Un 8 martie veşnic, vă doresc!

Nu am un ritual aparte pentru 1 sau 8 martie. Doar pentru 6 martie ca atunci e ziua sora-mii.

Dar imi place martisorul. Imi place exact cand e cum e anul acesta. Cu zapada, fiindca atunci martisorul mi se pare ca isi atinge scopul, ca triumf al simbolului asupra materialului. Ce daca afara e zapada? Noi purtam martisoare si stim ca de fapt e primavara! Ninge? Aiurea, sunt doar ghiocei care ne pica din cer ca asa suntem noi femeile smechere si facem mereu tot cum vrem noi.

Cat despre elogiul femeii si respectul fata de ea…, ramane cum am stabilit: cu o floare nu se face primavara. Cand vor disparea bancurile cu femei proaste, a se citit blonde, cand nu vor mai fi remarci in trafic de genul” ce sa te astepti de la o femeie” atunci va fi 8 martie cu adevarat.

Adica avem o zi pe an in care ni se arata ca suntem iubite si apreciate si alte 364 in care nu. Oare cand e “pe bune”? Pina si Mos Craciun, cat e el de “esoteric”, are doua zile, Ajunul si Craciunul.

Sincera sa fiu, imi doresc sa traiesc intr-o tara/lume in care e un 8 martie perpetuu. In care mamele, surorile si femeile, fie ele chiar si de serviciu, sunt respectate fiindca duc lumea pe picioare, cel putin noua luni intr-o viata.

As vrea sa fim iubite fiindca stim sa plingem cand e nevoie. Fiindca stim sa fim cu cei care pling. Fiindca ni se rupe inima pentru un genuchi julit si asa mai departe. Daca vi se pare ca am schimbat registrul e adevarat. Alea au fost doar glumele de la inceput, asa…de incalzire a audientei. Asta pentru ca noi femeile stim ca daca vrem sa ne asculte un barbat trebuie sa apelam la niste artificii.

Si daca vi se pare ca sunt feminista, va inselati. Sunt mama de baieti, n-am cum!

Sa va dea Dumnezeu o primavara vesnica la cap si la inima. Si de fiecare data cand simtiti ca va paste inghetul inima, dati fuguta la o mama, la o sora, la o fiica, pupati-o si va trece sigur. Ca asta-i unul din rostul nostru, domnilor, sa va dezghetam. Unul dintre ele, evident!

Ivona Boitan