm ca luptele dintre noi si dezbinarea sociala trebuie inlocuite cu unire si cu stradania de a aduna toate energiile de care dispunem pentru a evolua si pentru a fi la inaltimea provocarilor actuale, care sunt uriase.

E nevoie de calm, de organizare, de restabilirea ordinii si de dreptate; apoi, ar fi bine sa fie uitate animozitatile, sa se stranga mainile sincer si sa fie fiecare, cat/daca poate, alaturi de celalalt; fara resentimente, fara ura noastra nesfarsita si proasta; rivali pana ieri, parteneri si/sau colaboratori de aici inainte; e dificil, sigur, dar tine de fiecare.

Suntem datori cu totii fata de noi sa incercam si asa, dupa ce ani la rand am ignorat acest drum, preferand coclaurile care ne-au dus in fundaturi sau hauri, schilodindu-ne viitorul. Din clipa in care ostilitatile de orice fel se incheie, starile conflictuale nu mai au ce cauta intre noi, nu se mai justifica in niciun fel; ele se opresc si se opresc pentru a face loc ideilor care tintesc progresul si demersurilor constructive, atitudinilor pozitive.

Cetatenii tarii asteia trebuie sa renunte sa mai gandeasca in termeni revansarzi, tafnosi sau agresivi. Acceptarea si concilierea, bunul-simt si increderea trebuie cu orice pret restabilite pentru ca ele pot impinge societatea inainte. Gandirea de tipul “suntem noi impotriva lor, ei impotriva noastra” trebuie sa fie de domeniul trecutului; prezentul si viitorul nostru trebuie sa insemne impreuna; acest impreuna poate sa dea o forta remarcabila, atunci cand lucrurile se fac cu mult cap, si cu mai putina emotie.

Trebuie ca oamenii sa se impace intre ei, sa se ajute daca pot si sa munceasca cu gandul catre liniste, prosperitate si bunastare personala. Oamenii trebuie sa aiba din nou incredere unii in altii, pentru ca numai asa vor avea forta de a face ceea ce e bine pentru ei toti.

Trebuie sa stie ca fiind drepti si demni, solidari si devotati unor idealuri comune si clar conturate, maturi si responsabili, vor reusi sa-si construiasca o cale pe care sa paseasca echilibrat, cu seriozitate, in drumul catre atingerea unor obiective de a caror implinire sa poata fi mandri.

Trebuie sa indraznim sa judecam altfel decat am fost obisnuiti, sa cladim in alte conditii, pornind de la altfel de premize si cu altfel de motivatii decat cele pe care le stiam; deschiderea, corectitudinea, spiritul direct si initiativa trebuie afirmate fara teama, caci fiecare om este daruit cu o mana de calitati care asteapta sa fie puse in valoare. Trebuie sa ne stabilim teluri si sa tindem permanent catre atingerea lor.

Trebuie ca mintea oamenilor sa fie permanent ocupata cu verbele “a gandi”, “a planifica” si “a face”, nu cu actiuni distructive.  Timpul nu va privi niciodata catre noi, peste umar; singura noastra sansa e sa ne adaptam timpului, pastrandu-ne si afirmandu-ne indentitatea ca popor si personalitatea ca individ.

Acestea cred ca trebuie facute (sau macar incercate), nu altele; caci aceia care dupa razboaie nu se opresc pentru a evalua situatia, pentru a consolida ce au castigat si pentru a construi, ci pornesc catre alte si alte lupte, se risipesc si nu vor valorifica niciodata nici momentele favorabile, nici oportunitatile si nici punctele forte pe care le detin.

Permanenta stare conflictuala tulbura si secatuieste; oamenii trebuie sa guste din nou din entuziasmul reusitelor pe care le obtin fiind impreuna, in urma unor eforturi sustinute, de durata, care sa le ofere satisfactia reusitei. Acestea nu vor veni niciodata in cazul nostru, de jos in sus, asa cum spun cei mai multi ca ar fi firesc sa se intample; noi, ca natie, nu suntem construiti asa, desi nu vrem uneori sa o recunoastem; ele vor veni de sus in jos, sau se vor lasa asteptate o vesnicie.

Asadar, Romania are nevoie sa fie condusa de oameni care sunt in egala masura manageri iscusiti si lideri remarcabili, de oameni cu dragoste pentru semenii lor si cu respect fata de legile si interesele statului roman. Cat timp nu vom reusi sa-i avem pe acesti oameni – adica sa-i crestem si sa-i instruim-,  ne va fi greu. (Poate ca vom reusi pana la urma, prin intermediul oamenilor de exceptie care vor performa, indiferent de conditii; problema e ca vom pierde mult timp, pe care nu mai avem cum sa-l recuperam nicicand.)

 

 

Comments

comments

Powered by Facebook Comments

Leave a Reply!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.